19 iul. 2012

GESTALTISMUL




Gestalt (în germană) înseamnă structură, formă, configuraţie.
            Ideea fundamentală care particularizează gestaltismul printre celelalte curente psihologice este faptul că fenomenele, procesele psihice sunt structuri, configuraţii care nu se reduc la o simplă asociaţie a elementelor componente. Termenul a fost introdus prima dată de Christian von Ehrenfels (1859 – 1932) sub forma de “gestaltqualität,”  - calitatea de întreg sau calităţi ale formei  – prin care autorul desemna un nou element al conştiinţei prin care a încercat să explice următorul fenomen: structura unei percepţii poate rămâne nemodificată chiar atunci când senzaţiile corespunzătoare variază. De exemplu o figură se compune din linii şi puncte, o melodie se compune din sunete şi este percepută ca fiind aceeaşi indiferent dacă este cântată la diverse instrumente muzicale sau dacă este transpusă în tonalităţi diferite.
            Obiectul psihologiei din perspectivă gestaltistă este studiul experienţei imediate a întregului organism. Spre deosebire de behaviorism, gestaltiştii şi-au centrat analizele pe studierea percepţiei considerată  din perspectiva condiţiilor situaţiei prezente şi a ante-cedentului.
            Apariţia curentului gestalitst este un fenomen complex la care au contribuit mai mulţi factori.
Trimiteți un comentariu