17 mar. 2010

Ce face criza de situatie in Romania.

Din faimoasul capitol al vietii in care poti spune chiar asa “Romania te iubesc”, unde viata incearca sa te faca constient de faptul ca traiesti cu adevarat intr-o tara a “tuturor posibilitatiilor”. Ma uit la grupul Divertis si vad cu dezamagire cum se face baza de realitatea care ne inconjoara: mai multi someri si scupiri in lant, autoritati corupte si multe alte lucruri care merg pe dos. Oricat s-ar face baza pe tema asta romanii sunt prea orbiti de prostie ca sa vada faptul ca sau intors intrecut. Odata erau salarii, servicii obligatoriu, si o locuinta de bine de rau sa nu fi lasat pe drumuri, asta oferea Partidul Comunist odata, atata doar era lucrul cel mai bun pe care stiuau conducatorii de atunci sa faca bine, in rest totul era groaznic. Ce rost daca aveai salarii sin u aveai ce cumpara din magazine inafara de peste care era la liber iar totul pe cartela. Eu azi nu vad nici o schimbare in acest sens. Mai multi someri ceea ce arata clar ca munca nu este obligatorie, rafturile magazinelor arhi pline si poti sa-ti cumperi ce vrei daca iti permiti binentele nu de alta der de multe ori preturile iti pot potoli mai nou foamea. Si multa libertate, care de fapt a fost dintodeauna prost inteleasa, multa libertate la coruptii ce azi fac legea si sunt la carmuirea tari, asta ne da noua azi Democratia. Oare de ce ne mai miram ca suntem ingroziti sa ne mai uitam in mass-media unde nu vezi nimic alceva nou decat fapul ca: luna viitoare se scumpesc unele produse, ca violatorul a violat a treia-oara pe doamna din centrul satului si justitia nu poate face nimic caci este prea ocupata cu castigul ei financiar, ca un criminal se plimba linistit pe strazile unui oras si este la fel de respectat ca si un om de rand, ca hotia este o noua ramura a munci, ca conducerea unei primarii face mai nou legea unui oras, un oarecare individ sanatos mintal s-a sinucis, ca banca jongleaza dupa bunul plac in rate si credite ce te indeamna sa iti iei un billet pe lumea ailalta, si multe altele de genul… Deci intr-un final Democratia este o jungla in care trebe sa inveti sa supravietuiesti.

Nici eu nu ma mai mir, ca munca poate deveni un interes personal, ca poti fi amenintat daca te bagi in atriburiile altuia, ca multa lume este naiva si crede in tot ce poti sau iti nascoceste mintea. Si cum sunt obisnuit de mic copil sa vad multe in tara asta dar putine sa inteleg, recent am avut si eu nenorocul sa vad si sa simt pe propria piele “viata bate filmul”. Inainte de sarbatoriile de iarna pe data de 16 Decembrie 2009 am primit un cadou din partea unui individ care ma usurat de ceva aparatura casnica din casa in timp ce aram la lucru, ziua in amiaza mare. Chiar daca locuiesc intr-o zona rezidentiala, pe o strada unde stau doar avocati, arhitecti, medici renumiti si chiar cel mai renumit restaurant Panoramic din Cluj, nimeni nu a vazut nimic. Politia a venit doar sa constate si sa mazgaleasca tot ce sa putut prin casa in vederea unor amprente, a-mi cere a le scrie un roman numit “Declaratie”, pe care nu poti sa il scriu eu asa cum stiu ca trebe, numai dictat de domnul politai, care mai mult ca sigur a terminat opt clase la cum vorbea si cu siguranta un mare fan al filmelor SF. Infine, el a dictat eu am scris ce stiam, si tot a fost bine la sfarsit. Au plecat fericiti ca au avut si ei activitate pe ziua de azi. Surprinzator este faptul ca dai declaratie cu paguba pe care constati la prima vedere caci nu ai voie sa atingi nimic pana nu se iau amprentele, dupa declaratie si estimarea pagubei se iau si amprentele. Evident ca dupa luarea amprentelor uitandu-ma in dulapuri am mai constatat si alte lipsuri care nu mai aveau domni timp si chef sa le mai scriu inca o data declaratia, dar o pot face cand hotul va fi prins, si daca va fi prins…

