26 iul. 2008

Combaterea Discriminarii

Legislaţia Uniunii Europene interzice discriminarea pe baza rasei sau originii etnice în domeniul educaţiei, protecţiei sociale şi asistenţei medicale. Există legi în Uniunea Europeană care interzic discriminarea pe baza rasei sau originii etnice în ceea ce priveşte achiziţionarea bunurilor şi plata pentru servicii, precum şi locuinţă (de exemplu închirierea sau achiziţionarea de locuinţă, precum şi accesul la locuinţe de stat). Există legi în Uniunea Europeană care interzic discriminarea pe baza vârstei, a unei dizabilităţi, a religiei şi a orientării sexuale la locul de muncă sau în formarea profesională. Trebui protejaţi oamenii împotriva discriminării pe baza vârstei, a unei dizabilităţi, a religiei şi a orientării sexuale în domeniul educaţiei, protecţiei sociale sau al asistenţei medicale. Dar toate astea nu se vor intampla daca tu ca cetatean al UE nu iti ceri sa beneficiezi de aceste drepturi. Oamenii ar trebui protejaţi împotriva discriminării pe baza vârstei, a unei dizabilităţi, a religiei şi a orientării sexuale când aceştia achiziţionează bunuri sau plătesc pentru servicii, precum şi în căutarea unei locuinţe. Pentru asta este bine sa iti cunosti drepturile pe care nimeni niciodata nu ti le va amintii atunci cand cineva abuzeaza de necunoasterea si naivitatea ta. Sunt organizaţii care sunt implicate activ în combaterea discriminării. Orientare sexuală Sunt organizatii care oferă educaţie, protecţie socială sau asistenţă medicală, pune în aplicare o politică de combatere a discriminării pe baza vârstei, a unei dizabilităţi, a religiei şi a orientării sexuale. Va-ti adresat vreodată organizaţiei dumneavoastre o plângere de discriminare pe baza vârstei, a unei dizabilităţi, a religiei sau a orientării sexuale? Formele discriminarii Discriminarea directa DISCRIMINAREA INDIRECTA Discriminarea multipla hartuireA victimizareA DISPOZITIA DE A DISCRIMINA (ordinul de a discrimina) Care sunt domeniile de discriminare cuprinse în noua legislaţie? Noua legislaţie interzice discriminarea la angajare şi în cazul instruirii profesionale pe baza rasei sau originii etnice, orientării sexuale, religiei sau convingerilor, vârstei sau dizabilităţilor. Regulamentele cu privire la discriminarea rasială se referă de asemenea şi la alte domenii cum ar fi învăţământul, securitatea socială, serviciile medicale, accesul la bunuri şi locuinţele. Cine este protejat împotriva discriminării? Oricine de pe teritoriul Uniunii este protejat împotriva discriminării pe motivele menţionate mai sus. Ce înseamnă discriminarea? Atât discriminarea directă, cât şi cea indirectă sunt cuprinse în noile regulamente. Avem de-a face cu discriminare directă atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât altă persoană datorită originii sale rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, handicapului, vârstei sau orientării sexuale. O ofertă de lucru care menţionează „personale cu handicap nu pot aplica” este un exemplu de discriminare directă. În realitate, însă, discriminarea îmbracă forme mult mai subtile. De aceea este vizată şi discriminarea indirectă. Aceasta se întâmplă atunci când o dispoziţie aparent neutră, un criteriu sau o practică ce ar putea dezavantaja indivizii pe baza originii lor rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, handicapului, vârstei sau orientării sexuale, doar dacă această practică nu este justificată obiectiv printr-un scop legitim. Un exemplu de discriminare indirectă este să se solicite unei persoane care aplică pentru un post să dea un test într-o anumită limbă, chiar dacă acea limbă nu este necesară pentru acel post. Testul ar putea exclude mai multe persoane