31 mai 2012

Există două tipuri de populaţii cu tulburări de identitate de gen.


Scopul Standardelor de îngrijire. Scopul principal al acestor
Standarde de îngrijire este de a stabili un consens profesional în ceea ce
priveşte managementul psihiatric, psihologic, medical şi chirurgical legat de
tulburările de identitate de gen. Specialiştii pot folosi acest document pentru
a înţelege parametrii în care pot oferi asistenţă celor aflaţi într-o astfel de
situaţie. Persoanele cu tulburări de identitate de gen, familiile lor, şi
instituţiile sociale pot folosi Standardele de îngrijire pentru a înţelege
poziţia actuală a specialiştilor. Toţi cititorii trebuie să fie conştienţi de
limitările cunoştințelor în acest domeniu şi de speranţa că unele nesiguranţe
clinice vor fi rezolvate în viitor prin investigaţii ştiinţifice.
Scopul general al tratamentului. Scopul general al psihoterapiei,
terapiei endocrinologice sau chirurgicale pentru persoanele cu tulburări de
identitate de gen este obţinerea unui confort personal de durată cu
identitatea de gen interioară (gendered self) pentru a optimiza per total
starea psihologică şi împlinirea de sine.
„Standardele de îngrijire” sunt linii orientative clinice.
Standardele de îngrijire au scopul de a oferi direcţii flexibile pentru
tratamentul persoanelor cu tulburări de identitate de gen. Criteriile de
eligibilitate precizate în acest document trebuie privite drept cerinţe
minimale, acestea putând fi modificate de către specialişti sau alte structuri
formale specializate în acest domeniu. Digresiunile clinice de la aceste linii
orientative pot apărea datorită unei situaţii anatomice, sociale sau
psihologice unice a pacientului, unei metode avansate de tratare a unei
situaţii obişnuite de către un specialist experimentat, sau a unui protocol de
cercetare. Aceste divagări de la Standardele de îngrijire trebuie considerate
ca atare, explicate pacientului, şi notate detaliat - pe de o parte cu scopul
protecţiei legale, pe de alta pentru a permite ca rezultatele obţinute pe
termen scurt şi lung să poată contribui la evoluţia domeniului.
Pragul clinic. Un prag clinic este depăşit atunci când îngrijorările,
nesiguranţa şi întrebările despre identitatea de gen persistă în timpul
dezvoltării unei persoane, acestea devenind atât de intense încât par cel mai
important aspect al vieţii sale, sau împiedică stabilirea unei identităţi de gen
relativ neconflictuale. Dificultăţile persoanei (lupta interioară) pot fi
denumite informal în feluri variate: problemă de identitate de gen, disforie
I. Concepte introductive
de gen, problemă de gen, preocupare de gen, distres de gen, conflict de gen
sau transsexualitate. Astfel de conflicte pot apărea oricând de la vârsta
preşcolară până la vârsta a treia şi prezintă multe forme alternative. Acestea
reflectă grade diferite de insatisfacţie personală în ceea ce priveşte
identitatea sexuală, caracteristicile corporale demarcante de sex şi gen,
rolurile de gen, identitatea de gen şi percepţia celorlalţi. Când persoanele cu
insatisfacţie legată de identitatea de gen întrunesc criteriile specifice
precizate într-una din cele două nomenclaturi oficiale – Clasificarea
internaţională a bolilor - 10 (ICD-10) sau Manualul de diagnostic şi statistică
al tulburărilor mentale IV (DSM-IV), atunci ele sunt diagnosticate oficial ca
având o tulburare de identitate de gen (GID- Gender Identity Disorder, în
engleză). Unele persoane cu GID depăşesc un alt prag – ele au o dorinţă
persistentă de a-şi transforma chirurgical propriul corp.
Există două tipuri de populaţii cu tulburări de identitate de gen –
bărbaţii biologici şi femeile biologice. Sexul unui pacient este
întotdeauna un factor semnificativ în managementul tulburării de identitate
de gen. Clinicienii trebuie să ia în considerare dilemele biologice, sociale,
psihologice şi economice separat pentru fiecare sex. Cu toate acestea, este
recomandată urmărirea Standardelor de îngrijire pentru toţi pacienţii.
Trimiteți un comentariu