27 iun. 2008

CUM SA VORBIM CU ADOLESCENTII DESPRE SEX?

RISCURILE INCEPERII PRECOCE A ACTIVITATII SEXUALE Cand este momentul cel mai potrivit pentru a vorbi cu adolescentii despre sex? Studiile arata ca educatia sexuala adecvata amana momentul inceperii vietii sexuale. Sexul la adolescenti comporta doua mari riscuri:- Bolile cu transmitere sexuala (BTS) - majoritatea persoanelor nu realizeaza faptul ca este usor sa contactam o boala cu transmitere sexuala, mai ales in cazul persoanelor tinere. In anumite regiuni din Marea Britanie, 10% dintre toti adultii tineri sunt purtatori de Chlamydia. Copiii cu media de varsta intre 10 si 12 ani nu au nici o idee despre aceste riscuri- Sarcina nedorita - copiii cu media de varsta intre 10 si 13 ani nu stiu nici macar cum apare sarcina. Si chiar daca stiu, de obicei se gandesc ca acest lucru nu li se poate intampla chiar lor. EDUCATIA SEXUALA PROMOVEAZA PROMISCUITATEA? Unele persoane sunt de parere ca vorbind cu adolescentii despre sex, se incurajeaza inceperea activitatii sexuale, insa educatia sexuala adecvata este foarte importanta, astfel incat persoanele tinere sa faca alegeri bine documentate. In Marea Britanie, majoritatea sarcinilor apar la adolescenti care au avut o slaba educatie, incluzand si educatia sexuala. Toate tarile europene au rate mai scazute ale sarcinii aparute in randul adolescentilor, comparativ cu Marea Britanie, probabil pentru ca au o mai buna educatie sexuala. In Olanda, persoanele tinere sunt prevenite in legatura cu atractiile si pericolele sexului. Ca si rezultat, rata sarcinilor in randul adolescentelor reprezinta a sasea parte din cea a Marii Britanii. Singura tara vestica care prezinta o rata ridicata a sarcinii in randul adolescentelor, este Statele Unite ale Americii, unde educatia sexuala este redusa sau nula, putandu-se doar baza pe promisiuni de castitate.S-au observat efectele educatiei sexuale in timpul cercetarilor efectuate pentru una dintre cartile noastre. A fost intervievat un grup de fetite din tarile vestice, cu varste cuprinse intre 12 si 13 ani, care erau toate mame, si un grup de copii din Hertfordshire cu media de varsta de 14 ani. - Copiii din tarile vestice aveau foarte putina educatie sexuala sau deloc. Nici macar nu stiau despre ciclul menstrual si despre modalitatea de concepere a copiilor, pana in momentul cand au ramas insarcinate. - Grupul din Hertfordshire avea o buna educatie sexuala, atat la scoala cat si acasa. Aveau mai multe teorii despre sex, dar nici una dintre ele nu le practicasera inca. CAND TREBUIE SA VORBESC CU COPILUL DESPRE SEX? Este limpede ca trebuie sa ne informam copiii despre sex - atat din punct de vedere anatomic cat si emotional - si ca ei necesita informatii exacte inainte de pubertate. Copiii incep sa fie vulnerabili de la varsta de 12 ani, uneori chiar mai devreme - deci niciodata nu este prea devreme sa incepem. Foarte multi parinti au retineri in a vorbi despre aceste teme cu copiii lor, dar ganditi-va la ele ca la un lung proces, in desfasurare, in care raspundeti intrebarilor pe masura ce acestea apar, in locul unei discutii lungi, prestabilite. Daca nu se creeaza un mediu in care exista discutii naturale despre sex, va fi destul de dificil sa vorbim cu copiii nostri despre sex. Iar adolescentilor le vine foarte greu sa discute cu parintii lor despre sex, mai ales daca subiectul a fost unul interzis pe vremea cand erau tineri. Intr-un sondaj de piata, desfasurat in anul 2000 in randul parintilor ce faceau parte din Asociatia de Plaining Familial, 92% dintre acestia erau de parere ca ei ar trebui sa joace un rol semnificativ in imformarea persoanelor despre sex si relatii. Doua treimi din acestia au mentionat profesorii ca si importanta sursa de informatii. Surprinzator a fost faptul ca acest studiu recent a aratat rezultate mult diferite fata de un studiu mai vechi, in care multi parinti considerau ca este dificil sa vorbesti cu copilul despre sex. Numai jumatate dintre parintii intervievati au afirmat ca abordasera subiectul din proprie initiativa. Desi parerile s-au schimbat in bine, se pare ca ceea ce parintii cred ca ar trebui facut cand vine vorba despre discutia despre sex cu copiii, nu este acelasi lucru cu ceea ce in realitate acesti parinti fac. CUM TREBUIE SA ABORDEZ SUBIECTUL? Experienta proprie de-a lungul timpului arata ca parintii sunt mai deschisi la discutii daca se simt pregatiti si stiu cum sa abordeze subiectul. Sfaturi pentru parinti- Vorbiti despre propria experienta. Daca nu indrazneati sa sarutati pe cineva sau sa imbratisati o fata, spuneti-i acest lucru copilului. Copiii mari adora sa auda povesti despre dificultatile parintilor. Si ii ajuta sa stie ca intelegi cum este sa fii fascinat de sex, dar nervos in acelasi timp. - Vorbiti atat despre sentimente, cat si despre anatomie. Cand persoanele tinere au probleme legate de viata sexuala, de obicei se adreseaza astfel medicului specialist: „Nimeni nu ne-a spus cat de mult vom dori sa il facem”. Asigurati-va ca adolescentul cunoaste faptul ca exista o dorinta nestapanita de a face sex deoarece este foarte placut, dar merita sa ne pastram pentru o relatie serioasa, speciala. - Cand copilul pune intrebari dificile, puneti-le alte intrebari inainte de a furniza orice tip de explicatie. Acest lucru iti va acorda un timp suplimentar si te va ajuta sa intelegi cate cunostinte au acumulat deja despre acest subiect. - Incercati sa ii creeati un mediu propice pentru a pune intrebari despre sex. De exemplu, daca exista o emisiune despre sex la televizor si ei doresc sa cunoasca mai mult, probabil ca va vor intreba despre asta. - Nu stabiliti o anumita zi pentru a vorbi despre asta. Majoritatea copiilor gasesc acest lucru alarmant. In schimb, fiti pregatiti sa raspundeti intrebarilor atunci cand sunt puse. - Este util sa ne gasim cuvintele potrivite atunci cand vorbim despre sex. Apeland la cateva carti potrivite despre sex sau la trairile parintilor mentionate mai sus, poate ajuta. Daca atat copilul, cat si parintele folosesc aceleasi cuvinte pentru diverse parti ale corpului si pentru diferite activitati, va veti simti mai putin jenati. - Daca copilul pune intrebari despre sex intr-un loc public, ca in supermarket, amanati raspunsul, dar promiteti-le ca veti vorbi despre asta imediat ce ajungeti acasa. Si asigurati-va ca asa va fi!