O a doua surpriza pe data de 27 Ianuarie 2010 cand imi este sparta casa pentru a doua oara in acelasi timp de interval, adica la amiaza cand eu ma aflam la munca. Aceiasi situatie la venirea Politiei, desi o ocazie de am trece in declaratie, un alt roman, adica volumul doi al romanului, si paguba de data trecuta care nu a fost trecuta. Acelasi stil de a da declaratie inainte de a se lua amprentele. De data asta hotul care presupun ca probabil va cere carte de munca la meseria pe care o practica, in fata instantei, sa multumit ca de data asta sa nu mai ieie frigiderul cu totul ci doar mancarea din el, si ceva aparatura lasata la vedere, evident ca nimeni nu isi tine dvd-ul in dulap. Intrebarea penibila a politistului si il citez: “ Daca stii ca ti s-a mai spart casa odata de ce le lasi la vedere aparaturiile”? Fiind un om cult caci doar lucreaza intr-o institutie de stat, ar trebuit sa ii explic ca: un calculator si un dvd nu pot fi de fiecare daca cand plec de acasa ascunse intr-un dulap, binenteles ca explicatia a fost mai lunga deoarece trbuia sa ii dovedesc domnului ca data trecuta nu au fost trecute multe alte lipsuri constatate dupa luarea amprentelor. La plecarea acestora mi s-a cerut numarul de telefon pentru a fi tinut la current cu evenimentul, asa doar ca sa fiu si eu mai linistit ca aceasta institutie isi face treaba, chiar daca nu este asa macar sa para. Oare cum sa nu imi vina a urli in gura mare “Romania te iubesc”? Cand la lucru salariile scad simtitor si chiar intarzie, lipsurile devin din ce in ce mai mari, este o fericire atat de mare incat iti vine sa iti ei un bilet pe o alta lume decat asta plina de surprise care mai decare mai fericita.

Ei a venit si ziua celei de-a tria surprise, in luna februarie de fericire ma-m lasat si de munca voluntara si in folosul societatii, deci in concluzie mai mult pe acasa, lucrant totusi la asociatia Accept mai mult de acasa, de unde imi iau venitul lunar fara nici o problema… Pe data de 19 Februarie 2010 fiind vineria, am avut oaspeti nepoftiti. Cu toate ca poarta era inchisa si asigurata la curte iar usile inchise nu tocmai cu iala, individual nici macar nu a asteptat sa imi eau capotul pe mine ca deja ma surprins in bucatarie. L-am intrebat cu ce ocazie se afla aici? La care el mi-a raspuns foarte senin: Vand maturoaie. Moment la care nu m-am putut aptine sa nu urlu ca din gura de sarpe. Clar si evident este zona rezidentiala, nimeni nu a venit inafara de nepotul meu care era si el acasa si locuieste in alt corp al imobilului. El la imobilizat, eu am anuntat din nou politia, pana la venirea politiei , individual se punea ingenunchi si se jura pe copii lui pe toti fiinti ca el nu a facut nimic. Mai srprinzator la venirea politiei am fost intrebat de acestia daca sunt sigur ca acest boschetar mi-a spart casa… Cu tot calmul la nervii pe care ii acumulasem la o astfel de intrebare i-am dat replica: Un necunoscut neinvitat care forteaza poarta, si intra in imobil, adica in casa fara sa bata la doua usi care le avea in fata, ci doar intra fulgerator ca in propria casa, eu presupun ca nu a venit cu gand bun. Politaui, adica imbecilul ma privit de parca eu a-si fi infractorul, probabil l-am deranjat de la cafea sau tigara chemandu-l sa isi daca datoria.