care au o altă limbă maternă. Ce înseamnă hărţuirea şi victimizarea? Noile regulamente interzic hărţuirea cu scopul de a atenta la demnitatea unei persoane pe motivul originii sale rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, handicapului, vârstei sau orientării sexuale şi care creează un mediu ostil, de intimidare, degradant, umilitor şi ofensator. Victimizarea este de asemenea interzisă. Acest lucru se întâmplă atunci când o persoană este tratată dur sau diferit faţă de ceilalţi pentru că a făcut o plângere de discriminare sau a ajutat un coleg să facă o plângere. Ce semnifică acest lucru pentru angajatori? Noile regulamente se aplică pentru toţi angajatorii din domeniul public sau privat. Directiva cuprinde de asemenea condiţiile cu privire la practicile din anumite activităţi comerciale sau profesionale). Toţi angajatorii vor reanaliza condiţiile de angajare pentru a se asigura că nu au un comportament discriminatoriu direct sau indirect în procedurile de recrutare, criteriile de selecţie, salarii sau promovări, demiteri sau acces la instruire profesională. Noile regulamente anti-discriminare se aplică în toate etapele contractului de muncă, începând de la angajare şi până la încetarea acestuia. Ce îndatoriri vor avea angajatorii cu privire la o persoană cu handicap? Angajatorii vor fi obligaţi să ofere „amenajări rezonabile” pentru candidaţii sau angajaţii cu dizabilităţi. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru a permite unei persoane cu dizabilităţi să aibă acces la un loc de muncă sau la instruire, dacă acest lucru nu presupune o sarcină disproporţională pentru angajator. O „amenajare rezonabilă” poate include, de exemplu, punerea la dispoziţie a unui scaun pe rotile, adaptarea programului de lucru, a echipamentului de birou sau, simpla redistribuire a sarcinilor între membrii echipei. Pentru a determina dacă aceasta este o sarcină disproporţionată, va trebui să se ţină cont de costurile financiare şi altele pe care aceasta le implică, dimensiunea şi resursele financiare ale companiei şi posibilitatea de a obţine fonduri publice sau orice alt ajutor. Ce vor câştiga companiile din aceste noi regulamente? Din ce în ce mai mult în Uniunea Europeană se dovedeşte că angajatorii se interesează de diversitate din motive economice decât să se conformeze pur şi simplu noile cerinţe legale. Politicile de diversitate în ceea ce priveşte forţa de muncă aduce multe avantaje companiilor. Acestea pot face parte din strategiile largi ale companiilor de consolidare a capitalului uman şi de stimulare a creativităţii şi inovaţiei. Diversitatea conferă companiilor un „atu” în relaţia lor de afaceri cu clienţii, furnizorii, acţionarii şi alte părţi interesate de pe pieţele multiculturale şi globalizate actuale. Un angajament de diversitate poate îmbunătăţi reputaţia şi imaginea companiei. O companie „scutită de discriminare” evită costurile litigiilor, de rotaţie elevată a personalului şi de absenteism. Totodată sprijină companiile să aibă acces la rezervele de forţă de muncă non-tradiţionale şi să atragă şi să angajeze forţă de muncă de înaltă calitate. Există excepţii de la interzicerea generală a discriminării? Noua legislaţie permite câteva excepţii la principiul egalităţii, cum ar fi păstrarea caracterului special al organizaţiilor religioase, sau autorizarea unor măsuri de promovare a integrării lucrătorilor mai în vârstă sau mai tineri pe piaţa forţei de muncă. Cum pot face o reclamaţie victimele discriminării? Legislaţia obligă Statele Membre să recunoască victimelor discriminării dreptul de a face o reclamaţie printr-o procedură judiciară sau administrativă şi să aplice sancţiuni autorilor discriminării. Legislaţia