29 mai 2012

Cunoştinţele conceptuale- un produs al învăţării



Principii de bază
Promotorii acestei abordări consideră că nu este necesar să ne bazăm pe „multiple asumpţii” pentru a explica modul în care se realizează dezvoltarea conceptuală. Rezultatele acestor cercetări converg spre ideea că aceste cunoştinţe/ constrângeri/ asumpţii sunt produsul învăţării, nu o precondiţie a acesteia. Date care contrazic argumentul Precarităţii stimulilor vin din studiile care arată că trăsăturile stimulilor din mediu: (1) „covariază în mod coerent” şi aceste regularităţi pot fi extrase (după cum arată McClelland, 2003, folosind modelări conexioniste), (2) o mare parte dintre lucrurile care fac parte din aceeaşi categorie arată similar, sau respectă anumite regularităţi (3) limbajul este un factor propulsator pentru detectarea unor regularităţi din ce în ce mai abstracte (prin indiciile pe care le oferă despre aceste regularităţi, vezi de ex., Samuelson şi Smith, 1999). Atenţia spre trăsăturile predictive creşte odată cu dezvoltarea, iar acest lucru este posibil prin intermediul unor mecanisme de învăţare simple (dumb mechanisms, cum le numesc de ex., Sloutsky & Fisher 2008; Smith, Jones, Yoshida, & Colunga, 2003), unele dintre ele disponibile şi altor specii. Aceste mecansime domeniu-generale (care pot extrage regularităţiile ce caracterizează orice mediu complex) sunt: învăţarea asociativă, atenţională şi perceptuală (vezi Sloutsky, 2003). E important de menţionat că aceste mecanisme sunt văzute în strânsă legătură cu stimulii din mediu şi din această interacţiune se dezvoltă domenii precum: limbajul (de ex., Smith, Yoshida, & Colunga, 2010) sau categoriile şi realizarea de raţionamente inductive (de ex., Mareschal & Quinn, 2001; Sloutsky & Fisher, 2004). Dar şi mecanismele de învăţare se dezvoltă/se rafinează la rândul lor, astfel că, în diferite momente ale dezvoltării, dar şi în diferite contexte, atenţia este ghidată spre aspectele relevante. Astfel, în urma confruntării repetate cu stimulii care au proprietăţi ce „covariază în mod coerent”, creşte atenţia spre trăsăturile relevante, în timp ce atenţia pentru trăsăturile irelevante descreşte (vezi de ex., Kruschke, 1992; Sloutsky & Spino, 2004). Accentul e mutat astfel de pe constrângeri, sau cunoştinţe anterioare învăţării, pe interacţiunea dintre stimulii din mediu şi mecansimele de învăţare „puternice”, cu scopul de a propune o teorie explicativă a modului în care se realizează dezvoltarea conceptuală.
2. Cum se realizează dezvoltarea conceptuală?
Sloutsky (2010b) propune un model explicativ al dezvoltării conceptuale care presupune câţiva paşi fundamentali: a. Abilitatea de a învăţa categorii unimodale, bazate pe similaritate (care corespund unei singure modalităţi senzoriale: văz, auz, etc.). Această abilitate poate fi observată şi la alte specii (vezi de ex., Zentall, Wasserman, Lazareva, Thompson & Rattermann, 2008) şi la copiii de 3-4 luni (prin tehnica habituării s-a observat că aceştia pot discrimina de ex., între categoriile de bază pisici şi câini; vezi de ex, Mareschal & Quinn, 2001). b. Abilitatea de a integra informaţii trans-modale (auditive, vizuale sau olfactile). Iniţial sistemele senzoriale sunt separate între ele, integrarea multi-senzorială se realizează pe parcursul dezvoltării, ca urmare a maturării celebrale şi interacţiunii cu stimulii. De aceea, copiii mai mici au dificultăţi în integrarea inputului care provine din mai multe modalităţi.
c. Lexicalizarea grupărilor perceptive învăţate anterior Odată ce copiii reuşesc să integreze informaţii din mai multe modalităţi, sunt pregătiţi să achiziţioneze limbajul. Iniţial, ei învaţă cuvinte pentru categoriile perceptive pe care le-au achiziţionat anterior. Mai apoi, prin lexicalizare, ei învaţă regularităţiile mai abstracte dintre stimuli (de ex., achiziţionează categoriile supraordonate: animale), învăţând proprietăţi ale lucrurilor care nu pot fi observate în mod direct (de ex., faptul că animalele au organe interne, sau faptul că celelate persoane au gânduri, dorinţe). Se consideră că lexicalizarea are o contribuţie esenţială în trecerea de la grupări perceptive la cele conceptuale.
d. Lexicalizarea trăsăturilor conceptuale şi dezvoltarea funcţiilor executive Presupune învăţarea cuvintelor dimensionale (culori, forme geometrice, mărimi), iar această învăţare este posibilă odată cu dezvoltarea atenţiei selective, care permite direcţionarea atenţiei spre trăsăturile relevante ale unei categorii şi ignorarea celor irelevante. De aici încolo este deschisă calea spre învăţarea unor concepte abstracte, de ex., matematice, ştiinţifice, însă pentru cele mai elaborate dintre ele e necesară instruirea explicită. Pentru a înţelege cum se realizează dezvoltarea conceptuală trebuie să luăm în considerare interacţiunea unor aspecte critice (Sloutsky, 2010b), cum ar fi cea dintre structura diferită a categoriilor şi sistemele de învăţare disponibile pentru învăţarea acestor categorii, (pentru o detaliere, vezi tabelul de mai jos):

Categorii dense (bazate pe similaritate)

- Aici includem categoriile de bază, care sunt învăţate iniţial: câine, pisică, minge, carte etc., în cazul cărora similaritatea perceptivă e un criteriu fidel pentru apartenenţa la o categorie comună
 - au mai multe trăsături care covariază si se amorsează una pe cealaltă, dar şi categoria din care fac parte, fiind copredictive: (de ex, blană, patru picioare, ochi, latră, toate aceste proprietăţi prezic categoria câine), aici intervine şi învăţarea asociativă
 –sunt învăţate prin intermediul unui sistem bazat pe comprimare, care reduce un stimul bogat perceptiv într-un format de bază. Acest sistem e disponibil devreme în dezvoltare. 
- sunt învăţate implicit

Categorie disipate (bazate pe reguli)

- Aici includem conceptele mai abstracte, cum ar fi cele matematice, ştiinţifice, iar apartenenţa la o categorie se stabileşte pe baza unei singure dimensiuni, sau relaţii între dimensiuni (reguli): de ex., insulă, unchi
 -sunt un număr redus de trăsături comune, restul trăsăturilor fiind irelevante şi foarte variabile
 - învăţarea lor e realizată prin sistemul bazat pe selecţie, care are ca precursori dezvoltarea funcţiilor executive şi a limbajului
- presupune comutarea atenţiei spre trăsăturile relevante şi învăţarea asocierilor relevante dintre stimuli multipli (deci învăţare asociativă)
 -unele nu pot fi învăţate decât prin supervizare, predare explicită.




Trimiteți un comentariu