6 aug. 2012

ASUMŢII CENTRALE




1. Perspectivă fenomenologică
            Pentru umanişti comportamentul poate fi înţeles în termenii experienţei subiective a individului. Pentru a înţelege felul în care se comportă indivizii este necesar mai întâi să înţelegem persoana care genereazeă comportamentele respective. Pentru a înţelege persoana este nevoie să înţelegem felul în care aceasta înţelege lumea. Experienţa subiectivă a individului devine stfel obiectul de studiu al psihologiei. Din acest punct de vedere, psihologia umanaistă se opune behaviorismului şi psihanalizei deoarece ambele perspective devalorizau experienţa subiectivă. Behavioriştii considerau că mediul este cel care are valoare explicativă asupra comportamentului şi nu experienţa subiectivă care este fie irelevantă ştiinţific, deoarece nu avem metode obiective pentru a o investiga, fie este un epifenomen. Psihanaliza devaloriza experienţa subiectivă conştientă deoarece cauzele care determină comportamentele sunt în măsură aproape exclusivă inconştiente. În plus, explicaţiile pe care le oferim în mod conştient propriilor noastre acţiuni sau trăiri ar putea fi rezultatul unor distorsiuni care sunt generate de mecanismele noastre defensive. Umaniştii resping ideea că experienţa subiectivă nu poate fi studiată ştiinţific folosindu-se de următoarele argumente:
a)      toate informaţiile pe care le avem despre lume sunt obţinute în cadrul experienţei subiective. Prin urmare, insistenţa făcută pe valoarea obiectivă a datelor obţinute de către un observator imparţial este fără sens deoarece şi în această situaţie avem de-a face cu o prelucrare subiectivă a datelor.
b)      Studiul ştiinţific al datelor care provin din experienţa subiectivă se poate realiza printr-o metodă numită validare subiectivă. Conform acestei metode orice interpretare a unui eveniment sau orice observaţie care întruneşte acordul a cel puţin doi cercetători poate fi considerată validă. Psihologia umanistă a atras atenţia asupra unui aspect important care caracterizează un demers ştiinţific: acordul comunităţii ştiinţifice. Inclusiv metodele tradiţionale se supun acestui principiu de validare intersubiectivă dacă de exemplu luăm în calcul folosirea replicabilităţii prin care testăm acurateţea rezultatelor experimentale obţinute.
2. Liberul arbitru
            Comportamentele noastre nu sunt rezultatul exclusiv al experienţelor trecute sau a influenţei mediului. Oamenii au capacitatea de a decide asupra felului în care se comportă folosindu-se de evaluarea subiectivă a situaţiilor. Din acest punct de vedere, perspectiva umanistă se opune behaviorismului şi psihanalizei deoarece respinge ideea deterministă conform căreia există o cauză primară a comportamentelor noastre (mediul, behaviorism; instincte, psihanaliză). Umaniştii recunosc că mediul, instinctele, experienţele trecute influenţează comportamentele dar aspectul fundamental care este implicat în generarea comportamentelor noastre este felul în care interpretăm lumea şi propriile noastre experienţe (experienţă subiectivă). În concluzie, felul în care ne comportăm şi simţim este într-o mare măsură rezultatul unei decizii personale care este luată în funcţie de evaluările pe care noi le facem în conformitate cu experienţa noastră subiectivă.
3. Sensul experienţei
            Experienţa noastră subiectivă este guvernată de sensul, valorile pe care le atribuim acţiunilor noastre. În consecinţă, felul în care ne comportăm şi simţim este influenţat de sistemul axiologic pe baza căruia evaluăm contextele şi propriile noastre acţiuni şi trăiri.   Psihologii umanişti au observat că, din punct de vedere metodologic,  este dificil să investigăm sensul cu care oamenii îşi investesc acţiunile. Cu toate acestea nu au exclus această posibilitate. Demersului lor investigativ i se potriveşte ceea ce Gordon Allport, o figură cheie a psihologiei personalităţii, spunea despre dificultăţile pe care psihologia le întâmpină astăzi atunci când încearcă să explice concepte precum valoarea şi sensul  : “ Dacă astăzi  psihologia nu este în întregime pregătită să facă faţă unei asemenea încercări, atunci ar trebui să dezvoltăm ştiinţa până când va reuşi să fie” .
Trimiteți un comentariu