Narcisismul

INTRODUCERE Narcisicii sunt intr-adevar pedepsiti de ecouri si reflexii ale propriilor personalitati problematice.Psihanaliza ne invata ca suntem cu totii narcisici intr-o perioada foarte timpurie a vietii noastre.Bebelusul simte ca este centrul universului, ca este cel mai important, ca este omnipotent. In aceasta faza a dezvoltarii, parintii sunt perceputi ca nemuritori, atotputernici, ca exista numai pentru a implini nevoile bebelusului, pentru a-l proteja si a-l hrani. Bebelusii se vad pe sine, dar si pe ceilalti intr-un mod imatur, idealizat. Aceasta etapa se numeste narcisism primar in psihanaliza.In mod inevitabil, conflictele care apar in decursul vietii conduc catre un anumit grad de deziluzionare. Daca acest proces este abrupt, inconsistent, imprevizibil, capricios, arbitrar sau intens, atunci ranirile pe care le suporta stima de sine a copilului pot fi severe si deseori ireversibile. Mai mult decat atat, atunci cand suportul empatic crucial pe care ni-l ofera cei care ne ingrijesc (parintii sau alte persoane substitutive, obiectele primare in psihanaliza) lipseste, sentimentul propriei valori si cel al stimei de sine din viata adulta tind sa fluctueze intre supraevaluare (idealizare) si subevaluare, devalorizare, atat de sine cat si a altora.Adultii narcisici sunt considerati a fi rezultatul unei dezamagiri profunde, al unor deziluzii radicale fata de persoanele semnificative din viata lor in perioada copilariei. Adultii sanatosi accepta in mod realist faptul ca au anumite limite si pot face fata cu succes dezamagirilor, retragerilor, esecurilor, criticilor si deziluziilor. Propria lor valoare cat si stima de sine sunt constante si pozitive, nu sunt afectate in permanenta in mod substantial de catre evenimentele externe.Narcisismul primar este in psihologie un mecanism de aparare comun in primii ani de viata (de la sase luni la sase ani) si are scopul de a proteja copilul de inevitabilele raniri si temeri care sunt implicate in procesul de separare-individuatie (procesul prin care bebelusul devine o entitate separata si individuala) al dezvoltarii.Narcisismul secundar sau patologic este un mod de a gandi si a se comporta in perioada de adolescent sau de adult care implica infatuare, obsesia de sine si excluderea celorlalti. Narcisismul se manifesta prin urmarirea permanenta a gratificarii personale, a obtinerii atentiei, prin dominanta sociala si ambitia personala, laudarosenie, lipsa sensibilitatii fata de ceilalti, lipsa empatiei si/sau dependenta excesiva de ceilalti in viata de zi cu zi.Narcisismul patologic se afla in centrul tulburarii de personalitate narcisica.Atunci cand un individ (la orice varsta) intampina un obstacol insurmontabil in progresul de la un stadiu la altul al dezvoltarii personale, va regresa la etapa infantila narcisica mai degraba decat sa intampine obstacolul. In regresie, persoana se poarta copilareste, imatur, simte ca este omnipotenta, judeca gresit puterea sa, subestimeaza provocarile, pretinde a fi cel care le stie pe toate. Sensibilitatea fata de nevoile altora, emotiile pe care le simte pentru ei, se deterioreaza intens, poate deveni intolerabil de arogant, cu tendinte sadice si paranoide si mai presus de orice cauta admiratie neconditionata. Preocuparile narcisicilor includ fantasme, gandire magica si visare diurna, iar in acest mod ei tind sa-i exploateze pe ceilalti si sa-i invidieze.Functia principala a unui astfel de narcisism secundar reactiv si trecator este de a incuraja individul sa se angajeze intr-un tip de gandire magica pentru a “goni” problema, a o “vraji”, sau a o intampina de pe o pozitie de omnipotenta. O tulburare de personalitate apare atunci cand atacurile repetate asupra obstacolului continua sa esueze – in special cand esecurile recurente au loc in stadiile de formare a personalitatii (zero – sase ani).Contrastul dintre lumea fantastica ocupata (temporar) de individ si cea reala in care continua sa fie frustrat este prea acut pentru a-i face fata pentru mult timp. Disonanta duce la decizia inconstienta de a trai in lumea fanteziei, a grandiozitatii in mod “justificat”.Narcisismul este un mecanism de aparare care se afla in relatie cu mecanismul de clivaj. Narcisicul esueaza in a-i vedea pe ceilalti (oameni, situatii) ca fiind alcatuiti din elemente bune si rele. Ei ori isi idealizeaza obiectul, ori il devalorizeaza. Lucrurile sunt vazute in alb si negru, obiectul este ori bun ori rau. Atributele “rele” sunt intotdeauna proiectate, transferate sau externalizate in alt mod, cele “bune” sunt internalizate pentru a putea sprijini grandiozitatea sa, inflatia narcisismului si a fantasmelor de grandoare, dar si pentru e evita durerea asociata cu deziluzionarea.Narcisicul cauta sa se alimenteze cu provizii narcisice pe care le foloseste pentru a-si regla auto-suficienta care este deseori fragila si fluctuanta.Conform teoriilor psihodinamice ale dezvoltarii, parintii (obiectele primare) si in mod specific mamele sunt primii agenti ai socializarii copilului. Prin intermediul mamei sale copilul exploreaza cele mai importante intrebari ale sale iar prin raspunsurile la care se va raporta se va forma intreaga sa existenta. Cresterea atrage dupa sine detasarea gradata de mama, explorarea independenta a lumii, autonomia, iar de felul in care aceste etape sunt parcurse depinde formarea unui Eu puternic, a unui sentiment puternic de sine. Daca oricare dintre aceste etape sunt zadarnicite (uneori chiar de mama care nu-i “da drumul” copilului, nu-l lasa sa “plece”), procesul diferentierii, al separarii-individuatiei, nu va fi completat cu succes, nu se va dobandi autonomia si nici un sentiment coerent de sine, individul va fi caracterizat de dependenta si imaturitate.Este universal acceptat ca orice copil trece printr-o etapa de separatie de parintii sai si printr-una de individuatie, ca o consecinta a separatiei.Abuzurile si traumele din copilaria timpurie atrag dupa ele strategii de a face fata si utilizarea anumitor mecanisme de aparare, inclusiv narcisismul. Una dintre strategiile de a face fata este retragerea in interior, cautarea gratificatiei la o sursa sigura, demna de incredere si disponibila oricand, propriul self. Copilul, speriat de respingere si abuz se va retine de la interactiunea cu ceilalti si va apela la fantasme grandioase in care este iubit si isi este auto-suficient. Ranirea repetata poate conduce catre dezvoltarea unei personalitati narcisice.Sigmund Freud este creditat pentru prima teorie coerenta despre narcisism. El descrie tranzitii de la libidoul (energie instinctuala) orientat catre subiect la cel orientat catre obiecte (ceilalti) care se produc prin intermediul parintilor. Pentru a fi sanatoase si functionale, tranzitiile trebuie sa fie line si neperturbate, altfel apar nevrozele. Astfel, daca un copil nu reuseste sa atraga dragostea si atentia obiectelor sale dorite (parintii) el va regresa in faza narcisica.Prima manifestare a narcisismului este adaptativa pentru ca invata copilul sa iubeasca un obiect disponibil (selful sau) si sa se simta gratificat, satisfacut, multumit. Dar regresia de la o etapa mai tarzie catre narcisismul secundar este dezadaptativa, este o indicatie a faptului ca directionarea libidoului catre o “tinta corecta” a esuat. Daca acest model de regresie persista se formeaza o nevroza narcisica. Narcisicul isi stimuleaza selful in mod obisnuit pentru a obtine placere si gratificare. El prefera fantasmele in locul realitatii, o conceptie de sine grandioasa in locul unei autoaprecieri realiste, masturbarea si fanteziile sexuale in locul unor relatii sexuale adulte si visul diurn in locul unor realizari reale in viata sa.C. Jung a descris psihicul ca pe un depozit al arhetipurilor care sunt modele primitive, forme simbolice, imagini sau scheme innascute, exprimate in cultura popoarelor si a caror totalitate defineste inconstientul colectiv (P. Popescu Neveanu). Fantasmele sunt o cale de acces la arhetipuri si de eliberare a lor. In psihologia jungiana, regresiile sunt procese compensatorii care au scopul de a imbunatati adaptarea si nu cai de a obtine sau de a stabiliza un nivel de gratificare.Freud si Jung nu au fost de acord nici in privinta introversiei. Introversia este indispensabila narcisismului, in timp ce extroversia este o conditie necesara pentru orientarea catre un obiect libidinal. Freud a privit introversia ca pe un instrument in serviciul patologiei. Prin contrast, Jung considera introversia ca pe un instrument util aflat in serviciul cautarii nesfarsite de strategii adaptative ale psihicului (narcisismul fiind pentru el o astfel de strategie).Cu toate acestea, chiar si Jung admite ca nevoia foarte mare de o noua strategie de adaptare inseamna ca a avut loc un esec al adaptarii si desi introversia prin definitie nu este patologica, felul in care ea este utilizata poate fi patologic.Jung distinge introvertii (cei care de regula se concentreaza pe sine mai degraba decat pe altii) de extroverti (opusul). Introversia este considerata o functie normala, naturala, in copilarie si ramane asa (normala si naturala) chiar daca va domina ulterior viata mentala a individului. Pentru Jung narcisismul patologic este o problema de grad, este exclusiv si pervaziv.Heinz Kohut sustine ca narcisismul patologic nu este rezultatul unui narcisism excesiv, al unei agresivitati excesive, al unui libido excesiv, ci este rezultatul unor structuri ale selfului narcisice, defectuoase, incomplete, deformate. Kohut sustine ca orice copil are notiuni de marire, grandoare naiva amestecate cu gandire magica, sentimente de omnipotenta si credinta intr-o imunitate fata de consecintele actiunilor lor. Aceste elemente si sentimentele fata de parinti, care la randul lor sunt omnipotenti si grandiosi, fuzioneaza si formeaza constructele de self grandios si de imago parental idealizat.Sentimentele copilului fata de parinti sunt reactii la raspunsurile acestora care pot fi de confirmare, dezaprobare, pedeapsa, abuz, etc. Raspunsurile parintilor ajuta la mentinerea structurilor de sine ale copilului. Fara raspunsurile potrivite, grandoarea de exemplu nu poate fi transformata in ambitii si idealuri adulte. Pentru Kohut grandoarea si idealizarea sunt mecanisme de dezvoltare ale copilului pozitive. El considera ca narcisismul (dragostea de sine) si dragostea pentru ceilalti coexista si interactioneaza pe parcursul vietii si este de acord cu Freud din punctul de vedere al nevrozelor ca acumulari de mecanisme de aparare, formatiuni, simptome si conflicte inconstiente, dar identifica si o noua clasa de tulburari, tulburarile selfului care sunt rezultatul unei dezvoltari perturbate a narcisismului.Aceste tulburari sunt rezultatul traumelor copilariei, ale faptului de a nu fi “vazut” de ceilalti, sau de a fi privit ca o extensie a parintilor, un simplu instrument de gratificare. Astfel de copiii cresc si devin niste adulti care nu sunt siguri daca “exista” (le lipseste un sentiment al auto-continuitatii) sau daca valoreaza ceva (lipsa unui sentiment stabil de auto-suficienta, a unei stime de sine stabile).Karen Horney sustine ca personalitatea este modelata de mediu, de societate si de cultura. Ea crede ca un copil are nevoie sa se simta in siguranta, iubit, protejat, hranit emotional. Tot ea mai spune ca anxietatea este o reactie primara la dependenta totala pentru supravietuire a copilului de adulti. Copiii sunt nesiguri de iubire, de protectie, de hrana, etc. si astfel devin anxiosi. Aparari ca narcisismul se dezvolta pentru a compensa descoperirea intolerabila a faptului ca adultii sunt simpli oameni care pot fi capriciosi, nedrepti, incorecti, independenti, etc. Apararile ofera atat satisfactie cat si un sentiment de securitate.Otto Kernberg priveste ca artificiala diferentierea libidoului orientat catre obiecte (catre ceilalti) de cel narcisic (orientat catre sine). Daca copilul va dezvolta o forma de narcisism normala sau patologica depinde de relatia dintre reprezentarile de sine (imaginea selfului pe care copilul si-o formeaza in minte) si cele de obiect (imaginea celorlalti pe care el si-o formeaza in minte). De asemenea depinde si de relatia dintre reprezentarea de sine si obiectele reale. Dezvoltarea unui narcisism patologic mai poate fi determinata si de conflictele instinctuale relationate cu libidoul si agresivitatea.Conceptul lui Kernberg asupra Selfului este asemanator cu cel al lui Freud asupra Eului. Selful este dependent de inconstient, care exercita o influenta continua asupra oricarei functionari mentale. Narcisismul patologic reflecta o investitie libidinala intr-un self structurat patologic si nu intr-unul normal, intr-o structura integrativa a selfului. Narcisicul sufera din cauza unui self devalorizat sau fixat pe agresivitate. Toate relatiile de obiect ale unui astfel de self patologic sunt detasate de obiectele reale pentru ca acestea produc deseori raniri narcisice si sunt implicate in clivaj, refulare sau proiectie pe alte obiecte. Narcisismul nu este in mod simplu o fixatie intr-o etapa a dezvoltarii timpurie, ci este o investitie libidinala activa intr-o structura deformata a selfului.Pentru copiii foarte mici stima de sine consta in sentimentul profund de a fi iubit, acceptat, valorizat de catre ceilalti care sunt semnificativi pentru ei mai degraba decat din sentimente ce deriva din evaluarea de sine in raport cu niste criterii externe, cum este cazul copiilor mai mari. Intr-adevar, singurul criteriu de acceptare si iubire a unui nou nascut ar trebui sa fie acela ca el, sau ea, s-a nascut. Experienta unei iubiri neconditionate si a acceptarii din primii 1-2 ani ai vietii pun fundatia pentru stima de sine de mai tarziu si probabil ca fac posibil pentru un copil mai mare ca el sa se poata opune criticilor si evaluarilor negative care de regula insotesc socializarea intr-o comunitate mai mare.Pe masura ce cresc, copiii vor vedea ca societatea impune criterii si conditii pentru a fi iubit si acceptat. Daca sentimentele foarte timpurii de dragoste si acceptare pe care copilul le-a trait au fost suficient de profunde, este foarte probabil ca mai tarziu el sa nu simta slabiciune in fata mustrarilor si sa poata riposta. Odata cu cresterea in varsta copilul incepe sa internalizeze criterii de auto-suficienta si un simt vizavi de standardele care se cer realizate dupa criteriile comunitatii pe care o observa si din care incepe sa faca parte.Studiile lui Cassidy din 1988 asupra relatiei dintre stima de sine la varsta de 5-6 ani si calitatea atasamentului timpuriu mama – copil, sprijina teoria lui Bowlby si anume: constructia selfului deriva din experientele timpurii zilnice cu figurile de atasament. Rezultatele studiului confirma conceptia lui Bowlby asupra procesului prin care continuitatea in dezvoltare are loc si asupra modului in care atasamentul timpuriu mama – copil continua sa influenteze conceptia copilului asupra propriului self de-a lungul multor ani.Modelele selfului deriva din modul in care interactiunea timpurie mama – copil organizeaza si ajuta la formarea mediului copilului. Copiii foarte mici au putine mijloace prin care pot invata despre ei insisi in afara experientei pe care o au cu figurile de atasament.Autoarea ne sugereaza ca daca copiii sunt valorizati si li se ofera confortul necesar atunci cand au nevoie se vor simti valorosi si invers, daca sunt neglijati si rejectati se vor simti lipsiti de valoare, ca si cum nu ar fi buni de nimic.Alti autori sustin ca sentimentul de competenta si stima de sine asociata competentei sunt mai mari la copiii ai caror parinti le-au oferit un amestec optim de acceptare, afectiune, limite rationale si control. In mod similar, profesorii probabil ca vor obtine sentimente pozitive de la elevi atunci cand vor oferi o astfel de combinatie de acceptare, limite si expectatii realiste in privinta comportamentelor si a efortului.La inceput, copilul isi idealizeaza parintii. Pe masura ce creste, el va incepe sa observe neajunsurile acestora si va retrage o parte din libidoul idealizant din imaginile parentale, ceea ce este favorabil dezvoltarii naturale a Supraeului.Perturbarile foarte timpurii din cadrul relatiilor de obiect pot conduce la o slabiciune structurala a personalitatii care va dezvolta un mecanism de filtrare a stimulilor deficient si/sau disfunctional. Abilitatea individului de a mentine o homeostazie narcisica de baza a personalitatii este afectata si el va suferi de o vulnerabilitate narcisica difuza.O perturbare aparuta pe parcursul dezvoltarii in perioada pre-oedipala va afecta capacitatea de control, canalizare si neutralizare a impulsurilor. Manifestarea simptomatica a acestui defect structural este inclinatia de a sexualiza derivatele impulsurilor si conflictele interne si externe fie in forma fantasmelor fie in cea a acting-outurilor.Perturbarile aparute in perioada oedipala sau la inceputul fazei de latenta vor determina individul sa caute in permanenta o figura ideala externa de la care sa primeasca confirmare, afirmare, lucruri pe care Supraeul sau nu le poate implini.Toti autorii sunt de acord ca o pierdere care intervine intr-un moment critic al dezvoltarii copilului il va determina sa se indrepte inspre el insusi pentru obtinerea gratificarii. Copilul va inceta sa mai aiba incredere in ceilalti si in abilitatea sa de a avea relatii de atasament cu ei si va fi in permanenta umbrit de sentimentul ca numai el isi poate satisface nevoile emotionale.Unele persoane narcisice reactioneaza printr-o evadare creativa in lumi imaginare in care pot exercita un control total din punct de vedere fizic si emotional asupra mediului.Sursa tuturor problemelor narcisicilor este faptul ca ei cred ca toate relatiile cu ceilalti oameni sfarsesc invariabil prin umilinta, tradare sau abandon si aceasta credinta este inradacinata din copilaria foarte timpurie de catre parinti si prin experientele pe care le au cu celelalte persoane.Narcisicul intotdeauna generalizeaza, pentru el interactiunea emotionala si orice fel de interactiune este menita sa sfarseasca intr-un mod nefericit. Sa se ataseze de un loc, de o slujba, de un bun, de o idee, de o initiativa este la fel de dificil cum este sa se ataseze de o persoana si din acest motiv narcisicul evita intimitatea, prieteniile, dragostea, emotiile in general, obligatiile, dedicarea, perseverenta, planificarea, investitiile emotionale sau de orice alt fel. Narcisicii nu pot fi empatici, nu dezvolta niciodata un simt al securitatii sau al placerii.Scopul tratamentului in cazul unei tulburari de personalitate narcisica este de a il ajuta pe pacient sa isi creasca gradul de empatie, sa accepte mai usor respingerea din partea celorlalti fara sa se simta amenintat, sa-si dezvolte o perspectiva mai realista asupra abilitatilor sale actuale in defavoarea celor fantasmatice.Tratamentul este o provocare pentru ca un individ este definit de personalitatea sa si personalitatea sa este o parte esentiala a perceptiei de sine a persoanei.De regula narcisicii nu doresc un tratament pentru ca nu vor ca ceilalti sa creada ca ei au slabiciuni, nu vor sa ceara ajutor pentru ca a cere ajutor, pentru ei, inseamna a se injosi.Tratamentul este dificil si pentru ca ei incearca sa isi sustina o imagine perfecta si indestructibila, dedesubtul acestei fatade aflandu-se o persoana nesigura si cu o stima de sine scazuta. Prezentandu-se cu o imagine de sine foarte sigura ei se protejeaza de una dintre cele mai mari temeri ale lor: aceea ca oamenii vor afla ca au imperfectiuni si slabiciuni ca toti ceilalti.

