16 iul. 2012

Neopsihanaliza - Karen Horney



Karen Horney (1885-1952) s-a născut în Germania şi la vârsta de 41 de ani a emigrat în Statele Unite. A urmat stagii de formare în psihanaliză iar în Statele Unite a fost apropiată de E. Fromm şi H.S. Sullivan.
Contribuţia lui K. Horney este remarcabilă în ceea ce priveşte psihologia feminină. Autoarea considera că inhibarea feminităţii este rezultatul refuzului condiţiei de femeie şi are ecouri şi la nivelul sexualităţii acesteia. Femeile tind să manifeste un masochism ce rezultă din asumarea inferiorităţii lor fizice şi asumarea inferiorităţii induse social. Astfel ele acceptă să suporte agresivitatea masculină din spirit de sacrificiu. Masochismul feminin este o încercare de a dobândi siguranţă şi acceptare în viaţă printr-o atitudine rezervată şi prin dependenţă. Paradoxal femeile exercita control asupra celorlalţi prin slăbiciune şi suferinţă, prin căutarea în boală a unui alibi pentru eşec.
În ceea ce priveşte complexele de inferioritate feminină, Horney se îndepărtează total de viziunea freudiană şi consideră că ele sunt rezultatele unor influenţe sociale. Discriminarea femeii în multe societăţi de-a lungul istoriei a accentuat caracterul degradant şi păcătos al sexualităţii ceea ce a făcut din femeie simbolul păcatului. În acest context dorinţa femeii de a fi bărbat nu trebuie să fie raportată la celebra invidie pe penis invocată de Freud. Pur şi simplu este expresia dorinţei de a dispune de acele atuuri şi privilegii pe care societatea contemporană le acordă bărbatului: independenţa, succesul, libertatea sexuală, dreptul de alegere al partenerului (D. Schultz, 1986; Marcela Rodica Luca, 2003).
            În general opoziţia acestei cercetătoare faţă de teoria lui Freud poate fi sumarizată prin următoarea idee: ceea ce persoana experienţiază la nivel social are o influenţă majoră asupra tulburărilor psihice şi nu conflictul intrapsihic. În procesul terapeutic este importantă identificarea factorilor sociali şi cei legaţi de relaţiile interpersonale care afectează sănătatea mentală a individului. Printre realaţiile interumane care au cea mai mare pondere în generarea tulburărilor psihice Horney identifică relaţiile dintre părinţi şi copii. Copii au două nevoi fundamentale: să se simtă în siguranţă în ceea ce priveşte frica, durerea, pericolul şi de aemenea, să îi fie satisfăcute nevoile biologice. În situaţia în care în relaţiile cu părinţii anumite aspecte care sunt legate de aceste nevoi sunt încălcate (de exemplu fie prin pedeapsă excesivă, fie prin ostilitate, indiferenţă etc) copilul poate dezvolta o ostilitate de bază faţă de părinţii săi. Această ostilitate se poate generaliza asupra mediului care poate să devină în ochii copilului periculos, impredictibil. Acest tip de ostilitate poate genera anxietate de bază care se exprimă prin trăirea uneui sentiment de singurătate, nesiguranţă, neajutorare vis a vis de o lume percepută ca fiind ostilă. Dacă se dezvoltă un asemena tip de anxietate, individul poate opera cu anumite ajustări care au funcţia de mecanisme de coping: îndreptarea către oameni (tipul compliant), îndreptare împotriva oamenilor (tipul ostil) şi retragerea (tipul detaşat). (B. R. Hergenhahn, 2000).

Trimiteți un comentariu