prevede de asemenea împărţirea sarcinii probaţiunii în cazurile civile şi administrative. Aceasta va permite victimelor discriminării să dovedească acest lucru. De ce ajutor beneficiază victimele discriminării? Legislaţia cu privire la discriminarea rasială solicită Statelor Membre să desemneze organisme pentru promovarea egalităţii care vor oferi sprijin independent victimelor discriminării, vor proceda la anchete şi studii şi vor publica rapoarte şi recomandări independente. Victimele discriminării pot fi de asemenea sprijinite de o organizaţie non-guvernamentală sau de un sindicat care au un interes legitim în acest caz. Ce este egalitatea dintre sexe? O legislaţie distinctă prevede discriminarea sexuală. Aceasta pentru că lupta contra discriminării sexuale are o istorie lungă la nivel european, făcând referire la originile Comunităţii Europene. există un număr mare de prevederi legislative europene cu privire la această temă şi programul Comunitar pentru egalitatea dintre sexe (2001-2005) prevede un sprijin financiar în acest sens. Ce ştiţi despre extinderea UE? Toate Statele Membre trebuie să incorporeze dispoziţiile europene privind anti-discriminarea în dreptul naţional înainte de accederea la Uniunea Europeană. Există fonduri ale UE disponibile pentru sprijinirea proiectelor anti-discriminare? Programul de acţiune comunitară care se desfăşoară în perioada 2000-2006 dispune de un buget de aproximativ 100 milioane euro. obiectivul general al programului este schimbarea atitudinilor şi a practicilor discriminatorii în mod concret. Programul are trei arii prioritare. Este vorba despre consolidarea analizei naturii discriminării, sprijinul companiilor implicate în combaterea discriminării şi sensibilizarea asupra discriminării şi beneficiilor diversităţii. Ce face UE pentru promovarea dezbaterii asupra diversităţii şi discriminării? În cadrul Programului de acţiune comunitară, UE a lansat o campanie majoră de informare în toate Statele Membre ale UE, în strânsă colaborare cu sindicatele, angajatorii, ONG-urile şi autorităţile naţionale pentru a evidenţia avantajele diversităţii la locul de muncă şi nu numai. Unde pot găsi mai multe informaţii despre politica UE anti-discriminare? Pentru mai multe informaţii accesaţi următoarea adresă sau pe e-mail: http://www.accept-romania.ro/ Ce face UE pentru promovarea dezbaterii asupra diversităţii şi discriminării? În cadrul Programului de acţiune comunitară, UE a lansat o campanie majoră de informare în toate Statele Membre ale UE, în strânsă colaborare cu sindicatele, angajatorii, ONG-urile şi autorităţile naţionale pentru a evidenţia avantajele diversităţii la locul de muncă şi nu numai. CNCD este autoritatea de stat autonoma, sub control parlamentar, care isi desfasoara activitatea in domeniul discriminarii.Este garant al respectarii si aplicarii principiului nediscriminarii, in conformitate cu legislatia interna in vigoare si cu documentele internationale la care Romania este parte.

18 iul. 2008

Infectiile cu transmitere sexuala - ITS

In timpul verii, din cauza tentatiilor crescute, sporeste riscul de contactare a infectiilor cu transmitere sexuala. Daca prezinti unul dintre simptomele caracteristice pentru ITS, este necesar sa renunti la rusinea de a marturisi prezenta leziunilor in regiunea genitala. Programeaza-te de urgenta la un consult dermatovenerologic. In randurile de mai jos, Raluca Popescu, doctor Dermatovenerolog, raspunde celor mai frecvente intrebari legate de ITS. "In acest an, am consultat un numar mai mare de cazuri, dar nu pot spune daca se datoreaza cresterii numarului de cazuri de ITS sau cresterii adresabilitatii pacientilor," spune ea despre inmultirea