SUICIDUL LA ADOLESCENTI (gen EMO)

INTRODUCERE Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata?Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante, este un strigat de suferinta, de disperare si de cerere de ajutor. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria tanarului, intr-o viata problematica, in conflicte anterioare. Cu siguranta in viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic, problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta.Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand ca o criza nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara.Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social, familial, fizic si afectiv. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea adultilor.Adolescentul vrea sa fie autonom desi inca dependent de adulti, de parinti. Are loc o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale, tanarul se simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie cu cineva, lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata.In plan social el parcurge un dute vino intre copilarie si viata de adult, vrem ca el sa se poarte ca un adult in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabilitati ca si cum ar fi tot copil. Aceasta miscare are un efect reasigurator, reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. Inainte de a face si el parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viata adultilor. Maturizarea sa intelectuala ii va permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume.Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile, exigentele vizavi de propria persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar.In plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerabdator, este intr-un dezechilibru constant, intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte important la aceasta varsta. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur. Adolescentul cauta popularitatea, originalitatea, dar are nevoie si de aprobarea grupului.Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari, schimbari care sunt normale, dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Daca exista si alti factori de stres, acestia pot determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare.Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. Tentativa arata dorinta de schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat.Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima de sine scazuta, se simte nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. El nu isi gaseste locul, nu are un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe rezultate scolare, este impulsiv, nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in consecinta el nu va mai fi atras de societate, nu-si va mai dori sa-si continue viata. FACTORII DE RISC Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor, problemele familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescentii suicidari. Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a parintilor. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune, ca: prezenta conflictelor parentale si conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenta, alcoolismul unuia sau al ambilor parinti, indiferenta fata de tanar, lipsa de maturitate a mamei, dificultati de comunicare sau chiar lipsa acesteia, neintelegerea, lipsa sustinerii, nerecunoasterea individualitatii tanarului, atitudini negative sau neglijente ale parintilor, lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia tanarului, si altele.La nivelul controlului parental, un control excesiv poate descuraja independenta si realizarea de sine. Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. La polul opus, inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta unui sentiment de neglijare, cu aparitia carentelor afective si educative, care sunt deseori specifice tinerilor suicidari.Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis, astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar. Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent de varsta. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire. Putem observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura, despartirea lasa urme foarte profunde. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are impresia ca nu-si va mai reveni, ca suferinta sa nu se va mai sfarsi. IZOLAREA SOCIALA Unii adolescenti suicidari sunt singuri, traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup, dar nu toti adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia. Totodata, ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie.In concluzie adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dezavantaje afective.Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar:- Functionare familiala perturbata;- Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante;- Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni;- Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model;- Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;- Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie, etc.; Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se intensifica. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate, generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere.Persoana este coplesita de disperare. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. In acest stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data, ora, modul si locul. Putem uneori sa observam o remisie spontana a crizei suicidare, dintr-o data problemele par sa fi disparut. Adolescentul se poate simti usurat, alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva, pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de a-si opri suferinta.In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de izolare sunt adesea prezente.Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment precipitant urmeaza, o problema se adauga si determina trecerea la act.Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. Ambivalenta si teama legate de trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand.Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori dureaza doar cateva ore.Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se afla mereu in dezechilibru, intr-o stare de conflict. Este dornic sa experimenteze inainte de a reflecta. Din aceste motive, perioada de varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativa, mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai violenta.

TULBURARILE DE ERECTIE (psihoterapie)

INTRODUCERE Scopul acestui demers este departe de a-si propune o trecere in revista, din perspectiva specialistului, a tipurilor de tulburari erectile, ci o invitatie de a lucra cu tine insuti sub acest aspect al vietii tale.Inainte de a merge mai departe, te invit la o autoevaluare a gradului personal de satisfactie, cu o notare de la 0 la 10, unde 0 = nu sunt multumit/fericit si 10 = sunt foarte multumit/fericit.Este normal ca pentru inceput nota sa fie ceva mai mica decat nivelul tau de asteptari. Acesta va fi punctul tau de reper in procesul de autoevaluare.Ca in orice joc sau demers, exista niste reguli utile de stiut dinainte. In primul rand este important sa stii ca orice problema are cel putin o solutie.Chiar daca "problema" avuta a ajuns sa te streseze, sa te deprime sau sa-ti diminueze dorinta sexuala, creandu-ti o stare de neliniste, nemultumire sau stanjeneala in relatia cu partenera, fii sigur ca ea poate fi rezolvata.Ce-i drept, exista solutii, insa nu neaparat solutii magice.Aminteste-ti ca aceasta "problema" s-a creat in timp si produsul finit in fata caruia te afli acum are in spate un intreg proces evolutiv. Prin urmare, rabdare!Nota data initial este punctul de plecare in lucrul cu tine insuti; fie individual, fie asistat de un specialist.Oricare ar fi "problema", originea si oricare ar fi varsta si chiar sexul tau, in rezolvarea de probleme este util de retinut faptul ca solutia va depinde intotdeauna de modul tau de abordare a situatiei "problema".Revenind la tulburarile de erectie, mai intai se impun cativa pasi, si anume:1. amelioreza-ti starea de excitatie (crescendo, in caz de deficit sau descendento, in caz de supraexcitare) inainte de a putea obtine erectia2. gestioneaza-ti stresul inainte de ameliorarea excitatiei3. negociaza-ti cu partenera un pact; odata hotarat acest demers, este nevoie de rabdare, intelegere, suport si colaborare. ACTUL SEXUAL NU SE REZUMA LA PENETRARE! Conteaza foarte mult maniera in are alegi sa te raportezi la ceea ce presupune actul sexual in sine. Ansamblul de credinte si valori, fie ca o crezi sau nu, se rasfrange asupra felului cum tu reactionezi in intimitate. Adesea modul lor de interferare nu este constientizat. Sa ne amintim ca gandurile genereaza reactii si reactiile, comportamente.In procesul nostru de cautare, investigare, noi, oamenii, se intampla uneori sa ramanem cantonati doar intr-un singur sau cel mult doua segmente si atunci ne lipseste viziunea de ansamblu asupra situatiei "problema".Astfel penetrarea in actul sexual constituie doar un mijloc, nu scop in sine, ci un mijloc folosit pentru potentarea excitatiei.In acelasi timp, penetrarea si miscarile "dute-vino" nu sunt garantia sau conditia princeps a orgasmului. Ele pot induce monotonie, devin in timp rutina. Putina creativitate nu strica. JOACA-TE! EXPERIMENTEAZA! Pauzele nu constituie neaparat intreruperi, ci un prilej de experimentare a unor noi pozitii, a unor noi miscari, atingeri etc. Gestioneaza-ti dorinta de performanta (presiunea lui "prea repede si prea bine").Exista diferente semnificative intre calitativ si cantitativ, mai ales cand este vorba de sex. Nu esti numai tu acolo. Se intampla sa fiti doi! Este alegerea ta ca in experienta avuta, sa fii tu singur si performantele tale sau tu in relatie cu persoana iubita sau dorita in acea clipa. Dimensiunea penisului, intensitatea penetrarii, frecventa raporturilor sexuale nu constituie criterii ale virilitatii sau ale eficacitatii sexuale, nici pentru barbati, nici pentru femei.Sunt acele mituri care "ucid" pasiunea; mituri vehiculate fara baze reale, adaptabile la viata sexuala a fiecaruia dintre noi. PANA SEXUALA?! Penele sexuale exista la toti barbatii, la toate varstele. De ce tocmai tie? De ce tocmai atunci? Sunt lucruri ce se pot intampla. Tu esti cel care plecand de la o astfel de experienta, generalizezi sau percepi lucrurile ca pe un incident ce se poate intampla oricui, implicit si tie. Este normal si nu neaparat de neconceput sa ti se intample. Ia-ti cateva clipe si mediteaza pe marginea subiectului.Ai sa observi ca lucrurile incep sa se intrevada si din alta perspectiva decat cea de pana acum. Si acum te intreb: "Ti s-a intamplat vreodata in relatia cu o femeie, cu putina ascultare activa, sa descoperi ca ceea ce-i poate place acesteia la un raport sexual sa nu aiba nimic de-a face cu ceea ce iti inchipuiai tu ca ar fi placut pentru o femeie?".Adesea este de preferat sa depasesti nevoile personale, propriile tale asteptari si sa incerci sa vii in intampinarea asteptarilor celuilalt, in speta dorintele si asteptarile femeii de langa tine. Ar fi o ocazie de a te detasa, departa de propriile scheme si a incerca ceva nou sau chiar de a-ti pune in practica unele fantezii.Senzualitate, dorinta, pasiune, atingeri, atmosfera, comunicare nonverbala… Cum ar fi sa renunti pentru o clipa la autocontrol?! Sa te lasi purtat de senzualitatea si placerea partenerei?! S-ar crea o atemporalitate in care performanta, esecul sau temerile nu si-ar gasi locul, ci pura simtire, experimentare de noi trairi si senzatii. Vizualizeaza acest tablou in culori si sonoritati cat mai vii! Gusta-l! Adesea sinesteziile pot genera placeri nebanuite. Nu confunda capacitatea de a avea erectie si penetrarea eficace cu capacitatea de a declansa un orgasm partenerei. Nu in asta rezida task-ul tau. Nu exista task-uri in sex. Orgasmul depinde de multi alti factori pe langa erectia mentinuta vaginal! De exemplu, starea de relaxare a partenerei, atmosfera creata, preludiul, buna dispozitie, climatul, anticiparea momentului etc. ESTE UN JOC IN DOI Antreneaza-ti si partenera in acest joc! Exista decalaje intre voi?!Discutati-le intr-o maniera in care nici unul dintre voi sa se simta lezat sau invinovatit in vreun fel. Este important sa comunicati, insa conteaza maniera comunicarii si mai ales momentul si locul. Nu te apuca sa despici “firul in patru” acolo unde ar trebui sa fie numai senzualitate si placere. Alege zone neutre.Ti-e teama de discutii?! Consideri ca nu reusiti sa gasiti canale de comunicare compatibile?! Impartaseste-ti temerile, neincercand vreodata sa vorbesti in locul celuilalt, ci cauta sa vorbesti doar in ceea ce te priveste ("am sentimentul ca...", "mi-ar place sa ...", "mi-as dori..." etc). Si nu in ultimul rand, ma reintorc la joc. Raportul sexual este un joc. Scopul lui este ca cei doi parteneri sa se simta bine impreuna, sa experimenteze placerea. Actul sexual este departe de a fi motivat de dorinta de a demonstra ceva, de a-l domina, controla pe celalalt.Binedispozitie, relaxare si nu incrancenare, incordare!De vei reusi sa treci prin filtrul personal aceasta invitatie la lucru, parcurgand fiecare pas si culegand ceea ce ti s-ar potrivi sau ti-ar fi util, atunci nu ai pierdut timpul citind acest articol si nici invitatia mea nu a fost in zadar. Am castigat amandoi.

23 iun. 2008

Generatia HIV a trait mai mult decit ar fi vrut Romania

Prigoniti din scoli si din spitale, ca niste teroristi care prin simpla atingere a unei clante arunca sanatatea publica in aer, cei zece mii de copii infectati cu HIV in spitalele romanesti intre 88 si 92 au primit la pachet cu virusul si stigmatul rusinii. Subtipul F al virusului, specific Romaniei, i-a pacalit pe cei care nu le dadeau mai nimic de trait si le-a asigurat la 7.000 dintre ei o viata lunga. Cu care multi nu stiu acum ce sa faca. Anii in plus de viata nu i-au cistigat peste noapte, ca pe o avere uriasa la loto, ci i-au strins pentru ei, zi cu zi, parintii lor infricosati, ratacind din doctor in homeopat, pina la ultimul vraci, pentru orice farima de speranta gasita pe buzele cuiva. Infricosator dar real! Infectia cu hiv nu este pur intamplatoare, nu poti lua acest virus ca si cum ai lua o raceala sau o gripa. Asadar contactul zilnic, obisnuit cu cei seropozitivi, nu par sa fie riscant oarecum. Nu trebe sa fi ingrijorat ca vei lua SIDA de la un coleg de clasa sau de munca infectat, doar pentru ca stai langa el, intrucat hiv nu este un virus purtat de vat, nu trebe sa te ingrijorezi daca o persoana seropozitiva care tuseste sau stranuta, de fapt familiile celor care sufera de hiv, au folosit in comun prosoape, tacamuri, fara sa contacteze virusul. Primele cazuri de sida, sau raportat in SUA in anul 1981. S-ar fi aflat pana acum daca virusul s-ar transmite prin contacte obisnuite nesexuale. Virusul hiv, traieste in sange, in sperma sau secretiile vaginale ale unei personae. Asadar in majoritatea cazurilor, hivul se transmite prin raporturi sexuale neprotejate, indifferent care sunt ele, gay sau hetero. Subliniez: la hetero find o majoritate este mai mic numarul celor infectati ca si vizibilitate, pe cand la gay dint-o comunitate, minoritate este mai vizibil numarul celor seropozitiv, insa realitatea este ca numarul lor nu tine seama de orientarea lor sexuala. Multe victime au fost infectate prostului system medical din trecut. In present, oricine se angajeaza in relatii sexuale neprotejate fie el de orice orientare sexuala, sau isi injecteaza droguri, risca foarte multe sa contamineze virusul hiv. Este adevarat ca un eventual partener san u para bolnav, nu poti spune de o persoana daca este sau nu infectat cu hiv doar privind-o! Ca atare, multe dintre cadrele medicale si didactice incurajeaza utilizarea prezervativelor, reclamele tv, afisele si unele cursuri scolare, au raspundit idea de utilizare acestui mijloc contraceptive, face relatiile sexuala mei sigure. Dar chiar si asa, prezervativul este sigur doar 90%, prezervativele pot mari sansele de evitare a infectarii. Dar te simt in siguranta daca doar ti-ai marit sansele de evitare a unei infectii, care intodeauna se dovedeste fatala, atunci cand prezervativul este folosit incorrect. Centrele de epidemiologie, recunosc: S-a demonstrate ca prezervativele din cauciuc, reduc posibilitatea de infectare cu hiv si cu alte infectii cu trensmitere sexuala ITS, darn u sunt complect lipsite de risc, ele se pot sparge, rupe sau provoaca dureri in timpul actului sexual. Prezervativele incorrect folosite, pot avea o rata de esec intre 10-15%, te-ai expune unui astfel de risc? Situatia este multe mai grava avand in vedere ca mai putin de jumatate dintre tineri active din punct de vedere sexual, utilizeaza prezervativele incorrect. Desi progresele tehnice ale medicinei moderne au un mare aport in combaterea infectiilor, savantii spun ca sapunul si apa ramane una dintre cele mai eficiente modalitati de prevenire a raspandirii multor infectii. Intr-un studio efectuat in Elvetia, Franta, Germania si Olanda asupare obiceiului de igiena, cercetatorii s-au travestit in mecanici sau personal de serviciu la toaletele publice din hoteluri, restaurante, birouri, scoli si fabrici. Ei au constatat ca una din patru personae nu se spala pe maini dupa folosirea toaletei, si ca si un sfert din numarul celor care o fac, nu utilizeaza sapunul. Astfel se afirma ca la nivel mondial mana umana pare sa ramana una dintre cele mai obisnuite mijloace de raspandire a infectiilor. Explicatiile neintelese sunt: pacientii uita pana 80% din ceea ce le spune medical cand sunt la spital, iar circa jumatate din ceea ce retin este incorrect. Principala cauza ar putea fi, varsta inaintata, ideiile preconcepute, stresul si lipsa suportului visual. Pentru a ajuta pacientii sa retina informatiile esentiale, medicii sunt sfatuiti sa vorbeasca limpede si clar, sa mentioneze informatiile cele mai importante de la inceput, sis a foloseasca materiale vizuale, cum ar fii radiografiile. Vis implinit pentru gay: fara discriminare la donarea de sange Ministerul Sanatatii Publice propune un proiect prin care sa se elimine din statutul donatorului intrebarile referitoare la orientarea sexuala informeaza Adevarul. Intrebarea adresata barbatilor "Ati avut relatii sexuale cu un alt barbat?" si intrebarea adresata femeilor "A avut partenerul dumneavoastra relatii sexuale cu un alt barbat?" ar putea sa dispara din "Chestionarul pentru donatorul de sange", potrivit unui proiect de ordin supus dezbaterii publice si aflat pe site-ul Ministerului Sanatatii. Modificarea Ordinului nr. 1193/2007 - care a starnit atata valva vara trecuta, pentru ca, printre altele, ii excludea total pe homosexuali din categoria donatorilor de sange - a fost luata in calcul dupa ce Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a decis ca intrebarile cu pricina sunt discriminatorii. Dupa ce li s-a interzis, incepand din vara lui 2007, sa mai doneze sange, homosexualii ar putea sa iasa in curand din categoria "indezirabililor", prin eliminarea din "Chestionarul pentru donatorul de sange" a celor doua intrebari care-i identifica. Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El ii imbogateste pe cei care-l primesc fara a-i face mai saraci pe cei care il daruiesc. El traieste numai o clipa, dar amintirea lui poate dainui pentru todeauna. Un zambet adduce fericirea si bunavointa, fiind semnul prieteniei. El adduce odihna celor truditi, veselie celor descurajati, o raza de soare celor tristi si este cel mai bun leac al naturii pentru necazuri. Cu toate acestea zambetulnu poate fii cumparat, imprumutat sau furat, pentru ca nu are valoare pana nu este daruit. Unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet. Daruiti-le voi unul, pentru ca nimeni nu are mai mare nevoi de un zambet decat acela care nu-l mai poate darui. Progress sau drumul spre egalitate Progress este un nou program cu finanţare comunitară care promovează locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o societate mai corectă şi mai inclusivă. Antidiscriminarea este unul dintre cele cinci domenii prioritare ale programului, care va investi un total de 700 milioane € în noi studii, campanii de sensibilizare şi evenimente în perioada 2007-2013. Cercetările din domeniul media şi al discriminării, sesiunile de formare pentru tinerii şi premiile pentru companiile cu politici de diversitate inovatoare sunt doar câteva exemple dintre activităţile aflate în desfăşurare. De asemenea, programul sprijină colaborarea la nivel european dintre organizaţiile din domeniul antidiscriminării. Reţeaua europeană împotriva rasismului (ENAR), de exemplu, reuneşte peste 500 de organizaţii active în combaterea rasismului din UE

