1 aug. 2012

Edward Tolman



Edward Tolman (1886-1957) şi-a desfăşurat întreaga activitate la Universitatea Berkeley din California. Tolman dezvoltă un behaviorism cognitiv, focalizat pe o observaţie obiectivă, pe comportamente globale proprii activităţii de zi cu zi. Tot el şi-a denumit sistemul ca un behaviorism intenţional, urmărind finalitatea comportamentului. Termenul de cognitiv se referă la abilităţi precum capacitatea de discriminare, simţul locaţiei şi al cauzalităţii precum şi capacitatea de a dezvolta expectanţe (aşteptări).
Alături de ceilalţi neobehaviorişti Tolman introduce conceptul de variabilă intermediară  care se interpune între stimulii din mediu şi răspunsurile observabile. În categoria variabilelor intermediare include cogniţiile, expectaţiile, scopurile, ipotezele şi dorinţele. De exemplu, o expectaţie se dezvoltă atunci când o recompensă este dată după fiecare răspuns corect. Astfel oamenii dezvoltă expectaţii de fiecare dată când se stabilesc relaţii între răspunsuri si stimuli din mediu.
Contribuţia remarcabilă a lui Tolman, care face apropierea de viitorul curent cognitivist în psihologie îl constituie termenul de hartă mentală. În experimentul său utilizează două grupuri de cobai: primul grup primeşte recompensa după fiecare parcurgere reuşită a labirintului; al doilea grup nu a primit recompensa şi a fost lăsat să parcurgă labirintul la întâmplare. În ziua a unsprezecea cobaii din grupul doi au început să primească recompensa. Se constată că timpul de rezolvare şi numărul de erori au scăzut  într-o manieră impresionantă. Concluzia lui Tolman este că aceşti cobai învaţă relaţiile spaţiale şi dezvoltă aşa numite hărţi mentale ale labirintului, astfel întărirea influenţează motivaţia şi performanţa dar învăţarea în sine este un proces independent. Tolman consideră că oamenii se confruntă cu astfel de hărţi mentale în viaţa cotidiană şi aminteşte labirinturile complicate pe care un elev trebuie să le parcurgă pentru a ajunge dintr-un loc în altul al şcolii sau al casei. Oamenii dezvoltă hărţi mentale care includ un sens al locaţiei şi un sens al aranjamentului cotextual incluzând multe căi posibile care conexează diferite locaţii. Ne construim o reprezentare a lumii în care trăim şi muncim; nu ne mişcăm într-o manieră mecanică, ci într-una flexibilă, urmărind o cale, apoi alta ş.a.m.d. Tolman doreşte să sublinieze că învăţarea nu implică doar conexiuni stimuli răspuns, ci şi conexiuni specifice hărţilor mentale complexe. 
Trimiteți un comentariu