21 iul. 2012

Fondatorii gestaltismului



M. Werheimer, V. Köhler şi K. Koffka sunt consideraţi fondatorii gestaltismului experimental. Termenul gestalt nu mai este folosit cu scopul de a desemna un nou element al conştiinţei ci propriu-zis natura organizată a experienţei conştiente. În istoria psihologiei anul 1912 este considerat ca fiind debutul gestaltismul experimental, odată cu publicarea cercetărilor lui Max Wertheimer (1880-1943) asupra percepţiei mişcării aparente, aşa numitul fenomen phi (miscare aparentă).
            M. Wertheimer a studiat acest fenomen la universitatea din Frankfurt folosind un tahitoscop (dispozitiv care permite aprinderea şi stingerea unor lumini la intervale de timp care pot fi măsurate cu precizie). La aprinderea succesivă a două spoturi luminoase s-au constatat următoarele:
a) dacă timpul scurs între cele două apariţii luminoase este de cel puţin 200 milisecunde observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se sting şi se aprind succesiv
b) dacă timpul scurs între cele două apariţii luminoase este foarte scurt 30 milisecunde sau mai puţin observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se sting şi se aprind simultan
c) dacă timpul scurs între cele două apariţii luminoase este de aporx. 60 milisecunde observatorul percepe un singur spot luminos care se mişcă
            Întrebarea este cum anume se poate explica acest fenomen. Max Wertheimer nu s-a mulţumit cu explicaţiile care erau în consonanţă cu curentele psihologice prezente la acea vreme. De exemplu Wundt explica acest fenomen pe baza mişcării oculare de la un stimul la altul care este folosit şi în perceperea mişcării reale. Astfel, în cazul mişcării aparente senzaţia de mişcare nu este prezentă în senzaţia care o cauzează. Ceea ce se întâmplă de fapt este o sinteză creativă care se realizează pe baza învăţării. Pentru a demostra că explicaţia fenomenului phi pe baza învăţării nu este plauzibilă M. Wertheimer a folosit următorul experiment:
            Folosind un tahitoscop au fost aprinse trei lumini conform diagramei de mai jos. Toate imaginile care vor fi prezentante în continuare fac parte din lucrarea :B. R. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co., 2000, p. 409
            Lumina din centru a fost aprinsă, iar la scurt timp luminile din stânga respectiv dreapta au fost aprinse simultan. Observatorul vedea cum lumina din centru aluneca simultan în stânga, respectiv dreapta. Dat fiind faptul că ochii nu se pot mişca simultan în două direcţii opuse, explicarea acestui fenomen pe baza senzaţiilor pe care muşchii globilor oculari le pot realiza este exclusă.
            Pentru a explica acest fenomen Gestaltiştii au introdus conceptul de izomorfism psihofizic care este o consecinţă a aplicării în psihologie a ideii de câmp de forţe elaborat de fizica cuantică. Astfel, creierul conţine câmpuri structurate de forţe electrochimice care există înaintea formării senzaţiilor. Intrarea datelor senzoriale în acest câmp de forţe determină schimbări atât la nivelul senzaţiei cât şi la nivelul câmpurilor de forţe cerebrale. Ceea ce experenţiem conştient este tocmai rezultatul acestei interacţiuni. Întregul (câmpurile electrochimice din creier) există înaintea părţilor şi acest întreg conferă identitate sau semnificaţie părţilor (datelor senzoriale).
Izomorfismul psihofizic a fost explicat de către Kohler după cum urmează:
Ordinea experenţiată în spaţiu este întotdeauna structural identică cu o ordine funcţională a proceselor cerebrale (Köhler, 1969, apud B. R. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co., 2000, p. p. 410 )
            Cuvântul izomorfism provine din greacă şi în componenţa sa intră două cuvinte iso (simiar) morphic (formă). Patternurile activităţii cerebrale sunt structural identice cu patternurile experienţei conştiente. Similaritatea structurală între cele două domenii a fost explicată prin metafora hărţii. Astfel dacă de exemplu experienţa conştientă ar fi comparată cu un teritoriu geografic, la nivel cerebral aceasta se regăseşte sub forma unei hărţi a teritoriului respectiv.
Trimiteți un comentariu