20 iun. 2008

Panarama pentru "normalitate"

Comentariul de fata este o simpla dicutie care incearca sa aduca conceptia gresita la adevarata realitate si gandire sanatoasa… Romanul stie: La pachet cu legislatia si principiile UE ne-a parvenit si sablonul. Pentru ca-n UE, toti trebuie sa fim "la fel". Daca tarile membre, cu state vechi, au o comunitate gay, destul de activa din toate punctele de vedere, atunci si Romania trebuie sa aiba una. Iar daca n-are aceasta trebuie inventata. Cum logica ne spune ca peste tot sunt si persoane amatoare de relatii intime cu persoane de acelasi sex, reiese ca acestea nu se arata din cauza oprimarii din Romania. Si astfel sablonul naste scenariul. Se iau niste fonduri si se dau, fara rambursare, tarii in cauza. Tara in cauza inventeaza un ONG si banii incep a curga. Cum banii curg, ei trebuie si justificati. Iar justificarea e simpla: organizezi un gay-parade! Realitatea este: Adevaratele fonduri UE si eforturile depuse de ONG sunt de fapt pentru binele tarii, de a schimba conceptia degradanta pe care Romania inca o mai pastreaza ca si mostenire a ceea ce a fost odata PCR. Nici o tara membra UE nu obliga Romania la aderarea UE, insa Romania este o iapa ce are inca obloanele pe ochi. Caci doar asa a fost invatata in glorioasa sa Epoca de Aur: “Tot inainte”… O alta problema cu care se confrunta la ora actuala romania este: una ni se spune, alta intelegem. In privinta banilor suntem foarte inventive, insa cand auzim ca cineva castiga fonduri mai usor, incepem sa credem ca si ei lucreaza la fel si tipic communist, stand la o tiger si un ceasca de cafea. Insa unii chiar daca dau cu pixul pe hartie, depun un efort psihic mult mai obositor decat munca fizica. Dar din pacate asta la noi nu se stie. Romanul stie: Asta pentru ca scenariul e arhi-cunoscut. La parada n-or a-ti vina homosexualii stilati, cu bani si imagine, pentru ca aia stiu ca si-n cea mai toleranta societate din lume risca sa fie priviti stramb... La parada apar de obicei niste "curvi"obositi, obisnuiti de mici cu munca pe din dos, niste paparude masculine stirbe si cu peruci tipatoare, cativa purtatori de rochii si tate din latex, si bineinteles, cateva pustoaice sau babe teribiliste amatoare de pasarici si convinse ca barbatii "e porci". In fruntea acestor nascatori si purtatori de HIV stau reprezentantii ONG-ului, purtand primul banner, si asteptand minunea cereasca aducatoare de fonduri europene si pentru la anu'. Realitatea este: Intodeauna poti sa-ti dai seama cu cine vorbesti dupa cum gandeste si ce perle poate sa scoata pe gura. Din prima pot sa spun ca chiar daca nu este un homofob de la estremistii de dreapta, inseamna ca este un personaj cu probleme psihice. Marsul Gay are si el facut cu un scop. Daca sindicatele ies in strada pentru a face un mars pasnic, il fac pentru ca isi cer niste drepturi. Cum ar fi: marirea de salar sau altele. Ce-ar fii sa ii consider ca acesti omeni sunt degradanti prin faptul casi cer drepturile? Marsul Gay are ca scop toleranta fata de fiecare persoana indiferent de orientarea sa sexuala, de a li se acorda drepturi egale. Anul acesta am fost present la Bucuresti pentru a doaua oara la un astfel de eveniment si am vazut oameni din inalta societate si oameni de rang inalt la acel Mars Gay. Persoane care nu sau expus ci doar si-au cerut niste drepturi. Pe acestia ii respect ca oameni, ca nimic alceva. Pe fruntea lor nu era scris: sunt om din inalta societate, dar erau prezenti acolo fiinda erau costienti: daca noi nu mergem intradevar Romania nu ne va accepta pentru ca nu stie ca existam. Cei care au preferat sa stea acasa in fata televizorului si nu au venit din comoditate, chiar as putea sa spun ca ei nu exista, si ca nu au nici un drept sa se bucure de ceea ce altii au luptat fizic sau psihic de care ei acum se bucura. Si o iau de la inceput, este tipic communist; tu iesi in fata si te lupti si eu ies dupa tine si beneficiez… Romanul stie: Cateva limbi intre persoane de acelasi sex, niste ciupituri de fund intre doi-trei barbati machiati si ploaia binefacatoare de pietre si injuraturi incepe sa curga. Si odata cu ea, garantia ca banii vor sosi si la anul. 200 de homosexuali, probabil ametiti de bautura, droguri sau cu apucaturi exchibitioniste, 700 de jandarmi preocupati de imaginea Romaniei in lume, 100 de adolescenti, un sobor de preoti, 2-3 apelative si e clar: Romania e intoleranta, in Romania "comunitatea" gay nu este acceptata, trebuie sprijinita, trebuie initiate si continuate campanii, trebuie schimbate si inasprite legi, trebuie luate masuri. Si uite asa, din scenariu Romania devine si ea sablon. Smecherii de la ONG si-au primit bugetul pe inca un an si inca un an....Iar odata cu implicarea fortelor de ordine, tot mai putini romani isi vor exprima indignarea de teama sa nu suporte consecinte mai grave. Linistea se va asterne si toti vor crede ca "normalitatea" s-a instaurat si aici.... Realitatea este: Anul aceste nu au fost pe prim plan travestitii in mas-media si nici la eveniment, si asta este bine. Pentru ca omului de geaba ii spui ca el nu crede decat ceea ce vede, prin ceea ce spun acum nu descriminez travestitii, dar faptul ca au fost intr-un numar mai restrans a dat posibilitatea de a se vedea realitatea normal ape care o traim. Insfarsit a vazut si omul de rand, homofobul si estremistul, ca gay nu inseamna a fii travestit, sa ajuns in sfarsit la o normalitate. Asta imi da curajul sa ma gandesc la o Parada Gay, nu la Marsul Gay. Inainte de a fii Marsul Gay, in aceasi zi a avut loc si marsul de la Noua Dreapta, pe care eu unul as numio ceva de genul: Vechea Stanga, si asta doar ca nu este chiar dreapta cum se crede. Aceea demonstratie a avut un comportament si o conceptie gresita. Imi permit sa si explic: Pai daca eu ma consider normal si un bun crestin, fata de unul care are o alta conceptie , nationalitate, etc. nu am sa-mi invat in primul rand copii sa urasca si asta pentru ca ma simt crestin. Si daca ma cred normal nu ies eu in strada impotriva cuiva care isi cere un drept si si-l cere pasnic, plus de asta pentru ca nu ma afecteaza cu nimic. Imi doresc ca pe aceasta tema sa mai dicutam, si am deschis acest comentariu tocmai pentru faptul ca am auzit si vorbit ici colo cu unul si cu altul pe acest subiect, si binenteles fiecare cu pareri diferite.

Baietii rai au parte de mai mult sex

Un studiu al cercetatorilor americani a aratat ca barbatii cu o personalitate antisociala au o viata sexuala mult mai prolifica. In categoria baietilor rai sunt inclusi si cei impulsivi, narcisistii sau cei care comit infractiuni. Potrivit www.stuff.co.nz, oamenii de stiinta au testat comportamentul a 35.000 de persoane din 57 de tari. Rezultatele testelor au aratat ca exista o legatura directa intre comportamentul antisocial si succesul pe plan sexual. "Indiferent de rasa sau cultura de provenienta, acesti barbatii au succes si o viata sexuala foarte activa. Ba mai mult, pe lista preferintelor lor se afla si relatiile cu partenerele altor barbati", a spus conducatorul studiului, David Schmitt. Rezultatele au mai aratat ca baietii rai au un apetit ridicat pentru relatiile pasagere si numarul partenerelor este foarte important pentru ei. Printul Harry, Jude Law si Brad Pitt sunt numai cativa dintre "baietii rai" preferati de britanici. In urma unui sondaj realizat de OnePoll.com, la care au participat 2.000 de britanici, pe primul loc in top se afla prezentatorul TV Gary Lineker, in timp ce printul Harry, ocupa pozitia a treia... continuarea

Angelicuss TV - prima televiziune gay

Televiziunea online Angelicuss, prima TV destinata publicului LGBT din Romania a fost lansata zilele trecute. Ea emite deja muzica, programe de divertisment si informatii de ultima ora si se afla in probe. Sunte pregatite diverse reportaje legate de Eurovision Song Contest 2008 iar in scurt timp programul va fi imbogatit cu alte emisiuni si productii. GayOne.ro ureaza bun venit noului post TV!
Be An Angel Romania - "Pentru ca noua ne pasa!" Str. Serpuitoare nr. 27 cod 400168 Cluj-Napoca, Romania Tel.: +4 0364 107527 mailto:contact@beanangel.ro / www.beanangel. ro Revista Angelicuss - Prima revista LGBT din Romania E-mail: mailto:angelicuss@beanangel.ro Website: http://www.angelicuss.beanangel.ro/ Festivalul de Film "Serile Filmului Gay" 2008 Website: http://www.beanangel.ro/sfg------------ --------- --------- --------- --------