cazurilor de ITS. 1. Care este cea mai raspandita ITS in cazul femeilor? Dar in cazul barbatilor?Nu exista diferente semnificative legate de sex in ceea ce priveste ITS. Pentu Romania exista obligativitatea raportarii urmatoarelor infectii cu transmitere sexuala (ITS): sifilis, gonoree, infectie cu chlamydia, infectia HIV/SIDA. Dintre acestea exista date apropiate de realitate numai pentru sifilis si infectia HIV/SIDA.Date statistice din tarile dezvoltate sugereaza ca cele mai frecvente ITS sunt herpesul genital, infectia cu chlamydia si infectia cu papiloma virusuri boli care au probabil aceeasi frecventa si in Rominia. Sifilisul este in Romania o problema importanta de sanatate publica, numarul anual de cazuri noi fiind de peste 40 la 100.000 de locuitori (valoare de 40 de ori mai mare decat in tarile din Europa occidentala). Diagnosticul precoce al bolii permite instituirea unui tratament eficient cu Penicilina care sa permita vindecarea bolii. 2. ITS se transmite in primul rand prin contactul sexual neprotejat. Mai exista vreo alta cale de transmitere? In majoritatea covarsitoare a cazurilor ITS se transmit prin contact sexual. ITS mai pot fi contactate prin: · obiecte contaminate - tricomonas vaginalis; · contact sexual oral - sifilis, gonoree; · sarut - herpes simplex oral. 3. Ce anume se transmite/se contacteaza prin BTS? ITS pot fi produse: · de virusuri - papiloma virusuri, herpes simplex; · de bacterii - sifilis, gonoree; · de paraziti - scabie, paduchi lati; · fungi - candida. 4. Care sunt riscurile la care se expun persoanele ce nu trateaza la timp ITS? Neglijarea tratamentului corespunzator pentru ITS conduc la agravarea bolii, la complicatii locale si la distanta, expunandu-se connsecintelor tardive - sterilitate si deces (ex. infectia HIV/SIDA). 5. Cum stim ca am contactat o ITS? Care sunt consecintele imediate in urma contactarii unei ITS? Cele mai frecvente manifestari ale ITS sunt secretiile uretrale/vaginale si eroziuniunile/ulceratiile genitale. Pentru contactele sexuale neprotejate cu parteneri instabili, se recomanda consultul dermatovenerologic. 6. Care este cea mai grava ITS in cazul barbatilor? Dar in cazul femeilor? Atat in cazul barbatilor, cat si in cazul femeilor cea mai grava ITS este infectia HIV/SIDA. 7. In cazul femeilor exista riscul de a ramane sterile daca nu trateaza la timp ITS? Da, femeile se confrunta cu riscul sterilitatii. Cel mai frecvent sunt incriminate gonoreea (secretie galbui-verzuie, usturimi la mictiune) si infectiile cu chlamydia si mycoplasma (secretie cu aspect mucos ca albusul de ou nefiert, uneori asimptomatica). 8. In ce masura este influentat apetitul sexual in urma contactarii unei ITS? Contactarea unei ITS nu influenteaza apetitul sexual, ci cel mult placerea sexuala ca urmare a modificarilor inflamatorii locale. In anumite cazuri, temerile legate de ITS-ul tratat, posibilitatea unei noi contaminari pot duce la scaderea libidoului si la tulburari de dinamica sexuala. Inainte de actul sexual, trebuie sa fiti constienti de consecintele negative care pot sa apara: Dupa spusele unora, veti crede ca experianta sexuala la tineri sfarseste intotdeauna cu consecinte negative. Un adevar este faptul ca aproape toti tinerii trec prin experiente sexuale fara mari tragedii. Un alt adevar este ca, daca sunt folosite impreuna, prezervativele si pastilele anticonceptionale ofera aproximativ 99% protectie. Prezervativele ofera 98% protectie impotriva sarcinii si a bolilor cu transmitere sexuala. Boli cu transmitere sexuala, sunt infecţii transmise de la o persoana la alta prin contact sexual. Exista foarte multe tipuri de astfel de infectii. Toate sunt transmise prin contact sexual