23 iul. 2012

Legile organizării perceptive



În decursul anilor psihologii gestalitişti au identificat peste 100 de configuraţii care ordonează informaţia vizuală. Vom prezenta în continuare câteva dintre acestea.

(Rubin, 1915, apud B. R. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co., 2000, p. 413)
Conform imaginii prezentate atunci când ne centrăm atenţia asupra celor două profiluri umane nu putem vedea vasul şi vice-versa. Această lege descrie principiul de bază al percepţiei: diviziunea câmpului perceptiv în două părţi:
1. figura care este percepută ca fiind clară, unificată şi este obiectul atenţiei
2. fondul care este difuz şi asupra căruia nu ne centrăm atenţia
Exploatarea acestui principiu se regăseşte şi în grafică datorită impactului vizual oferit de schimbarea atenţiei de la figură la fond şi viceversa:

2. Principiul continuităţii
Majoritatea observatorilor descriu acestă figură ca fiind compusă din două linii curbate care sunt formate din puncte. Distribuţia punctelor este percepută ca tinzând într-o anumită direcţie.
3. Principiul proximităţii
Când stimulii sunt apropiaţi observatorul tinde să-i perceapă ca fiind grupaţi. În acest exemplu tendinţa este de a vedea stimulii în perechi de câte două elemente.
4. Principiul incluziunii            
            Când în experienţa vizuală este dată mai mult de o singură figură tindem să vedem figura care conţine cel mai mare număr de stimuli. În figura 4a de exemplu simbolul  este greu de identificat deoarece o mare parte dintre componentele sale sunt inserate într-un stimul complex mai mare. Kohler considera principiul incluziunii o dovadă de necontestat împotriva folosirii experienţei trecute (principiului învăţării) pentru a explica perceperea anumitor stimuli ca întreguri organizate. Astfel, de exemplu în figura 4b dacă principiul învăţării ar fi fost valabil majoritatea observatorilor ar fi identificat prima dată cuvântul men scris în oglindă deoarece acest cuvânt este familiar. De fapt, majoritatea observatorilor percep o figură mai puţin familară care seamănă cu nişte frunze sau inimi dispuse sub formă de şir.
5. Principiul similarităţii
Obiectele similare tind să formeze unităţi perceptive
6. Principiul închiderii
Deşi incomplete, figurile prezente în lumea fizică tind să fie percepute ca fiind complete de ex. În imaginea de mai sus observăm cu uşurinţă că este vorba despre un triunghi,  un dreptunghi şi un cerc cu toate că aceste figuri sunt imperfecte.
Realitate obiectivă-subiectivă
Distincţia între cele două tipuri de realităţi este prezentă în curentul gestalist şi a fost explicată de Kohler prin introducerea a două concepte: mediul geografic care descrie mediul fizic şi mediul comportamental care reprezintă interpretarea noastră subiectivă a celui fizic. Această distincţie a fost introdusă pentru a scoate în evidenţă faptul că realitatea noastră subiectivă ne guvernează acţiunile mai mult decât evenimentele fizice.
Explicarea gestaltistă a învăţării
Din perspectivă gestaltistă, explicarea mecanismelor învăţării are la bază trei principii fundamentale:
  1. conform legii Prägnanz  activitatea cerebrală tinde în mod natural spre armonie şi echilibru.
  2. existenţa unei probleme distruge armonia şi echilibrul instaurând o stare de dezechilibru care va persista până la rezolvarea problemei în cauză
      3. Dat fiind faptul că starea de dezechilibru este nenaturală ea crează o tensiune care motiveză organismul să întreprindă tot ce îi stă în putinţă pentru a rezolva problema
    Organismul rezolvă problemele în două etape:
a) scanează din punct de vedere perceptiv mediul
b) prin metoda cognitivă a încercării şi a erorii  încearcă să ajungă la soluţionarea problemei
            Spre deosebire de perspectiva behavioristă acest procedeu nu presupune căutarea soluţiei în mod accidental (încercări repetate care datorită consecinţelor asupra comportamentului conduc într-un final la rezolvarea problemei).
Carateristicile învăţării de tip insight:
1. trecerea de la etapa iniţială (pre-rezolvare) – la rezolvarea problemei este bruscă şi completă
2. performanţa obţinută este ferită de erori
3. soluţia este reţinută pe o perioadă mai mare de timp
4. principiul care a condus la rezolvarea problemei poate fi aplicat la alte probleme similare - transpoziţia
Trimiteți un comentariu