Si surpriza, doar dupa doua ore individual a fost eliberat sub pretextul ca nu poate fi cercetat decat in stare de libertate, deoarece nu prezinta pericol. Si oricum era vineri nu aveau timp de acest caz caci intrasera in weekend cand de fapt ei sunt liberi. Luni binenteles fiind interesul meu chiar daca ei imi luase numarul de telefon pentr a ma tine la current cu evenimentul, asta era doar o forma de aparenta in domeniul lor. Am fost anuntat la insistentele mele telefonice, deoarece in politie nimeni nu stie ce caz are, si suni la un interio dar de fapt trebe sa suni la altul caci aia nu se ocupa de furturi, suni acolo de fapt trebe sa suni la alt interior caci asta nu este cazul sau dosarul acestuia, si mai suni si la alt interior unde acesta iti spune sa ceri din centrala numarul disarului si ti se da interiorul care trebe, deci in final nimic de rezolvat. Oarecum dintr-un prost noroc cunoscand un fost sectorist de sector, am apelat la el care mi-a zis numarul de dosar dupa ce am povestit tot firul acestui eveniment, astfel asa am ajuns sa sun la un interior la care mi s-a zis ca ei nu se ocupa de furturi, dar surprinzator cazul meu era la ei. Astfel am aflat ca cel ridicat vineria de la adresa mea, este cel care, evident si clar hotul, doar ca nu il pot aresta din acelasi motiv, nu prezinta pericol public, si sentinta nu s-a pronunta cu privire la el, si ca acest lucru poate dura si un an daca este cazul. Totusi eu am de gand sa imi recuperez valoarea bunurilor si a pagubelor facute de acesta. Raspunsul a fost la fel de incurajator: domnul, mai nou infractorii de orice fel se numesc domni, nu are nici un venit, nici macar un ajutor social si are doi copii care cer mancare, ce unde imi imaginez ca imi voi recupera ceva de la acesta…

Concluzie: Nu am sa permit sub nici o forma ca politia asta de rahat sa imi infraneze situatia si cazul de fata, nu voi ierta aceste fapte indiferent cine este acest indivit, care in viziunea politiei daca nu a teiat gatul nimanui inca, nu prezinta pericol social. Sunt diverse metode care pot rezolva cazul chiar daca legea proasta de la ora actuala ce domina tara, permita sa fie interpretata sub mai multe modalitati si in mai multe feluri. Si daca imi amintesc bine in trecut am fost amenintat indirect prin alte intermedii, prin alti indivizi, ca va pune boschetarii sa imi faca rau, amenintat chiar si cu moartea de o persona care se considera prietenul meu de ochii lumii, acesta are si el la politie o plangere din aceasta cauza de amenintare. Eu totusi sper ca asceta sa nu aiba nici o implicatie in aceasta poveste, deoarece stiu ca la nervi acesta chiar spune multe vrute sin e vrute. Doar ca uneori devin chiar si eu confuz cand imi amintesc ca de cand am fost amenintat de acest individ, asa zis prieten, necazurile mele sau tinut lant. Si toturi mai cred inca in proverbul: “minciuna are picioare scurte”…. Sper…

Pot spune ca viata este o adevarata telenovela, unde totul se petrece atat de repede, dar spre norocul meu nu cu reluari. Imi place sa visez la lucruri pe care Romania nu cred ca le va avea niciodata sau cel putin sa dea senzatia ca le va avea. Nu de alta dar vedem peste tot unde mergem neleguiri care doar credem ca se vor termina, dar in realitate una incepe si uita sa se termine, alta problema se naste si nu stii niciodata cand se va rezolma, iar in incurajarea rezolvarii unor probleme trebe sa o astepti de sus de la Dumnezeu caci este singurul care nu ia mita… Ups…. Pardon, sa ma scuze autoritatiile romane, am vrut sa spun asta, ci doar miciile atentii… Care normal trebe sa fie date in functie de problema, altfel…Vorba aia: nu iti e rusine? Of ar mai fii multe de spus dar ma opresc aici sa nu jignesc vre-un patriot.

Urmatorul articol: Parerea mea cu privire la travestii.