neprotejat (fara prezervativ). Boli venerice, infecţii cu transmitere sexuala inseamna infectii ce se transmit prin contact sexual. Termenul de "boli venerice" era folosit foarte des in trecut. Insă astazi se prefera un termen mai adecvat: infectii cu transmitere sexuala (ITS). Ce este special la ITS? Cu totii contactam diferite boli infectioase intr-un moment sau altul al vietii noastre. Infectiile cu transmitere sexuala sunt si ele astfel de boli. Gravitatea evolutiei lor depinde de cat de repede le depistezi si cat de devreme incepi sa te tratezi. Unele pot avea urmari grave si permanente asupra sanatatii daca sunt lasate netratate. Sarcina nedorita. Daca se iveste o sarcina nedorita, cat mai devreme posibil gandeste-te daca vrei sa continui sau nu sarcina. Un avort este mult mai putin complicat la inceputul sarcinii. Avortul este terminarea sarcinii. Cand este practicat de un doctor calificat este o procedura medicala sigura pentru femeia cu o sarcina nedorita sau cu un fetus care are un defect de nastere grav. Decizia de a face sau nu un avort este una personala. Daca trebuie sa luati o asemenea decizie, intrebati doctorul despre procedura medicala sau emotionala implicata. Cateodata avortul nu este facut din cauza unei sarcini nedorite, ci deoarece viata femeii sau a fetusului este in pericol daca sarcina progreseaza. Cand probleme medicale serioase sunt implicate, decizia femeii de a continua sau nu sarcina trebuie luata in consultare cu un doctor. Spre exemplu o femeie cu serioase probleme de inima ar putea sa nu faca fata stresului provocat de sarcina asupra inimi. Femeii care sufera de diabet avansat sarcina ii poate cauza comlicatii serioase atat ei cat si fetusului, incluzand defecte de nastere. O femeie poate alege avortul daca fetusul are o anormalitate care va face ca el sa nu supravietuiasca in afara uterului. Sexul oral este o practica sexuala intalnita inca din antichitate, dar si un subiect mai tabu decat tabu-ul subiectelor sexuale in sine. Odata cu trecerea timpului, se discuta din ce in ce mai lejer despre sex in general si despre sexul oral in principal, astfel vrand nevrand sexul oral devine din ce in ce mai prezent in vietile noastre, ale tuturor. Cum nu vrem sa ramanem codasii trend-ului, si cum ne dorim sa avem cititori informati, l-am insarcinat pe specialistul nostru in probleme sexuale, sa ne spuna mai multe despre sexul oral. Sexul oral implica stimularea organelor sexuale cu ajutorul gurii si al limbii. Felatie se numeste sexul oral facut de fata, baiatului, si cunnilingus sexul oral facut de baiat, fetei. Multe studii au aratat ca sexul oral este practicat de femei si barbati de toate varstele si de orice orientare sexuala. Este o practica foarte frecventa ce poate fi efectuata atat inaintea actului sexual propriu-zis, cat si dupa. O serie de studii au demonstrat ca sexul oral nu este insa foarte sigur in ceea ce priveste bolile cu transmitere sexuala, ambii parteneri fiind expusi la (ITS] infectii cu transmitere sexuala. Printre cele mai comune infectii cu transmitere sexuala se numara Herpesul, care se manifesta prin rani genitale sau rani in jurul gurii sau Gonoreea, o infectie bacteriana a uretrei masculine sau feminine, femeile fiind mai expuse acestei boli decat barbatii. In ceea ce priveste infectarea cu virusul HIV (Sida) prin intermediul sexului oral, riscul este mult mai scazut decat in cazului sexului vaginal sau anal. Sexul oral este considerat de unii "murdar, insa de altii ca cea mai inalta forma de exprimare a dragostei, de aceea depinde exclusiv de dorintele tale, categoria in care vrei sa te incadrezi.

16 iul. 2008

Istoria Gay, Oare ne tragem cu adevarat din Traian si Decebal?

