5 iul. 2012

PSIHANALIZA


Psihanaliza este prima dintre teoriile psihodinamice. Asumpţiile de bază ale teoriilor psihodinamice sunt:
1.      comportamentul este motivat (cauzat) de procese mentale, unele dintre acestea operând în afara conştienţei
2.      comportamentul este văzut ca aparţinând unei structuri unitare, coerente – personalitatea, care reflectă atât motivaţia curentă cât şi experienţele trecute
           
            Termenul de psihanaliză este folosit de Freud în trei accepţiuni:
a) procedeu de investigare a proceselor psihice.
b) metodă de psihoterapie a nevrozelor
c) teorie despre psihicul uman normal şi patologic.
Astăzi, termenul psihanaliză are următoarele accepţiuni:
1.      o teorie a personalităţii, mai exact o teorie despre funcţionarea psihologică centrată pe procesele mentale inconştiente
2.      o metodă de investigaţie a funcţionării psihologice a individului bazată pe explorarea asociaţiilor libere pe care acesta le realizează; această investigaţie este de natură terapeutică
3.      o metodă de tratament a unor manifestări de natură psihopatologică incluzând mai ales nevrozele simptomatice (precum: stările de anxietate, tulburarea obsesiv-compulsivă şi patologia disociativă isterică); inhibiţiile sexuale şi preversiunile (“paraphilias”) şi tulburări de personalitate. Psihanaliza a fost de asemenea aplicată (de obicei în formele sale ulterioare modificate) în tratarea unor tulburări de personalitate severe, stări psihosomatice şi tulburări psihotice.
         Toate aceste trei aspecte ale psihanalizei a fost dezvoltate de Freud şi se regăsesc în teoriile pe care acesta le-a elaborat cu privire la: dinamica inconştientului, dezvoltarea şi structura personalităţii, psihopatologie, metodologia investigaţiei psihanalitice, iar metodele de tratament descoperite influenţează încă cercetările din acest domeniu (fie prin preluarea şi modificarea anumitor aspecte care le caraterizează, fie prin controversele pe care le-a generat).
            Dacă suntem atenţi la accepţiunile termenului psihanaliză pe care Freud le-a descris ne putem da seama că abordarea psihanalitică este un model explicativ al funcţionării psihicului uman menit să dea seama atât de comportamentul considerat “normal” cât şi de cel patologic. Astăzi nu considerăm ca fiind un element de noutate faptul că un model explicativ al psihismului uman este în acelaşi timp fundamentul unei intervenţii terapeutice. Dar, în perioada în care Freud a început să-şi elaboreze teoriile încă nu se instiuise o teorie unitară asupra psihicului uman cu valenţe explicative în domeniul clinic. În continuare vom prezenta principiile care caracterizează demersul psihanalitic, urmând ca pe baza acestora să răspundem la următoarea întrebare: cum s-a născut psihanaliza? (care au fost factorii care au contribuit la apariţia acestei abordări, denumită prima forţă în psihologie).
           Modelul explicativ psihanalitic elaborat de Freud este fundamentat de următoarele principii: (William E. Glassman and Marilyn Hadad, 2009):

  1. Determinismul psihic: orice comportament are o cauză care aparţine domeniului mental.
  2. Importanţa proceselor inconştiente. Rolul cauzal pe care Freud îl atribuie proceselor inconştiente în determinarea personalităţii noastre şi a comportamentelor pe care le exercităm a făcut ca mulţi cercetărori să se refere la teoria psihanalitică denumind-o teorie a inconştientului.
  3. Continuitatea dintre comportamentele normale şi cele patologice. Freud a luptat pentru încetăţenirea ideii că tulburările psihice pot fi explicate prin înţelegerea unor mecanisme fundamentale după care funcţionează psihismul uman.
  4. Valoarea datelor clinice. Cariera lui Freud a gravitat în jurul statutului său de terapeut. Datele obţinute prin observaţiile clinice sunt cele pe care şi-a fundamentat teoria.
La acestea se adaugă două idei cheie care descriu abordarea psihanalitică:
  1. Psihicul este un mecanism care necesită un anume tip de energie pentru a funcţiona. Acest tip de energie este numit de Freud energie psihică sau libido. Principala sursă a acestei energii se regăseşte în inconştient.
  2. Conflictul psihic caracterizează funcţionarea sistemului psihic, care, vom vedea, că este contituit din trei instanţe (Id, Ego. Supraego).
Sumarizând cele menţionate anterior reiese că în abordarea psihanalitică obiectul de studiu al psihologiei este investigarea mecanismelor inconştiente şi a dinamismului care caracterizează funcţionarea sistemului psihic.
            Apariţia acestui curent de gândire este strâns legată de felul în care Freud a reuşit să contopească într-o formă nouă aceste idei care apăruseră deja în sânul filosofiei, a practicii clinice franceze şi în psihofizică. Prezentate într-o formă succintă, antecedentele teoriei psihanalitice sunt: tematica inconştientului, darwinismul, dinamismul (energetismul) şi ideea de conflict. La acestea se adaugă un eveniment important din cariera lui Freud: perioada de 6 luni petrecută de către acesta la Salpêtrière (1885-1886) sub îndrumarea lui Charcot, care la acea vreme era unul dintre cei mai cunoscuţi neurologi din Europa.
Trimiteți un comentariu