4 ian. 2009

De ce sa fim mai buni?

Rautatea include in sine o larga gama de sentimente si trairi: invidie, egoism, ura, gelozie si altele ... Rautatea este pentru suflet ceea ce este aerul pur pentru peste... Rautatea cu tot ceea ce insemna ea, este in fapt o imensa agresivitate... Iar agresivitatea ucide sufletul, mai precis iubirea din suflet... Iar unde este agresivitate nu este iubire... Iar unde nu exista iubire, nu exista nici credinta, nici speranta si, in ultima instanta, nici viata... Cel care are putina iubire in suflet si multa agresivitate nu poate iubi nimic cu adevarat... Nici macar un caine... El se simte in permanenta tradat si injosit de ceilalti pentru ca, agresivitatea din sufletul lui atrage aceasta... si nu intelege de ce... se simte nedreptatit de soarta... de destin... cand de fapt singurul responsabil este doar el... Nicio alta forta nu este implicata... doar el... cum poate iubi un asemenea om?... Nu poate, nu pentru ca nu stie cum, ci pentru ca nu poate... nu poate pentru ca sufletul lui este umbrit de rautate, iar iubirea sta ca o pisica speriata undeva intr-un colt... Iar suferinta este singura sansa pentru ca acest suflet sa vada din nou lumina... si o va vedea... intr-un final... si pina la luminosul final, se va intreba intr-una : "De ce eu, Doamne?" Un suflet ranit de rautatea celor din jur, si nu a tuturor, ci doar a prietenilor... un suflet inocent de copil abia crescut... Acest suflet era singur intr-o lume atat de rea si de nemiloasa, avea atata incredere in ea si in propriile sale forte pana cand ceva a doborat-o, a fost ca un cutit in inima sa... Inainte era o copila jucausa, glumeata, nebunatica... ba chiar rebela... ii statea atat de bine asa cum era... era obisnuita sa nu-si arate suferinta in fata celorlalti, era puternica pentru ca, de fiecare data cand a fost doborata la pamant, ea s-a ridicat ... si mereu a invins orice obstacol cu zambetul pe buze, indiferent de cat de greu a fost ... Era convinsa ca trebuie sa zambeasca mereu, pentru ca nu trebuia sa isi arate suferinta pe chipul sau angelic.Timpurile in care vedea lumea in roz, acum s-au dus si s-au intors toate pe dos ... acum totul era intunecat, iar viitorul ei nu era prea stralucit ... Trebuia sa calatoreasca singura pe drumul vietii, fara nimeni langa ea in care sa poata avea incredere, iar la sfarsitul drumului nu o astepta decat suferinta si durere ... Parintii sai sunt niste oameni extraordinari care au incercat sa ii ofere totul si au reusit ... Ei vorbesc despre ea ca fiind un ingeras care a fost trimis pe lumea asta sa invete ce este suferinta si cum este sa iubesti ... A fost precum un fluturas pierdut in nori, care a zburat mai departe de infinit si drumul inapoi nu l-a mai gasit ... a ramas acolo cu aripile frante ... ii trebuia destul de mult timp ca sa se refaca si sa poata zbura, sa poata uita de toata dezamagirea care o cuprinsese. Era plina de viata, nu statea niciodata, totdeauna incerca sa faca ceva nou si, incerca din rasputeri sa-i faca si pe ceilalti sa se simta bine ... si a reusit insa nu a fost inteleasa de nimeni, nici macar de prietenii sai la care a tinut foarte mult ... Nimeni nu i-a inteles comportamentul de copil incent, pentru ca, de fapt, in sinea sa asta era ... un copil cu sufletul nevinovat care era sortit suferintei ... Ea lupta in fiecare zi cu singuratatea si cu sentimenul de dezamagire, care o apasa din ce in ce mai rau si nu o lasa sa traiasca ... lupta cu amintirile care ii intunecau prezentul ... intr-o seara pe cand privea stelutele aurii simtea un frig ce ii cuprindea tot corpul ... erau amintiri ce ii intuneca prezentul, atunci le-a spus sa o lase in pace, insa i-a raspuns ca nu au venit nechemate ... cineva le striga obsedant ... aceea era ea, era pustiita pe dinauntru ... Se tot uita la cer si se inteba : “Oare cu ce ti-am gresit eu Tie? “ Insa niciodata nu primea un raspuns, intotdeauna era lasata sa astepte ... Si vedea cum inca o speranta a murit , cum inca un demon prindee puteri si cum un alt inger moare ... Nu vroia sa vese lacrimi , vroia sa-si pastreze surasul , pentru ca stia ca dupa lacrimi urmeaza plansul si trebuia sa fie tare , sa uite de toti acei oameni care i-au facut rau . Sufletul ei era insangerat si nu-si mai dorea umerii lor pe care sa planga ... Se simtea singura si neprotejata , o deranja faptul ca a fost batjocorita chiar de oamenii la care tinea cel mai mult si ca au profitat de bunatatea ei … Acest inger a crezut ca are totul : iubirea ... dar si-a dat seama ca nu a cunoscut niciodata iubirea in adevaratul sens al cuvantului ... a crezut ca are pare de iubirea cea mai de pret : cea a prietenilor , insa nu a fost asa ... A avut mereu incredere in ei , le-a dat sfaturi , i-a ascultat cand au avut nevoie , insa niciodata nu a fost si ea ascultata ... Mereu cand incerca sa-si gaseasca alinarea in bratele unui prieten acesta o refuza ... a fost refuzata de multe ori incat s-a inchis in ea ... Si-a dat seama ca oamenii nu sunt in stare sa asculte pe cineva si mai ales sa-l inteleaga ... Nimeni nu vroia sa auda de ea si de problemele ei ... De aici si-a dat seama ca nimeni nu putea sau cel putin nu incercu sa o inteleaga ... Timpul este ucigasul perfect , omoara toate sentimentele , visele , sperantele , omoara ura , omoara dragostea ... Ne omoara cu fiecare gura de aer trasa in piept , ne face sa uitam cine am fost , dar ii face sip e altii sa uite ca am fost . De ce ne place sa pierdem? De ce ne vindem? De ce luptam cu ceva invizibil? De ce ne place sa traim intr-o lume a regilor si a reginelor? Acestea erau intrebarile care o macinau ... Vedea cum timpul ne separa de lumea cu care suntem obisnuiti , si de lumea de afara si te lasa doar cu cei cu care merita ... Incercand disperata sa caute ajutor in dreapta si in stanga si-a dat seama ca , de fapt , nu are pe nimeni langa ea in afara de familie ... a inteles ca nici unul din “prieteni” nu i-a fost prieten ... Era speriata de singuratate , de umbra sa , ii era dor de soarele stralucitor , de lumina din viata sa , insa ii era frica sa se mai increada in altcineva ...Acum , acest ingeras cu sufletul ranit si-a creeat o alta lume , alti prieteni , insa nu i-a ales pe cei care trebuia ... a avut incredere si in acestia fara sa isi dea seama ce se va intampla ... Acelasi suflet inocent a fost ranit inca o data ... acum pe fata acestui ingeras se citeste suferinta ... sta si plange precum o statuie trista de lut , vrand sa-si planteze lacrimile ingitite pe taramuri nemaivazute ...
Trimiteți un comentariu