Spatiul romanesc predomina istoric de represiunea gay. Astfel, culturile popoarelor care au invadat spatiul dacic, fiind culturi nedezvoltate nu reusesc sa ofere o corectitudine politica rezultata prin educatie. Acceptarea pe deplin a gay-lor in spatiul dacic are loc odata cu transformarea Daciei in Provincie Romana si astfel avand parte de o dezvoltare atat economica cat si sociala si culturala. Despre imparatul Traian un isoric pe nume Dio Cassius spune: ,,Ştiu, bineînţeles, că era devotat băieţilor şi vinului, dar dacă ar fi făcut vreodată ceva josnic ar fi fost criticat; în realitate el a băut cât a vrut însă a rămas sobru, şi în relaţiile lui cu băieţii nu a făcut rău nimănui." ( Istoria romana, 68.7.4) Ulterior, Evul Mediu duce in regres social si spatiul romanesc iar crestinizarea de catre sfantul Andrei si pozitionarea pe granita religiilor (scutul anti-musulman) amplifica bigotismul. Exista dovezi ale pedepsirii dure a actelor gay desi doar in cazul saracimii, boierimea bucurandu-se de toate privilegiile sexuale.Totusi, exemple ale gay-lor din perioada respectiva pot fi regasite in cartea lui Dan Horia Mazilu, ,,Voievodul, dincolo de sala tronului” in care se vorbeste despre orientatile diferite de majoritate ale lui:Vlad Tepes (se relateaza ca impreuna cu fratele sau Radu, Vlad Tepes a fost violat la Adrianopole la curtea sultanului Murat al 2-lea ca pedeapsa pentru nesupunerea fata de imperiu provocandu-i acestuia traume si ajungandu-se sa fie acuzat de Biserica de ,,spurcata sodomie” pentru ca viola la randul sau prizonierii otomani), Radu cel Frumos (,,cel Frumos” fiind o porecla rezultata din trasaturile si comportamentul efeminat al domnului), Iliasi Rares (care s-ar fi convertit la islamism pentru a beneficia de favoruri sexuale), Mihnea Turcitul (presupus amant al lui Chinan-Pasa), Alexandru Iliasi (care ar fi apelat la serviciile prostituatilor, cel mai cunoscut fiind un gay grec Batistel Veveli). Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza (1864), inspirat din sistemul francez nu stipuleaza nicio pedeapsa pentru actele gay. Un alt Cod Penal, aplicat in Transilvania aminteste doar de violul gay: ,,Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefireşti, care se pedepseşte cu recluziunea până la cinci ani, când asemenea acte se săvârşesc între bărbaţi, prin violenţă sau ameninţări, iar dacă crima a pricinuit moartea părţii vătămate, cu temniţă grea pe viaţă."Despre Codul Penal revizuit dupa 1918, juristul Vasile Dongoloz spune (in ,,Articol despre Pederastie", Curierul Judiciar, nr. 6, 9 februarie 1930, Bucureşti): "Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adică actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sancţionate în aceleaşi situaţiuni când devin pedepsibile şi relaţiile sexuale obisnuite. Aşadar, numai atunci când se constată ca atare că actele au fost săvârşite cu violenţă (art. 263 CP) sau în aşa chip încât s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cădea sub rigorile legii penale."Incriminarea gay-lor apare abia odată cu Codul lui Carol al II-lea din 1937 (art. 431):„alin. 1: Actele de inversiune sexuală săvârşite între bărbaţi sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală şi se pedepsesc cu închisoare corecţională de la 6 luni la 2 ani.alin. 2: Dacă actul s-a săvârşit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecţională de la 1 la 3 ani.alin. 3: Aceeaşi pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică şi în cazul când actul s-a săvârşit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.