31 iul. 2012

Edwin Guthrie



Edwin Guthrie (1886-1959) şi-a desfăşurat activitatea la Universitatea din Washington şi a fost puternic implicat în aplicaţiile psihologiei în primul şi al doilea război mondial. În al doilea război mondial a fost şeful psihologilor în Divizia Maritimă a Oficiului Informaţiilor de Război.
Guthrie s-a făcut cunoscut prin modelul condiţionării prin contiguitate. A fost un continuator al cercetărilor lui Thorndike şi Watson, dar nu a agreat modelul mult prea tehnicist a lui Hull.
Pentru Guthrie legea unică a învăţării a fost formulată într-o manieră foarte concisă: o combinaţie de stimuli care a însoţit o mişcare, la repetare tinde să fie urmată de aceeaşi mişcare”. Această lege este completată astfel „un model de stimul îşi capătă întreaga forţă asociativă cu ocazia primei asocieri cu o reacţie” (în Hilgard şi Bower, 1974). Modelul lui Guthrie descrie cel mai scăzut nivel al învăţării, bazat pe principiul recenţei. În experimentele lor Guthrie şi Horton au utilizat aşa numita cutie-enigmă, care permitea ca animalul cobai să fie observat pe tot parcursul perioadei până la soluţionarea problemei, iar poziţiile adoptate în soluţionare erau fotografiate instantaneu când acţiona maneta de deschidere. Uşa din faţă era lăsată întredeschisă pentru ca pisica să vadă hrana-recompensă. Pisica intra prin spatele cutiei iar mecanismul de deschidere se afla la mijlocul podelei cutiei. Dacă era acţionat mecanismul uşa din faţă se deschidea. Orice acţiune asupra mecanismului declanşa fotografierea mişcării respective. Rezultatele demonstrează un comportament repetitiv cu totul remarcabil. Pisica va repeta la infinit reacţia care a condus-o la succes, indiferent de cât de nefirească a fost poziţia care a ajutat-o. Deci foloseşte mereu aceeaşi soluţie. Sunt şi excepţii de la aceste comportamente pe care autorii le consideră drept rezultat al unor confuzii accidentale. Este un stereotip, iar recompensa prin mâncare este nesemnificativă, pentru că pisica nu consumă întotdeauna alimentele pregătite. Cei doi autori susţin că experimentul lor confirmă cele semnalate de Thorndike, dar că sugerează stereotipia prezentă în comportament. În cutia lui Guthrie mecanismul de deschidere era neschimbat şi întotdeauna în aceeaşi poziţie. În cutia lui Thorndike pedala era mai greu de manevrat şi nu avea întotdeauna aceeaşi poziţie. Prin experimentul lor cei doi autori au vrut să sugereze existenţa învăţării dintr-o singură încercare. Sugestia lor este pertinentă şi găsim în comportamentul animalelor si al omului multiple dovezi ale învăţării dintr-o singură încercare. O anumită experienţă puternică fixează la om un anumit comportament care este repetat în toate împrejurările. Acest fapt se vădeşte de exemplu în anumite reacţii alimentare, în anumite reacţii faţă de persoane, situaţii, sau evenimente cu impact foarte puternic. 
Trimiteți un comentariu