Orientarea mea Sexuala

De ce am acest sentiment? Unii simt ca si cum in interiorul lor s-ar de o lupta, si nu stiu incotro sa se indrepte pentru ajutor.Multi dintre tineri suporta o astfel de tortura psihica. Spre deosebire de prietenii lor, care par cu totul absorbiti de sexul opus, ei descopera, ca sunt atrasi din ce in ce mai mulde de persoane de acelasi sex. In cazul multora aceasta constatare nu trebe sa aiba un efect dezastruos. O inclinatie naturala sau cultivata?Astazi se obisnuieste sa se spuna ca: gaysau nascut astfel si ca orientarea lor sexuala nu poate fi schimbata.Rvista Time, de exemplu, a publicat un anunt: „Un studiu recent avanseaza ideea ca intre creierul barbatiilor heterosexuali si cel al barbatiilor gay exista o deosebire de structura. Insa in acest studiu a fost efectuatpe creierul unor barbati care murisera. Cu siguranta ca acest lucru tine doar partial ideea respactiva. O alta teorie se refera la hormoni. Oamenii de stiinta au obsevat ca sobolanii folositi la experimente, deposedati de hormoni masculini, manifestau un coportament feminin, caracteristic perioadei de imperechere. Ei au concis ca este posibil ca gay sa fie in mod similar, un accident biologic, o expunere la prea multi sau prea putini hormoni masculini inainte de nastere. Publicatia: The Harvad Medical Scool Mental Health Letter afirma; Este extrem de posibil ca hormonii produsi de corpul matern in perioada prenatala sa influenteze sexualitatea umana intr-un nod la fel de direct ca acela in care organizeaza reflexele implicate in comportamentul de imperechere al animalelor. Se acorda de asemnea,multa atentie studiilor de genetica.In cazul gay-lor care au frati gemenii monogoziti,aproape jumatate dintre numarul fratilor gemeni monogoziti sunt si ei gay. Intrucit gemenii monogozitii sunt duplicatii genetic,se pare ca este logic sa se traga cocluzia ca homoxexualitatea a fost produsa de gene misterioase. Intradevar,genele si hormonii pot juca un anumit rol.Chiar si asa stand lucrurile ,Scentific American a prezentat unele descoperiri potrivit carora dovezile sugereeaza in mod pregnant faptul ca si mediul contribuie intr-o oarecare masura la orientarea sexula. Factorii de mediu.Sa ne gindim la mediul care exista in Grecia antica.Incurajata de povestirile erotice despre unii dintre zeii mitologiiei grecesti,de scriierile unor filozifi cum a fost Platonsi de traditia salilor de gimnastica in care tinerii evoluau dezbracatii,gay devenise ulitima moda in rindurile elitei lumii de limba greaca.Potrivit cartii Love in Ancient Grecee(Iubirea in Grecia Antica),in Creta ,faptul ca un baiat de viata nobila nu avea un amant era considerato rusine.Aici gay(homoxeualitaea)nu a fost produsa de nici o gena misterioasa si de nici un hormon.Aceasta a proliferat deoarece cultura greaca a permis-o.A ceasta ilustreaza foarte bine si rolul pe care il putea juca mediul. Joseph Nicolai,autorul unor cartii despre sanatate mintala,afirma ca homoxexualitatea masculina constitue”apropae intotdeauna o consecinta a probelor aparute in relatiile de familie,in special acelea dintre fata si fiu”.Aceasta nu ca vina pentru sentimentele de orientare sexuala se poate arunca automat asupra parintilor persoanei.Multi barbati care au crescut alaturi de mama posesiva,avind toti neglijentii,absenti si brutali,au dezvoltat totusi o personalitate masculina.In plus,nu toti cei care au incliantii gay,provin neaparat din familii cu probleme.Se pare totusi ca unii barbatii sunt raniti intr-un anumit mod.Ca o consecinta a sentimentului avut de timputiu ca este respins de tatal sau,pretinde dr, Nicolasi, gay-ul are un sentiment de slabiciune si de incopententa cu privire la acele trasaturi asociate barbatiei si anume puterea,afirmarea autoriitatii si forta morala.El este atras de forta barbateasca ,in urma eforturilor inconstiente depuse in directia dobindirii propiei barbatii. Este posibil ca oamenii de stiinta sa nu poata niciodata stabili cu exactitate importanta si rolului pe care o joaca inclinatia naturala si cultivarea acestuia in cazul atractiei fata de persoane de acelasi sex.Insa un lucru este clar:toti oamenii au o inclinatie inascuta de a ceda unui mod de gindire si unor inclinatii.In mod traditional medicii au considerat ca homosexualitatea ca fiind o boala,insa in anul 1973 American Psychiatric Association(Asociatia Americana de Psihiatrie)a decalarat faptul ca homoxeualitaea nu va mai fi considerata drept o tulburare pshica.De atunci incoace ,multi specialisti in domeniul medical aproba modul de viata al gay-lor.Psihioterapeutul Albert Ellis,de exemplu a decalarat ca relatiile gay nu sunt deloc perverse,ci constauintr-un comoportament sexual uman sanatos.Daca le preferatii,bucurativa de ele si nu permite nimanui sa va faca sa credeti ca sunt imorale sau anormale. Asemenii opinii devin din ce in ce mai raspindite ,incit revista Newseek afirma:incurajatii de imaginile difuzate de mediile de informare antidiscriminare si de un climat de toleranta ,adolescentii incearca intr-un mod mai deschis sa accepte gay si bisexualismul.Desi intrecut adolescentii dezapeobau in mod energic legaturile cu persoane de acelasi sex,in prezent nu se exagereaza deloc daca se spune ca un nr crescind de tineri le considera la moda.Chiar si tinerii care nu se angajeaza in actele gay se dovedesc adesea foarte tolerantiui fata de gay.Multi spun; cred ca daca un prieten de-al meu mi-ar spune ca este gay,eu i-as spune ca ramine acelasi prieten se afirama tot mai des aceste vorbe..Nimeni nu este vinovat pentru cea ce este si cea ce simte el ca om sa se afirme.Fiecare dintre noi simtim diferit si nu putem sa facem cea ce nu ne place. Barbatii cu frati mai mari au un risc crescut de a deveni homosexuali chiar si inainte de nastere Orientarea sexuala a barbatilor poate fi determinata inca inainte de nastere, potrivit unui studiu care aduce in sprijinul acestor afirmatii argumente puternice in ceea ce priveste baza biologica a homosexualitatii masculine. Cercetatorii de la Universitatea Brock din Toronto au descoperit ca probabilitatea unui barbat de a deveni homosexual creste seminificativ direct proportional cu cresterea numarului de frati mai mari ca varsta, in aceeasi familie, avand aceeasi mama. In timp ce legatura dintre homosexualitate si existenta unor frati mai mari in familie a fost stabilita de mult timp, noile descoperiri indica faptul ca aceasta conditie este prezenta inca din stadiul intrauterin, inainte de nastere si nu este datorata influentelor din mediul familial, care sunt responsabile pentru acest efect. Acest lucru sugereaza faptul ca la o proportie dintre barbatii homosexuali orientarea sexuala este puternic influentata de factorii prezenti in viata intrauterina. „Aceste rezultate sustin originea prenatala a orientarii sexuale in cazul barbatilor” a declarat Anthony Bogaert de la Universitatea Brock din Toronto, conducatorul acestui studiu. Ideea ca intr-o familie cu mai multi frati mai mari, fratii mai mici au sanse mai mari de a deveni homosexuali a fost pusa in discutie pentru prima data in 1997, printr-un studiu realizat de Ray Blanchard din cadrul Centrului pentru Dependenta si Sanatate Mintala din Toronto. Dr. Blanchard a constatat ca barbatii homosexuali au o probabiliate crescuta de a avea mai multi frati mai mari decat cei heterosexuali sau decat lesbienele. Cu fiecare frate mai mare in familie probabilitatea celui mai mic frate de a deveni homosexual creste cu o treime, cu toate ca la inceput probabilitatea este mica, majoritatea barbatilor cu frati mai mari sunt totusi heterosexuali. Aceasta corelatie, care a fost confirmata pana acum de 14 studii, nu se aplica si in cazul in care barbatul are mai multe surori mai mari. Riscul crescut de a deveni homosexual se aplica chiar si atunci cand barbatul nu a fost crescut alaturi de fratii sai mai mari, ci intr-o familie diferita, acesta fiind un argument puternic pentru efectul biologic al aparitiei homosexualitatii masculine. „Este singurul factor care conteaza, chiar daca fratii nu au fost crescuti impreuna”, a declarat Ray Blanchard de la Universitatea Brock din Toronto, unul dintre responsabilii proiectului. „Estimam ca, in cadrul unei familii, daca fiul cel mare are doar 2% sanse de a deveni homosexual, cel mic are 6% sanse”, a mai declarat Blanchard. Concluzia se bazeaza pe faptul ca sistemul imunitar al mamei produce anticorpi „anti-masculini” care afecteaza partile creierului implicate in determinarea sexualitatii. TRANSSEXUALISM Tulburare de identitate in care subiectul are dorinta sau sentimentul de a apartine sexului opus. Aceasta definitie exclude travestitii, homosexualii, precum si persoanele atinse de o anomalie cromozomica (sindromul lui Klinefelter, al lui Tumer etc.). Transsexualismul este o manifestare a unei dereglari grave a construirii identitatii la copil, probabil consolidata de catre mediul familial. El se manifesta printr-un sentiment precoce de comuniune cu celalalt sex, subiectul considerand sexul sau biologic ca o nedreptate, ca o eroare pe care cauta s-o indrepte, adoptand comportamentul si aspectul sexului opus. Aceasta poate duce la solicitarea unei interventii medicale sau chirurgicale asupra atributelor sexuale (pilozitate, sani, modificare a organelor genitale). Aceste transformari nu fac, in general, sa dispara nici suferinta psihologica, nici profundul sentiment de insatisfactie al subiectului.

15 iun. 2008

Ai grija de sanatatea ta.