“ In perioada comunista legea homofoba este nu doar pastrata dar si inasprita, Codului Penal promulgat in 1957 disparandu-i conditionarea ,,scandalului public” astfel incat orice relatie gay fiind incriminata. In 1968, Marea Adunare Nationala elaboreaza o versiune complet revizuita a Codului Penal iar actele sexuale intre persoane de acelasi sex sunt considerate infractiuni contra persoanei si pedepsite prin articolul 200 ,,relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la cinci ani" Despre gay acelei perioade si abuzurile comise in inchisorile nu se vorbeste mai deloc dar putinele amintiri facute publice sunt cumplite (vezi ,,Fenomenul Pitesti” de Virgil Ierunca sau ,,Homofobia” de Marius Balan). Abia in anul 2001, la presiunea ONG-urilor sustinute de Uniunea Europeana, in Romania este abrogat articolul din Codul Penal care incrimina gay, cum mult mai taziu decat alte tari (Bulgaria 1951, Ungaria si Cehoslovacia 1961, Anglia 1967 sau tari ca Japonia sau China unde nu a existat niciodata o astfel de lege).In 27 iunie 2006 a fost votata in Parlament legea antidiscriminare dar Romania ramane una din tarile cu nivelul cel mai crescut de discriminare din Europa iar imaginile transmise pe posturile occidentale cu ultrasi aruncand cu pietre la Gay Fest-ul din 2007 stau ca marturie a modului in care suntem inca tratati. Nici în greacă, nici în latină, limbile întemeietoare ale civilizaţiei europene moderne, nu există un cuvînt care să însemne "gay" sau "homosexualitate". Există, în schimb, o droaie de cuvinte pentru a-l desemna, întotdeauna în chip insultător, pe partenerul pasiv într-o relaţie (sexuală, mai rar afectivă) cu un partener de acelaşi sex. Condamnarea sistematică a pasivităţii este trăsătura definitorie a sexualităţi(lor) greco-romane. In mentalitatea greco-romană, oamenii nu se împart în funcţie de sexul partenerului (sexual ori afectiv), ci în funcţie de poziţia lor (activă ori pasivă) în cadrul relaţiei. Diferenţa aceasta, esenţial diferită de împărţirile moderne în gay şi heterosexuali (plus, eventual, bisexuali) e strîns legată de structura societăţii antice, dominată de bărbaţi, care aveau dreptul "natural" şi de la care se aştepta să domine (sexual, social şi intelectual) categoriile "inferioare": pe cei inferiori social, minorii, femeile, sclavii de ambele sexe. Alegerea între un partener de sex masculin şi unul feminin era la îndemîna oricărui bărbat liber, în limitele legii ce condamna adulterul (sexul cu nevasta altuia) şi violul (sexul fără consimţămîntul partenerului de condiţie liberă, fie el femeie ori bărbat). Alegerea aceasta era o chestiune de gust, nu de opţiune existenţială, ea nefiind definitivă (decît în anumite cazuri, privite de autorii antici ca nişte ciudăţenii), nici exclusivă. Condiţia "normală" a bărbatului în Antichitate (şi nu numai) era "bisexualitatea". Cea mai eficientă metodă de a păta reputaţia unui bărbat (cap de familie) era afirmaţia publică (ori insinuarea zvonului) că respectivul a fost pasiv într-o relaţie cu un individ de acelaşi sex ori de sex opus (i.e. s-a lăsat penetrat într-o relaţie cu un alt bărbat; a satisfăcut oral o femeie, devenind instrumentul pasiv al plăcerii acesteia) ori că nevasta-l ţine sub papuc. Orice inversare a raportului dintre sexul fizic al individului (masculin), poziţia sa socială (dominantă) şi rolul său sexual (activ) era privită ca o abatere "contra naturii" şi sancţionată de lege ori de morala publică. Cel mai des atestat tip de relaţie între indivizi de acelaşi sex (nu şi unicul!) în sursele ajunse pînă la noi presupune un partener activ mai vîrstnic şi unul pasiv nevîrstnic, cele două roluri (şi numele lor: erastes "iubitor" şi eromenos "iubit") nefiind interşanjabile. Spre deosebire de bărbaţii de azi, autorii antici (aproape toţi bărbaţi) n-au scris decît ocazional despre ceea ce numim azi "lesbianism". Nefiind un pericol pentru poziţia socială dominantă a bărbaţilor, activităţile gay ale femeilor nu prezentau nici un interes. Onoarea îndoielnică de a fi introdus în lumea greco-romană şi în civilizaţia europeană modernă condamnarea egală a ambilor parteneri ai unei relaţii gay, indiferent de rolul lor, îi aparţine creştinismului, care a importat-o din moralitatea iudaică. Condamnarea explicită, rostită prima oară în contextul prostituţiei sacre practicate în Orientul Apropiat (Lev. 20,13; v. şi Lev. 18,22) a pătruns în cultura creştină pe două căi: prin traducerea greacă a Vechiului Testament (Septuaginta) şi prin cuvintele învăţatului iudeu Saul