17 iul. 2012

Neopsihanaliza - Erich Fromm



Erich Fromm (1900-1980) născut în Germania a studiat la Heidelberg psihologia, sociologia şi filozofia; stagii în psihanaliză la München şi Berlin fiind apropiat iniţial de psihanaliza clasică. A emigrat în 1934 în Statelor Unite datorită ameninţării naziste. În Statele Unite a fost apropiat de K. Horney şi H. S. Sullivan; a predat psihanaliza în Statele Unite şi în Mexic.
Referitor la dezvoltarea personalităţii, Fromm considera că ontogeneza repetă filogeneza şi sub aspect psihologic. Copilul va dobândi independenţă şi liberate pe măsură ce creşte şi slăbesc legăturile iniţiale cu mama sa. Gradientul de independenţă şi libertate se află într-un raport invers proporţional cu cel de securitate.
În cadrul interacţiunii cu părinţii Fromm identifică patru modalităţi de relaţionare: fuziune simbiotică, evitare, distrugere, dragoste. Fuziunea simbiotică este expresia perioadei iniţiale în care intimitatea părinte copil este maximală, nivelul de securitate conferă intimitate. Evitarea şi tendinţa spre distrugere implică distanţarea, separarea. Dragostea este forma superioară a interacţiunii părinte copil care se realizează printr-un echilibru între securitate şi responsabilitate.
Fromm acordă un rol foarte important factorilor sociali în dezvoltarea personalităţii. Educaţia are un rol pozitiv, dar în acelaşi timp fiecare societate îşi educă cetăţenii după chipul şi asemănarea sa. Astfel, societăţile totalitare tind să modeleze cetăţeni obedienţi şi pasivi în timp ce societăţile democratice vor stimula activismul, independenţa, responsabilitatea individuală. Fromm apreciază drept foarte periculoasă tendinţa de uniformizare excesivă a indivizilor prin impunerea unor cerinţe contrare nevoilor fundamentale ale fiinţei umane. În acest sens el se manifestă foarte critic la adresa societăţii de consum contemporane care alienează individul. 
Trimiteți un comentariu