26 aug. 2012

Efectele situationale



În ceea ce priveste determinatii dinspre efectele situationale, se impune să încadrăm adecvat
locul si momentul în care se produce evaluarea. Cu alte cuvinte, într-o împrejurare anume cineva
poate să devină mult mai atrăgător tocmai datorită presiunii situatiei. Fenomenul a fost pus în
evidentă în studiile lui S. Nida si J. Koon (1983), respectiv B. Gladue si H. Delaney (1990) si ar
putea pleca de la refrenul unui cîntec celebru al muzicii Country and Western ce apartine lui
Mickey Gilley, „The girls all get prettier at the closing time“: „Nu e nostim, nu e straniu/ Cum
omul îsi schimbă părerea,/ Dacă-l asteaptă o noapte de singurătate…/ Toate fetele par mai
drăgute la ora cînd barurile se-nchid/ Toate seamănă atunci cu starurile de pe ecran.“ Psihologii
au organizat această cercetare iconoclastă în barul unui colegiu, rugînd studentii care îl
frecventau să ierarhizeze colegii de acelasi gen sau de gen opus pe măsura avansării în noapte
(solicitarea a fost adresată la ora 21, 22.30, respectiv la ora 24, cu putin înainte de închidere).
Constatarea la care s-a ajuns indica tendinta subiectilor de a aprecia progresiv partenerii de local
de gen opus (fetele de către băieti, de exemplu) o dată ce ora de închidere se apropia. Nu acelasi
lucru se întîmpla, însă, cu colegii de acelasi gen. Explicatia furnizată de autori porneste tocmai de
la natura contextului: pe măsura trecerii timpului, numărul potential al partenerilor „liberi“
scădea, ceea ce determina aprecieri tot mai pozitive ale acestora.


Un alt factor responsabil în combustia atractiei interpersonale este fenomenul potrivirii.
Firesc, nu toate fiintele umane se încadrează în registrul unei frumuseti coplesitoare. Mai mult, ca
orice trăsătură a identitătii subiectului, si atractivitatea fizică tinde către o distributie normală la nivelul unei populatii. Prin urmare, nu toti bărbatii pot avea partenere femei care au cîstigat
concursurile de Miss, după cum nu toate femeile pot avea alături bărbati atrăgători fizic. În aceste
conditii, printr-o logică ascunsă, ce guvernează raporturile dintre sexe, partenerii se aleg printre
similari, inclusiv pe dimensiunea atractivitătii (White, 1980, Regan, 1998). Mai mult, o potrivire
consistentă în privinta atractivitătii reprezintă si o garantie a calitătii si longevitătii relatiei.
Desigur, ca în cazul celor mai multe corelatii semnalate de psihologia socială, avem de-a face cu
tendinte statistice, dincolo de aceste înclinatii generale identificîndu-se cazuri în care partenerii
nu sunt similari din punctul de vedere al frumusetii, echilibrarea relatională simbolică
producîndu-se printr-o o altă dimensiune (de exemplu, inteligenta, caracterul sau statutul social
prestigios).

Trimiteți un comentariu