din Tars (aka Sf. Ap. Pavel) din 1Cor. 6,9-12, care-i exclud dintre moştenitorii împărăţiei lui Dumnezeu (între alţii) pe "malahieni şi sodomiţi", cum arhaic şi inexact glăsuieşte traducerea românească. În fapt, textul original extinde condamnarea partenerului pasiv (gr. malakoi "cei moi, efeminaţii") şi la cel activ, pentru care (fapt grăitor!) Apostolul e silit să inventeze un cuvînt grecesc, care va face carieră (gr. arsenokoitai, lit. "cei ce se culcă cu bărbaţi"). In ciuda a ceea ce pretind azi reprezentanţii Bisericii şi unii activişti gay, tradiţia patristică nu a supus unei condamnări sistematice relaţiile erotice per se, individualizîndu-i pe "gay" ca ţinte ale prigoanei. Moralitatea creştină definită de Părinţii Bisericii în primele secole d.Hr. a condamnat orice fel de activitate sexuală ce nu avea ca scop procreaţia şi, mai grav, era însoţită de plăcere. Lucrul este lesne explicabil dacă ne gîndim că majoritatea Părinţilor erau bărbaţi, membri ai elitei sociale şi practicanţi ai unui ascetism devenit, în Antichitatea tîrzie, semnul de recunoaştere a individului superior, a adevăratului "filosof". Asocierea dintre povestea Sodomei şi relaţiile gay în tradiţia Bisericii este relativ tîrzie, în primele veacuri creştine exegeţii patristici văzînd în "sodomiţi" un simbol al neomeniei, nu al delictului sexual. Chiar în Evul Mediu, cînd se elaborează o tradiţie teologică coerentă privind sodomia, termenul nu denumeşte exclusiv relaţiile gay, ci orice tip de activitate sexuală neaprobată de Biserică . Primul exemplu limpede de influenţă a învăţăturii creştine asupra legilor laice privind relaţiile gay este legislaţia lui Iustinian, Nov. 77 (538 d.Hr.) şi 141 (559 d.Hr.), care, spre deosebire de legile emise anterior de împăraţii romani creştini, condamnă ambii parteneri, indiferent de rolul lor. Pentru prima oară, un sistem legislativ (european) face din "bărbaţii care se desfrînează cu bărbaţi" ţapi ispăşitori, asociind existenţa lor cu pedepsele trimise de Dumnezeu asupra statului (cutremure, ciumă). Ironia istoriei: primii condamnaţi după noua lege sînt doi episcopi... Tradiţia inaugurată de Iustinian e întreruptă abia în 1791, cînd codul penal francez a dezincriminat relaţiile între indivizi de acelaşi sex. Intr-o scrisoare din 6 mai 1868, Károly Mária Kertbeny inventează un nume (adj. Homosexualisten) ce reflectă o nouă împărţire a fiinţelor umane, radical diferită de cea premodernă, avînd drept criteriu sexul partenerului. "Gay" se va naşte, din pana aceluiaşi autor, abia în 1880. Cu el ar trebui să înceapă istoria "gay-lor".

8 iul. 2008

Tu esti artistul!

Dupa cum stiti, in octombrie va avea loc la Cluj cea de-a cincea editie a Festivalului de Film "Serile Filmului Gay" la care echipa organizatoare lucreaza deja de doua luni de zile. Festivalul, organizat de Be An Angel Romania, se vrea o punte de legatura intre comunitatea noastra si ceilalti, societatea civila in general. Ne-am propus ca prin intermediul artei, oamenii sa ne descopere asa cum suntem, adica...normali, cu nimic diferiti fata de ceilalti majoritari. Dar festivalul asta e si festivalul tau. Tocmai pentru asta ne-am gandit si la o expozitie la care TU esti artistul! O expozitie fotografica cu aspecte din viata cotidiana a persoanelor LGBT (lesbi, gay, bisexuali, transgender). Daca esti destul de curajos, creativ si ai spirit artistic, trimite-ne pozele tale (in format digital) ce privesc aspecte din viata ta si a prietenilor tai (inclusiv cu acordul scris al tuturor al celor din poze pentru a aparea in aceasta expozitie) pana cel tarziu 1 august la urmatoarea adresa de e-mail: laura@beanangel.ro Si, pentru ca poate esti interesat de mai multe informatii despre acest festival international care se intampla la Cluj, poti sa accesezi zilnic blogul festivalului, unde echipa organizatorica te tine la curent cu tot ce se mai intampla la adresa http://www.serilefilmuluigay.blogspot.com dar si site-ul oficial al festivalului unde vei afla programul, filmele si multe altele: http://www.beanangel.ro/sfg