Centrul de Consiliere si Testare HIV Cluj-NapocaAdresa : Autoritatea de Sanatate Publica - Cluj, Str. Nicolae Balcescu nr. 16, etajul 2.Tel : 0264 - 43.44.45. 0745293975Orar : Luni - Vineri : 08.00 - 16.00 (pentru recoltare 08.00 - 13.00).Testul este gratuit, anonim. Rezultatul este dat in minimum 7 zile. LIMFOGRANULOMATOZA VENERIANA Boala transmisibila pe cale sexuala cauzata de o bacterie din genul Chlamydia. Dupa o incubatie de trei saptamani, in medie, apare un sancru, zis "sancru moale", pe santul de la baza glandului la barbat, pe partea posterioara a vulvei la femeie, pe anus (cu propagarea ulterioara in rect) la homosexuali, format dintr-o pata de cativa milimetri diametru, care poate sa se ulcereze rapid. In paralel, ganglionii inghinali cresc in volum; ei dau nastere la multiple fistule, care se termina la nivelul pielii cu aspectul unui cap de stropitoare si lasa sa se scurga un puroi (gros, galben sau verde) amestecat cu sange. Sunt posibile complicatii articulare, nervoase si cutanate. Tratamentul cu antibiotice, mai ales tetracicline, aduce vindecarea. SIDA Faza grava si tardiva a infectiei cu virusul imunodeficientei umane (H.I.V.1 si H.I.V.2). SIDA este abrevierea franceza pentru sindromul imunodeficientei dobandite echivalentul in limba engleza este AIDS. H.I.V.1 si H.I.V.2 distrug unele globule albe, anume limfocitele T4 sau CD4, care constituie baza activa a imunitatii antiinfectioase. Aceasta distrugere provoaca in consecinta o deficienta a sistemului imunitar. Numele de SIDA, sau de SIDA declarata, se da formelor majore ale acestei deficiente imunitare: scaderea numarului de limfocite T4 sub 200 pe milimetrul cub de sange - numarul normal al acestora fiind intre 800 si 1000. O persoana seropozitiva la H.I.V. (al carei sange contine anticorpi specifici indreptati impotriva virusului HIV, ceea ce dovedeste infectarea sa cu acest virus) nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita. Istoric - Izolat in 1983 la Institutul Pasteur din Paris de catre echipa Prof Luc Montagnier, H.I.V. face parte din familia retrovirusurilor (virusuri cu A.R.N., capabile sa-l copieze pe acesta in A.D.N. proviral datorita unei enzime pe care o contine, reverstranscriptaza). In 1986, cercetatorii francezi au demonstrat existenta unui al doilea virus. Botezat H.I.V.2, cu structura apropiata de cea a lui H.I.V.1, a carui origine geografica se situeaza esentialmente in Africa de Vest. Nici pana in prezent nu exista certitudinea originii lui H.I.V.1, desi prevalenta sa este foarte mare in Africa Centrala. Propagarea SIDA - Primele manifestari diagnosticate de SIDA merg pana in anul 1981. Actualmente se estimeaza (1997) ca mai mult de 14 milioane de persoane sunt infectate cu virusul, din care mai mult de jumatate (9 milioane) in Africa. Numarul de cazuri de SIDA declarata, din intreaga lume, este evaluat la aproape 1,6 milioane. Proportia printre acesti bolnavi, a subiectilor "cu risc", considerati multa vreme ca fiind singurii expusi infectiei (homosexualii masculini, toxicomanii utilizatori de seringi, transfuzatii), tinde sa scada, in timp ce proportia heterosexualilor afectati creste. Boala afecteaza actualmente mai ales femeile, care pot s-o transmita copilului lor atunci cand sunt gravide, si are drept consecinta cresterea numarului de cazuri de SIDA la copii. Contaminarea - Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale: pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid prostatic sau de secretii vaginale); pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate): pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in cursul alaptarii materne. Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o contaminare prin muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat nici un caz de transmisie de acest tip. Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%, fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale venoasa. De asemenea hemofilicii, care necesita injectari frecvente de produse de sange, au fost deosebit de afectati de SIDA pana cand s-au luat masurile preventive (verificarea si incalzirea produselor transfuzate) care sa puna capat acestei contaminari. Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta ramane de evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel putin individuala. Transmisia prin acele de acupunctura sau prin cele de tatuaj si prin lamele de ras este posibila din punct de vedere teoretic. Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi contaminante in diferite grade. In tarile occidentale, ea priveste inca in principal homosexualii masculini, dar boala se propaga in sanul populatiei heterosexuale, mai cu seama in cursul raporturilor sexuale cu toxicomani deja contaminati. In tarile in curs de dezvoltare, propagarea se face in majoritate pe cale heterosexuala. Transmisia infectiei este favorizata de microtraumatismele mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor sexuale, prin raporturile sexuale in perioada fluxului menstrual (perioada cea mai contaminanta la femeia seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din cauza fragilitatii relative a mucoasei rectale. Riscul de transmisie heterosexuala este mai putin important decat cel legat de homosexualitate. Este suficient un singur raport care sa fie contaminant. Se manifesta un dezacord in transmisia de la barbat la femeie si de la femeie la barbat, riscul parand sa fie mai mare pentru o femeie de a fi contaminata de catre un barbat decat invers. Transmisia de la mama la copil - Procentajul de transmisie a virusului de la mama la fat in timpul sarcinii variaza dupa starea clinica a femeii gravide. Dupa studii efectuate in Europa, mai putin de 20% dintre copiii nascuti dintr-o mama seropozitiva, dar care inca nu prezinta simptomele bolii, ar fi la randul lor contaminati. In Africa, procentajul de transmisie constatat este de ordinul a 30 pana la 40%, acest fapt fiind legat probabil de afectiunile cu transmisie sexuala netratate, mai frecvente in Africa, si care favorizeaza penetrarea virala. Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei poarta anticorpii mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi spre varsta de 15 pana la 18 luni. Se poate incerca totusi sa se verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii si foarte rapid (in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri. Exista un risc de transmisie a H.I.V. prin laptele matern. Desi n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii hraniti la san de mamele seropozitive pana la 15% dintre infectiile cu H.I.V. ar putea fi ocazionate de alaptare, oricum nerecomandata, in tarile occidentale, femeilor seropozitive sau bolnave de SIDA. Diferitele etape ale infectiei cu virus - O data intrat in limfocite, H.I.V. difuzeaza foarte rapid in organism. Acesta produce ca reactie anticorpi anti-H.I.V. specifici, ceea ce se poate pune in evidenta in serul sangvin la sfarsitul perioadei de seroconversie (momentul in care apar anticorpii de la o persoana contaminata), adica dupa 3 luni cu certitudine; exista deci o perioada de 3 luni, care urmeaza contaminarii si in timpul careia individul este purtator de virus fara ca acest lucru sa fie decelabil prin teste. O data infectata, persoana se numeste seropozitiva pentru H.I.V. Anticorpii anti-H.I.V. dovedesc reactia organismului fata de infectia cu virus, dar sunt incapabili sa distruga virusul; in fapt, H.I.V. isi modifica structura pentru a scapa de anticorpi. In saptamanile care urmeaza infectiei, un anume numar de pacienti sufera de tulburari trecatoare grupate sub denumirea de primo-infectie; la altii, infectia trece total neobservata. Dupa o perioada de latenta, de o durata variabila - in medie intre 7 si 11 ani dupa seroconversie - in timpul careia virusul continua sa se multiplice, manifestarile clinice de SIDA apar la majoritatea pacientilor, sub o forma fie minora, fie majora. Procentajul de pacienti care dezvolta boala nu este cunoscut inca decat cu aproximatie. La anumite persoane, perioada de latenta este foarte scurta (de la 1 la 3 ani). Exista, de asemenea, subiecti seropozitivi, zisi supravietuitori de durata lunga (Long Term Survivors, sau LTS) la care SIDA nu se declara decat dupa vreo cincisprezece ani. La copil, evolutia este, in general, mai rapida si mai grava decat la adult. Doua evolutii sunt posibile: o forma severa, cu prognostic sumbru, care se declara inaintea varstei de 6 luni si se traduce prin semne neurologice grave si deficit imunitar foarte mare; o alta forma mai putin grava, cu evolutie cronica. Faza acuta a primo-infectiei - Aceasta survine la 20 pana la 50% dintre persoanele infectate, indiferent de modul de contaminare, in urmatoarele 15 zile sau 3 luni dupa contaminare. Aceasta primo-infectie ia aspectul unei mononucleoze infectioase: febra care poate dura si o luna, tumefactie a ganglionilor limfatici, curbaturi, dureri articulare, eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie - disfagie (greutate la inghitit) dureroasa. In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza mucoasele, ca si ulceratii bucale. Mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara, paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infectie dispare spontan in aproximativ o luna. Faza de infectie cronica asimptomatica - Aceasta dureaza de la 1 la 7 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin nici un simptom. In 20 pana la 50% din cazuri, ea se manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara, submaxilara si occipitala. Forme minore ale infectiei - Acestea semnaleaza o atingere inca moderata a sistemului imunitar. - Infectiile minore cutanate sau mucoase, virale sau micotice, nu sunt specifice infectiei cu H.I.V., dar iau la subiectii afectati o forma cronica sau recidivanta: candidoze bucale (margaritarel) sau anogenitale, dermatita seboreica a fetei, foliculite, prurigo, veruci, zona zoster. - Bolile auloimune sunt relativ putin frecvente. Se poate observa o parotidita (inflamatie a glandei parotide), un sindrom al lui Raynaud (vasoconstrictie care afecteaza mainile in cursul expunerii lor la frig si antreneaza o oprire a circulatiei arteriale, apoi o cianoza locala), un sindrom uscat (uscaciune excesiva a gurii si a ochilor, iar la femei si a vaginului), manifestari articulare inflamatorii si dureroase, miozite (inflamatii dureroase ale tesuturilor musculare). - Semnele generale constau intr-o alterare a starii generale, intr-o febra prelungita, transpiratii, o slabire, o diaree persistenta. Denumirea acestuia de sindrom inrudit cu SIDA (ARC) a fost abandonata. Sida declarata - Formele majore ale infectiei, ori SIDA declarata, sunt, de asemenea, foarte variabile. - Infectiile oportuniste: atunci cand imunodepresia este majora, riscul de infectii oportuniste este important; se numeste infectie oportunista o infectie legata de un microorganism (bacilul lui Koch responsabil de tuberculoza, de exemplu) care "profita" de starea precara a apararii imunitare pentru a se dezvolta. Aceste infectii sunt foarte des legate intre ele, in cadrul aceluiasi organ, ceea ce complica diagnosticarea si tratarea lor. Pe de alta parte, aceste infectii tind sa recidiveze, tinand cont atat de persistenta lor in mediu sau in organism, cat si de neameliorarea, chiar degradarea, treptata, a imunitatii pacientului. - Infectiile bacteriene sunt mai frecvente in cursul infectiei cu H.I.V. Tuberculoza afecteaza indeosebi pacientii care traiesc in conditi defavorabile (toxicomani, tari in curs de dezvoltare). Infectiile fungice sunt socotite printre cele mai frecvente dintre cele oportuniste in cursul SIDA. - Infectiile parazitare care afecteaza bolnavii de SIDA sunt in numar de patru: - criptosporidioza care antreneaza la imunoderpimati o diaree masiva responsabila de o alterare a starii generale, de o puternica deshidratare, si este insotita de febra si de dureri abdominale- microsporidioza ar putea fi responsabila de 20 pana la 30% din diareile inexplicabile- pneumocistoza constituie infectia inaugurala pentru SIDA in 15 pana la 50% dintre cazuri daca nu a fost instituit un tratament preventiv. Ea se manifesta printr-o tuse uscata si crescanda, si poate conduce la insuficienta respiratorie- toxoplasmoza duce, in cursul SIDA, la reactivarea unei infectii vechi, care trece neobservata. Ea antreneaza tulburari neurologice majore in caz de localizare cerebrala. - Infectiile virale observate in cursul SIDA privesc in special infectiile cu virusuri latente, integrate in genomul anumitor celule, care sunt reactivate din cauza deficitului imunitar. Ele afecteaza 20 pana la 50% dintre pacienti. In afara infectiilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este dezvoltarea anumitor tumori canceroase: tumorile care afecteaza bolnavii de SIDA sunt sarcomul lui Kaposi si limfoamele maligne. - Sarcomul lui Kaposi are o prevalenta mai ridicata la pacientii seropozitivi homosexuali comparabil cu alti pacienti, ceea ce sugereaza responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale sexuala. Forma cutanata, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai frecventa. Sunt posibile localizarile viscerale, mai ales in caz de imunodepresie majora. - Limfoamele maligne sunt cauzate de o proliferare canceroasa a precursorilor limfocitelor, limfocitele T si B. Diagnostic - Diagnosticarea infectiei cu H.I.V. se face prin punerea in evidenta in sange a anticorpilor indreptati impotriva virusului. Diagnosticul nu poate fi stabilit cu certitudine decat dupa 3 luni de la momentul infectarii (perioada muta in timpul careia anticorpii sunt prezenti in cantitate prea mica, pentru a fi decelabili). Se face apel la doua teste specifice, testele ELISA si Western-Blot. Testul ELISA - care este utilizat in primul rand - dand uneori rezultate fals pozitive, este controlat cu ajutorul testului Westem-Blot. Depistarea este obligatorie pentru donatorii de sange sau de organe. Testarea este in mod deosebit recomandata femeilor gravide sau persoanelor care doresc sa conceapa un copil, precum si subiectilor expusi (toxicomani, prostituate etc.) In majoritatea tarilor, medicul este dator sa declare autoritatilor sanitare orice caz de SIDA de care are cunostinta. Aceasta declaratie nu este nominativa, anonimatul bolnavului fiind astfel respectat. Tratament - Acesta cuprinde doua capitole: tratamentele de inhibitie a virusului si tratamentele preventive sau curative ale diferitelor boli dezvoltate. De altfel, un oarecare numar de reguli de viata sunt recomandate persoanelor seropozitive, cu scopul de a frana evolutia spre SlDA declarata si transmisia bolii. - Tratamentul impotriva virusului se bazeaza pe mecanismele care inhiba replicarea virala, ca zidovudina (AZT) sau didanozina. Se folosesc, de asemenea, antiproteazele, proteazele fiind enzimele care permit virusului sa fabrice proteine necesare supravietuirii sale. Uneori, este util sa fie asociate unele cu altele pana la trei astfel de medicamente (triterapie), cu scopul de a-i creste eficacitatea globala. Aceste diferite metode de tratament antreneaza o ameliorare provizorie a starii bolnavului. In plus, dupa studii recente, luarea de AZT de catre o femeie gravida contaminata ar diminua cu 50% riscul contaminarii fatului. Totusi, nici o terapeutica nu permite actualmente sa se aiba in vedere o eradicare a virusului din organism, deoarece el este integrat in genomul (totalitatea genelor purtate de catre cromozomi) limfocitelor pe care le infecteaza. - Tratamentele preventive sau curative, a consecintelor deficitului imunitar (infectii oportuniste, tumori), se bazeaza pe administrarea de antibiotice, de antifungice si de antimitotice (ehimioterapie, interferon), precum si pe radioterapie si chirurgie. - Sfaturile pentru igiena vietii cuprind precautiile care trebuie sa fie luate de o persoana seropozitiva pentru a nu se recontamina. In fapt, contaminarile multiple, prin aporturile repetate de virus pe care le antreneaza, precipita evolutia bolii, deci trecerea la faza de SlDA declarata. Seropozitivului i se mai recomanda sa-si asigure o urmarire medicala regulata: medicamente administrate preventiv sau precoce si asociate cu o buna igiena a vietii (alimentatie corecta, curatenie corporala, odihna, abtinerea de la medicamente sau de la droguri care pot deprima suplimentar imunitatea, abtinerea de la activitati care risca provocarea unor raniri), intarzie deosebit de eficace evolutia bolii. Prevenirea - Prevenirea SIDA consta in prevenirea contaminarii cu H.I.V. Orice persoana contaminata poate transmite imediat virusul, chiar in timpul perioadei care precede seroconversia, adica atunci cand contaminarea sa nu poate fi constatata. - Prevenirea infectiei prin contaminare sangvina consta in analizarea sistematica a produselor sangvine inainte de utilizarea lor. Subzista totusi un risc legat de perioada muta de 3 luni, risc evaluat la 300.000; este in consecinta recomandat sa se limiteze indicatiile de transfuzie si, atunci cand lucrul acesta este posibil (interventie chirurgicala care nu este realizata in regim de urgenta), sa se procedeze de preferinta la autotransfuzii (transfuzarea bolnavului cu propriul lui sange prelevat inainte de interventie). Intepaturile si taieturile accidentale facute cu instrumente contaminate sau banuite de a fi contaminate trebuie dezinfectate imediat. Deseurile medicale trebuie sa fie ambalate in recipiente etanse si incinerate. Procentajul de contaminari noi crescand din ce in ce mai mult la toxicomanii care-si transmit seringile de la unul la altul, masurile de prevenire privesc insasi toxicomania: programe de droguri de substitutie, incitarea la dezinfectarea seringilor, programe de furnizare de material nou: H.I.V. este distrus sau inactivat dupa un contact de 15 minute cu apa de Javel (solutie 5-10% hipoclorit de potasiu in apa) proaspata cu alti germeni, intre care virusul hepatitei B. - Prevenirea transmiterii pe cale sexuala consta, in cursul raporturilor sexuale, in utilizarea prezervativului masculin. Acesta constituie actualmente singura protectie eficace impotriva SlDA si impotriva bolilor cu transmisie sexuala in general. Prezervativul trebuie sa fie utilizat indiferent de tipul practicilor sexuale. Orice rabat facut in folosirea prezervativului favorizeaza extinderea bolii. Orice persoana infectata care are relatii sexuale neprotejate, fie ca sunt heterosexuale sau homosexuale, trebuie sa fie constienta de riscurile la care isi supune partenerii. Infatisarea sau clasa sociala a partenerilor nu pot constitui indicatii cu privire la faptul ca sunt sau nu purtatori ai virusului. Prezervativul trebuie sa fie utilizat in conformitate cu modul lui de intrebuintare (aplicarea lui inainte de orice penetrare, nefolosirea unui agent lubrifiant pe baza de vaselina, retragere inaintea detumescentei). Raporturile bucogenitale sau bucoanale trebuie sa fie evitate, deoarece ele nu sunt fara risc. Utilizarea de creme sau de geluri spermicide nu poate constitui decat o masura complementara fata de prezervativ in cazul ca el ar fi prost utilizat (scapari) sau ca s-ar rupe. - Prevenirea contaminarii pe cale transplacentara consta intr-o mai buna informare a femeilor in cauza: conceptia este contraindicata in cazul femeilor contaminate, care pot transmite virusul copilului, dar si in cazul barbatilor contaminati, susceptibili sa contamineze mama si, in consecinta, copilul. - Prevenirea contaminarii prin laptele matern consta in practicarea unei depistari a virusurilor H.I.V.1 si H.I.V.2, pe de o parte, la femeile gravide care doresc sa-si alapteze copilul.Cum nu se transmite virusul SIDA - Majoritatea actelor vietii cotidiene nu comporta absolut nici un risc de infectare cu virusul SIDA; este deci total nejustificat a te teme sau a evita frecventarea persoanelor purtatoare ale acestui virus. O strangere de mana, un sarut pe obraz sunt inofensive, ca si frecventarea locurilor publice (localuri de munca, scoala, piscina, transportul in comun, cinema), contactul cu obiecte precum clanta usii, toaletele publice sau telefonul, ori intepatura unei insecte (tantarilor, purice). Doar ustensilele care pot taia pielea (acele pentru acupunctura, injectiile, dispozitivele de facut gauri in urechi, tatuajele, lamele de ras, materialul pentru tratament dentar si cel pentru manechiura si pedichiura). Trebuie sa constituie obiectul unei sterilizari atente inaintea fiecarei utilizari. De altfel, donatorii de sange nu intampina nici un risc de a contracta boala, materialul utilizat fiind steril si de folosinta unica. Perspectivele - La ora actuala, inca nu exista un medicament care sa permita intreruperea totala si definitiva a propagarii bolii. Dificultatile de elaborare a unui vaccin rezida indeosebi in utilizarea unor "modele" animale (cimpanzeu), a caror reactie la infectia cu virus este diferita de cea a omului sau este inexistenta. In plus, un eventual vaccin ar trebui sa tina cont de variabilitatea virusului: se estimeaza ca in lume ar exista vreo 1 000 de varietati de H.I.V .In afara modurilor de contaminare mentionate (sange, raporturi sexuale, sarcina, alaptare), nu exista posibilitatea de transmisie a virusului SIDA de la o persoana seropozitiva la anturajul ei. La ora actuala, cea mai buna arma impotriva acestei boli redutabile ramane prevenirea. Reactiile de respingere din colectivitati a persoanelor seropozitive si a bolnavilor de SIDA tind sa dispara atunci cand o informare corecta a populatiei este realizata, chiar daca bolnavii de SIDA se mai lovesc inca destul de regulat de neintelegerea celor din jur.Sinonim: sindrom al imunodeficientei dobandite. HEPATITA VIRALA Inflamatie a ficatului legata de o infectie virala. Leziunile ficatului din cursul hepatitelor virale sunt cauzate de doua tipuri de atingene care se conjuga: o atingere directa prin virus si o atingere indirecta prin reactie imunitara, anticorpii pacientului, produsi pentru a apara organismul impotriva virusului, atacand si propriul ficat. Virusuri responsabile - Doua feluri de virusuri sunt in cauza: virusurile hepatotrope, care ating aproape exclusiv ficatul, si cele pentru care atingerea hepatica nu constituie un element al bolii. Printre primele, cele hepatotrope, se deosebesc virusurile A, B, C, D si E. - Virusul A, cauzatorul hepatitei A, cel mai anodin, nu duce la evolutia bolii spre cronicizare. Contaminarea se face pe cale digestiva prin apa, materii fecale si contaminarea fructelor de mare. - Virusul B este cauzatorul hepatitei B, care evolueaza, de asemenea, de cele mai multe ori, in mod favorabil, trecerea la cronicitate nefiind observabila decat in 3-5% din cazuri. Modul de transmisie este sexual, sangvin (in cursul transfuziilor sau al utilizarii seringilor intrebuintate indeosebi de catre toxicomani) sau feto-matern (de la mama la fetus). - Virusul C, individualizat mai de curand, este responsabil de hepatita C, care pare mai grava decat formele A si B, cu trecerea la cronicizare intr-un anumit numar de cazuri Modul de transmisie, sexual, sangvin si transplacentar, este asemanator celui al hepatitei B. - Virusurile D, E sunt individualizate inca si mai de curand decat virusul C. - Alte virusuri care afecteaza ficatul, hepatita nefiind atunci decat unul dintre polii infectiei, sunt virusul lui Epstein-Barr, agentul mononucleozei infectioase, si citomegalovirusul, care infecteaza celulele sangvine. Diverse virusuri (ai gripei, rubeolei sau arbovirusuri) pot antrena si ele, intre altele, hepatite. Simptome si semne - Perioadele de incubatie sunt variabile: de la 15 la 45 zile pentru hepatita A si de la 45 la 160 zile pentru hepatita B. Perioada zisa de invazie, care dureaza intre doua si sase zile, se caracterizeaza printr-un sindrom pseudogripal: febra, dureri articulare si musculare, uneori eruptie cutanata si adesea o senzatie puternica de oboseala. Faza zisa icterica se traduce prin aparitia unei ingalbeniri de o intensitate variabila cu urine inchise la culoare si scaune decolorate, oboseala persistenta, pierdere a poftei de mancare, greturi. Unele hepatite virale trec total neremarcate.Diagnostic - Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sangvine. Unele semne sunt comune tuturor hepatitelor: cresterea masiva a transaminazelor (enzime hepatice), dovedind distrugerea celulelor ficatului. Altele indruma spre o infectie virala: cresterea numarului de limfocite fara cresterea numarului altor globule albe, polinuclearele. In sfarsit, serologiile specifice permit sa se identifice virusul in cauza. Evolutie si tratament - Majoritatea hepatitelor virale sunt benigne, cu vindecare completa si spontana intr-o luna sau doua; doar cateva forme sunt grave, fie dintr-o data (rare forme fulminante), fie de cele mai multe ori cand evolueaza spre cronicizare cu riscul cirozei si cancerizarii. In formele obisnuite, faza de regresie este inaugurata printr-o crestere importanta a volumului urinar. Toate simptomele dispar spontan fara nici o sechela. Tratamentul consta in esenta in masuri de igiena si de dietetica (odihna la pat; exclus consumul de alcool); starea de oboseala generala poate totusi sa persiste timp de cateva luni. - Hepatitele grave, chiar fulminante, antreneaza in aproximativ 4 cazuri din 1000, si indeosebi in ce priveste virusul B si virusul C, o evolutie severa cu semne de insuficienta hepatica (confuzie mintala, encefalopatie, hemoragii) necesitand transferarea intr-un serviciu de reanimare, chiar grefa hepatica de urgenta in cazul distrugerii totale a ficatului. - Hepatitele cronice persistente au o evolutie mai lunga, simptomele subzistand timp de mai mult de 6 luni. Ele cer o supraveghere particulara a functiilor hepatice si a markerilor sangvini ai virusului. Vindecarea este totusi posibila. Orice tratament este inutil; bauturile alcoolice si medicamentele metabolizabile de catre ficat sunt interzise. - Hepatitele cronice active, definite printr-o evolutie pe mai mult de 6 luni si prin caracteristici histologice, ca cele cu virusuri B si C in principal, reprezinta intre 3 si 10% din hepatitele virale. Riscul il constituie survenirea unei insuficiente hepatice si aparitia, cu timpul, a unui cancer al ficatului. Tratamentul consta in administrarea de antivirale (vidarabina, interferon). In cele din urma poate fi necesara grefa. Prevenire - Un vaccin contra hepatitei A e pe cale sa fie pus la punct. Cel contra hepatitei B este, de asemenea, disponibil. Este recomandabil ca persoanele expuse riscului (personalul sanitar, politransfuzatii, drogatii, hemodializati, homosexualii etc.) sa se vaccineze. Depistarea hepatitei B a devenit obligatorie la femeia gravida la 6 luni de sarcina din cauza riscului de transmisie a virusului la copil. Respectarea regulilor de igiena permite de asemenea prevenirea aparitiei hepatitelor virale: spalarea mainilor, verificarea prospetimii fructelor de mare (hepatitele A si E); utilizarea prezervativelor, a seringilor de unica intrebuintare de catre drogati (hepatitele B si D). In sfarsit, incalzirea in prealabil a produselor sangvine si cautarea anticorpilor la donatorii de sange au redus drastic riscul de transmisie sangvina a hepatitei C. SINDROM AL IMUNODEFICIENTEI DOBANDITE Faza grava si tardiva a infectiei cu virusul imunodeficientei umane (H.I.V.1 si H.I.V.2). SIDA este abrevierea franceza pentru sindromul imunodeficientei dobandite echivalentul in limba engleza este AIDS. H.I.V.1 si H.I.V.2 distrug unele globule albe, anume limfocitele T4 sau CD4, care constituie baza activa a imunitatii antiinfectioase. Aceasta distrugere provoaca in consecinta o deficienta a sistemului imunitar. Numele de SIDA, sau de SIDA declarata, se da formelor majore ale acestei deficiente imunitare: scaderea numarului de limfocite T4 sub 200 pe milimetrul cub de sange - numarul normal al acestora fiind intre 800 si 1000. O persoana seropozitiva la H.I.V. (al carei sange contine anticorpi specifici indreptati impotriva virusului HIV, ceea ce dovedeste infectarea sa cu acest virus) nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita. Istoric - Izolat in 1983 la Institutul Pasteur din Paris de catre echipa Prof Luc Montagnier, H.I.V. face parte din familia retrovirusurilor (virusuri cu A.R.N., capabile sa-l copieze pe acesta in A.D.N. proviral datorita unei enzime pe care o contine, reverstranscriptaza). In 1986, cercetatorii francezi au demonstrat existenta unui al doilea virus. Botezat H.I.V.2, cu structura apropiata de cea a lui H.I.V.1, a carui origine geografica se situeaza esentialmente in Africa de Vest. Nici pana in prezent nu exista certitudinea originii lui H.I.V.1, desi prevalenta sa este foarte mare in Africa Centrala. Propagarea SIDA - Primele manifestari diagnosticate de SIDA merg pana in anul 1981. Actualmente se estimeaza (1997) ca mai mult de 14 milioane de persoane sunt infectate cu virusul, din care mai mult de jumatate (9 milioane) in Africa. Numarul de cazuri de SIDA declarata, din intreaga lume, este evaluat la aproape 1,6 milioane. Proportia printre acesti bolnavi, a subiectilor "cu risc", considerati multa vreme ca fiind singurii expusi infectiei (homosexualii masculini, toxicomanii utilizatori de seringi, transfuzatii), tinde sa scada, in timp ce proportia heterosexualilor afectati creste. Boala afecteaza actualmente mai ales femeile, care pot s-o transmita copilului lor atunci cand sunt gravide, si are drept consecinta cresterea numarului de cazuri de SIDA la copii. Contaminarea - Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale: pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid prostatic sau de secretii vaginale); pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate): pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in cursul alaptarii materne. Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o contaminare prin muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat nici un caz de transmisie de acest tip. Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%, fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale venoasa. De asemenea hemofilicii, care necesita injectari frecvente de produse de sange, au fost deosebit de afectati de SIDA pana cand s-au luat masurile preventive (verificarea si incalzirea produselor transfuzate) care sa puna capat acestei contaminari. Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta ramane de evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel putin individuala. Transmisia prin acele de acupunctura sau prin cele de tatuaj si prin lamele de ras este posibila din punct de vedere teoretic. Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi contaminante in diferite grade. In tarile occidentale, ea priveste inca in principal homosexualii masculini, dar boala se propaga in sanul populatiei heterosexuale, mai cu seama in cursul raporturilor sexuale cu toxicomani deja contaminati. In tarile in curs de dezvoltare, propagarea se face in majoritate pe cale heterosexuala. Transmisia infectiei este favorizata de microtraumatismele mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor sexuale, prin raporturile sexuale in perioada fluxului menstrual (perioada cea mai contaminanta la femeia seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din cauza fragilitatii relative a mucoasei rectale. Riscul de transmisie heterosexuala este mai putin important decat cel legat de homosexualitate. Este suficient un singur raport care sa fie contaminant. Se manifesta un dezacord in transmisia de la barbat la femeie si de la femeie la barbat, riscul parand sa fie mai mare pentru o femeie de a fi contaminata de catre un barbat decat invers. Transmisia de la mama la copil - Procentajul de transmisie a virusului de la mama la fat in timpul sarcinii variaza dupa starea clinica a femeii gravide. Dupa studii efectuate in Europa, mai putin de 20% dintre copiii nascuti dintr-o mama seropozitiva, dar care inca nu prezinta simptomele bolii, ar fi la randul lor contaminati. In Africa, procentajul de transmisie constatat este de ordinul a 30 pana la 40%, acest fapt fiind legat probabil de afectiunile cu transmisie sexuala netratate, mai frecvente in Africa, si care favorizeaza penetrarea virala. Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei poarta anticorpii mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi spre varsta de 15 pana la 18 luni. Se poate incerca totusi sa se verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii si foarte rapid (in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri. Exista un risc de transmisie a H.I.V. prin laptele matern. Desi n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii hraniti la san de mamele seropozitive pana la 15% dintre infectiile cu H.I.V. ar putea fi ocazionate de alaptare, oricum nerecomandata, in tarile occidentale, femeilor seropozitive sau bolnave de SIDA. Diferitele etape ale infectiei cu virus - O data intrat in limfocite, H.I.V. difuzeaza foarte rapid in organism. Acesta produce ca reactie anticorpi anti-H.I.V. specifici, ceea ce se poate pune in evidenta in serul sangvin la sfarsitul perioadei de seroconversie (momentul in care apar anticorpii de la o persoana contaminata), adica dupa 3 luni cu certitudine; exista deci o perioada de 3 luni, care urmeaza contaminarii si in timpul careia individul este purtator de virus fara ca acest lucru sa fie decelabil prin teste. O data infectata, persoana se numeste seropozitiva pentru H.I.V. Anticorpii anti-H.I.V. dovedesc reactia organismului fata de infectia cu virus, dar sunt incapabili sa distruga virusul; in fapt, H.I.V. isi modifica structura pentru a scapa de anticorpi. In saptamanile care urmeaza infectiei, un anume numar de pacienti sufera de tulburari trecatoare grupate sub denumirea de primo-infectie; la altii, infectia trece total neobservata. Dupa o perioada de latenta, de o durata variabila - in medie intre 7 si 11 ani dupa seroconversie - in timpul careia virusul continua sa se multiplice, manifestarile clinice de SIDA apar la majoritatea pacientilor, sub o forma fie minora, fie majora. Procentajul de pacienti care dezvolta boala nu este cunoscut inca decat cu aproximatie. La anumite persoane, perioada de latenta este foarte scurta (de la 1 la 3 ani). Exista, de asemenea, subiecti seropozitivi, zisi supravietuitori de durata lunga (Long Term Survivors, sau LTS) la care SIDA nu se declara decat dupa vreo cincisprezece ani. La copil, evolutia este, in general, mai rapida si mai grava decat la adult. Doua evolutii sunt posibile: o forma severa, cu prognostic sumbru, care se declara inaintea varstei de 6 luni si se traduce prin semne neurologice grave si deficit imunitar foarte mare; o alta forma mai putin grava, cu evolutie cronica. Faza acuta a primo-infectiei - Aceasta survine la 20 pana la 50% dintre persoanele infectate, indiferent de modul de contaminare, in urmatoarele 15 zile sau 3 luni dupa contaminare. Aceasta primo-infectie ia aspectul unei mononucleoze infectioase: febra care poate dura si o luna, tumefactie a ganglionilor limfatici, curbaturi, dureri articulare, eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie - disfagie (greutate la inghitit) dureroasa. In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza mucoasele, ca si ulceratii bucale. Mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara, paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infectie dispare spontan in aproximativ o luna. Faza de infectie cronica asimptomatica - Aceasta dureaza de la 1 la 7 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin nici un simptom. In 20 pana la 50% din cazuri, ea se manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara, submaxilara si occipitala. Forme minore ale infectiei - Acestea semnaleaza o atingere inca moderata a sistemului imunitar. - Infectiile minore cutanate sau mucoase, virale sau micotice, nu sunt specifice infectiei cu H.I.V., dar iau la subiectii afectati o forma cronica sau recidivanta: candidoze bucale (margaritarel) sau anogenitale, dermatita seboreica a fetei, foliculite, prurigo, veruci, zona zoster. - Bolile auloimune sunt relativ putin frecvente. Se poate observa o parotidita (inflamatie a glandei parotide), un sindrom al lui Raynaud (vasoconstrictie care afecteaza mainile in cursul expunerii lor la frig si antreneaza o oprire a circulatiei arteriale, apoi o cianoza locala), un sindrom uscat (uscaciune excesiva a gurii si a ochilor, iar la femei si a vaginului), manifestari articulare inflamatorii si dureroase, miozite (inflamatii dureroase ale tesuturilor musculare). - Semnele generale constau intr-o alterare a starii generale, intr-o febra prelungita, transpiratii, o slabire, o diaree persistenta. Denumirea acestuia de sindrom inrudit cu SIDA (ARC) a fost abandonata. Sida declarata - Formele majore ale infectiei, ori SIDA declarata, sunt, de asemenea, foarte variabile. - Infectii oportuniste: atunci cand imunodepresia este majora, riscul de infectii oportuniste este important; se numeste infectie oportunista o infectie legata de un microorganism (bacilul lui Koch responsabil de tuberculoza, de exemplu) care "profita" de starea precara a apararii imunitare pentru a se dezvolta. Aceste infectii sunt foarte des legate intre ele, in cadrul aceluiasi organ, ceea ce complica diagnosticarea si tratarea lor. Pe de alta parte, aceste infectii tind sa recidiveze, tinand cont atat de persistenta lor in mediu sau in organism, cat si de neameliorarea, chiar degradarea, treptata, a imunitatii pacientului. - Infectiile bacteriene sunt mai frecvente in cursul infectiei cu H.I.V. Tuberculoza afecteaza indeosebi pacientii care traiesc in conditi defavorabile (toxicomani, tari in curs de dezvoltare). Infectiile fungice sunt socotite printre cele mai frecvente dintre cele oportuniste in cursul SIDA. - Infectiile parazitare care afecteaza bolnavii de SIDA sunt in numar de patru: - criptosporidioza care antreneaza la imunoderpimati o diaree masiva responsabila de o alterare a starii generale, de o puternica deshidratare, si este insotita de febra si de dureri abdominale- microsporidioza ar putea fi responsabila de 20 pana la 30% din diareile inexplicabile- pneumocistoza constituie infectia inaugurala pentru SIDA in 15 pana la 50% dintre cazuri daca nu a fost instituit un tratament preventiv. Ea se manifesta printr-o tuse uscata si crescanda, si poate conduce la insuficienta respiratorie- toxoplasmoza duce, in cursul SIDA, la reactivarea unei infectii vechi, care trece neobservata. Ea antreneaza tulburari neurologice majore in caz de localizare cerebrala. Infectiile virale observate in cursul SIDA privesc in special infectiile cu virusuri latente, integrate in genomul anumitor celule, care sunt reactivate din cauza deficitului imunitar. Ele afecteaza 20 pana la 50% dintre pacienti. In afara infectiilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este dezvoltarea anumitor tumori canceroase: tumorile care afecteaza bolnavii de SIDA sunt sarcomul lui Kaposi si limfoamele maligne. - Sarcomullui Kaposi are o prevalenta mai ridicata la pacientii seropozitivi homosexuali comparabil cu alti pacienti, ceea ce sugereaza responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale sexuala. Forma cutanata, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai frecventa. Sunt posibile localizarile viscerale, mai ales in caz de imunodepresie majora. - Limfoamele maligne sunt cauzate de o proliferare canceroasa a precursorilor limfocitelor, limfocitele T si B. Diagnostic - Diagnosticarea infectiei cu H.I.V. se face prin punerea in evidenta in sange a anticorpilor indreptati impotriva virusului. Diagnosticul nu poate fi stabilit cu certitudine decat dupa 3 luni de la momentul infectarii (perioada muta in timpul careia anticorpii sunt prezenti in cantitate prea mica, pentru a fi decelabili). Se face apel la doua teste specifice, testele ELISA si Western-Blot. Testul ELISA - care este utilizat in primul rand - dand uneori rezultate fals pozitive, este controlat cu ajutorul testului Westem-Blot. Depistarea este obligatorie pentru donatorii de sange sau de organe. Testarea este in mod deosebit recomandata femeilor gravide sau persoanelor care doresc sa conceapa un copil, precum si subiectilor expusi (toxicomani, prostituate etc.) In majoritatea tarilor, medicul este dator sa declare autoritatilor sanitare orice caz de SIDA de care are cunostinta. Aceasta declaratie nu este nominativa, anonimatul bolnavului fiind astfel respectat. Tratament - Acesta cuprinde doua capitole: tratamentele de inhibitie a virusului si tratamentele preventive sau curative ale diferitelor boli dezvoltate. De altfel, un oarecare numar de reguli de viata sunt recomandate persoanelor seropozitive, cu scopul de a frana evolutia spre SlDA declarata si transmisia bolii. - Tratamentul impotriva virusului se bazeaza pe mecanismele care inhiba replicarea virala, ca zidovudina (AZT) sau didanozina. Se folosesc, de asemenea, antiproteazele, proteazele fiind enzimele care permit virusului sa fabrice proteine necesare supravietuirii sale. Uneori, este util sa fie asociate unele cu altele pana la trei astfel de medicamente (triterapie), cu scopul de a-i creste eficacitatea globala. Aceste diferite metode de tratament antreneaza o ameliorare provizorie a starii bolnavului. In plus, dupa studii recente, luarea de AZT de catre o femeie gravida contaminata ar diminua cu 50% riscul contaminarii fatului. Totusi, nici o terapeutica nu permite actualmente sa se aiba in vedere o eradicare a virusului din organism, deoarece el este integrat in genomul (totalitatea genelor purtate de catre cromozomi) limfocitelor pe care le infecteaza. - Tratamentele preventive sau curative, a consecintelor deficitului imunitar (infectii oportuniste, tumori), se bazeaza pe administrarea de antibiotice, de antifungice si de antimitotice (ehimioterapie, interferon), precum si pe radioterapie si chirurgie. - Sfaturile pentru igiena vietii cuprind precautiile care trebuie sa fie luate de o persoana seropozitiva pentru a nu se recontamina. In fapt, contaminarile multiple, prin aporturile repetate de virus pe care le antreneaza, precipita evolutia bolii, deci trecerea la faza de SlDA declarata. Seropozitivului i se mai recomanda sa-si asigure o urmarire medicala regulata: medicamente administrate preventiv sau precoce si asociate cu o buna igiena a vietii (alimentatie corecta, curatenie corporala, odihna, abtinerea de la medicamente sau de la droguri care pot deprima suplimentar imunitatea, abtinerea de la activitati care risca provocarea unor raniri), intarzie deosebit de eficace evolutia bolii. Prevenirea - Prevenirea SIDA consta in prevenirea contaminarii cu H.I.V. Orice persoana contaminata poate transmite imediat virusul, chiar in timpul perioadei care precede seroconversia, adica atunci cand contaminarea sa nu poate fi constatata. - Prevenirea infectiei prin contaminare sangvina consta in analizarea sistematica a produselor sangvine inainte de utilizarea lor. Subzista totusi un risc legat de perioada muta de 3 luni, risc evaluat la 300.000; este in consecinta recomandat sa se limiteze indicatiile de transfuzie si, atunci cand lucrul acesta este posibil (interventie chirurgicala care nu este realizata in regim de urgenta), sa se procedeze de preferinta la autotransfuzii (transfuzarea bolnavului cu propriul lui sange prelevat inainte de interventie). Intepaturile si taieturile accidentale facute cu instrumente contaminate sau banuite de a fi contaminate trebuie dezinfectate imediat. Deseurile medicale trebuie sa fie ambalate in recipiente etanse si incinerate. Procentajul de contaminari noi crescand din ce in ce mai mult la toxicomanii care-si transmit seringile de la unul la altul, masurile de prevenire privesc insasi toxicomania: programe de droguri de substitutie, incitarea la dezinfectarea seringilor, programe de furnizare de material nou: H.I.V. este distrus sau inactivat dupa un contact de 15 minute cu apa de Javel (solutie 5-10% hipoclorit de potasiu in apa) proaspata cu alti germeni, intre care virusul hepatitei B. - Prevenirea transmiterii pe cale sexuala consta, in cursul raporturilor sexuale, in utilizarea prezervativului masculin. Acesta constituie actualmente singura protectie eficace impotriva SlDA si impotriva bolilor cu transmisie sexuala in general. Prezervativul trebuie sa fie utilizat indiferent de tipul practicilor sexuale. Orice rabat facut in folosirea prezervativului favorizeaza extinderea bolii. Orice persoana infectata care are relatii sexuale neprotejate, fie ca sunt heterosexuale sau homosexuale, trebuie sa fie constienta de riscurile la care isi supune partenerii. Infatisarea sau clasa sociala a partenerilor nu pot constitui indicatii cu privire la faptul ca sunt sau nu purtatori ai virusului. Prezervativul trebuie sa fie utilizat in conformitate cu modul lui de intrebuintare (aplicarea lui inainte de orice penetrare, nefolosirea unui agent lubrifiant pe baza de vaselina, retragere inaintea detumescentei). Raporturile bucogenitale sau bucoanale trebuie sa fie evitate, deoarece ele nu sunt fara risc. Utilizarea de creme sau de geluri spermicide nu poate constitui decat o masura complementara fata de prezervativ in cazul ca el ar fi prost utilizat (scapari) sau ca s-ar rupe. - Prevenirea contaminarii pe cale transplacentara consta intr-o mai buna informare a femeilor in cauza: conceptia este contraindicata in cazul femeilor contaminate, care pot transmite virusul copilului, dar si in cazul barbatilor contaminati, susceptibili sa contamineze mama si, in consecinta, copilul. - Prevenirea contaminarii prin laptele matern consta in practicarea unei depistari a virusurilor H.I.V.1 si H.I.V.2, pe de o parte, la femeile gravide care doresc sa-si alapteze copilul.Cum nu se transmite virusul SIDA - Majoritatea actelor vietii cotidiene nu comporta absolut nici un risc de infectare cu virusul SIDA; este deci total nejustificat a te teme sau a evita frecventarea persoanelor purtatoare ale acestui virus. O strangere de mana, un sarut pe obraz sunt inofensive, ca si frecventarea locurilor publice (localuri de munca, scoala, piscina, transportul in comun, cinema), contactul cu obiecte precum clanta usii, toaletele publice sau telefonul, ori intepatura unei insecte (tantarilor, purice). Doar ustensilele care pot taia pielea (acele pentru acupunctura, injectiile, dispozitivele de facut gauri in urechi, tatuajele, lamele de ras, materialul pentru tratament dentar si cel pentru manechiura si pedichiura). Trebuie sa constituie obiectul unei sterilizari atente inaintea fiecarei utilizari. De altfel, donatorii de sange nu intampina nici un risc de a contracta boala, materialul utilizat fiind steril si de folosinta unica. Perspectivele - La ora actuala, inca nu exista un medicament care sa permita intreruperea totala si definitiva a propagarii bolii. Dificultatile de elaborare a unui vaccin rezida indeosebi in utilizarea unor "modele" animale (cimpanzeu), a caror reactie la infectia cu virus este diferita de cea a omului sau este inexistenta. In plus, un eventual vaccin ar trebui sa tina cont de variabilitatea virusului: se estimeaza ca in lume ar exista vreo 1 000 de varietati de H.I.V .In afara modurilor de contaminare mentionate (sange, raporturi sexuale, sarcina, alaptare), nu exista posibilitatea de transmisie a virusului SIDA de la o persoana seropozitiva la anturajul ei. La ora actuala, cea mai buna arma impotriva acestei boli redutabile ramane prevenirea. Reactiile de respingere din colectivitati a persoanelor seropozitive si a bolnavilor de SIDA tind sa dispara atunci cand o informare corecta a populatiei este realizata, chiar daca bolnavii de SIDA se mai lovesc inca destul de regulat de neintelegerea celor din jur.Sinonim: SIDA.