13 aug. 2012

EPISTEMOLOGIA GENETICĂ ŞI DEZVOLTAREA COGNITIVĂ



Aportul şi contribuţia remarcabilă a cercetărilor lui J. Piaget şi a şcolii sale numită şi structuralism genetic constituie o anticipare a modelărilor cognitive privitoare la asimilarea şi dezvoltarea structurilor cognitive. Ideea organizării activităţii mentale  în structuri operatorii şi scheme mentale trimite la conceptele fundamentale ale gestaltismului. Dar Piaget merge mai departe şi analizează evoluţia structurilor operatorii pe baza structurilor matematice de grup. Piaget găseşte în aceste axiome ale structurii matematice de grup legile fundamentale ale organizării sistemelor de operaţii mentale în general. Axiomatica reprezintă o schemă a realităţii iar orice abstracţie conduce la o schematizare. Astfel axiomatica se prelungeşte în ultimă instanţă în însăşi schema inteligenţei. Analiza piagetiană a degajat trei structuri fundamentale: structurile algebrice al căror prototip este grupul; structurile de ordine şi structurile topologice care se referă la raporturile de vecinătate, limită şi continuitate. Constatăm că  practic Piaget anticipează şi oferă psihologiei cognitive rezultate şi un limbaj conceptual remarcabil de riguros asupra structurilor cognitive. Psihologia cognitivă va insista mult asupra raporturilor topologice dintre reprezentările cognitive.
Reprezentarea, imaginea mintală care constituie un concept fundamental al psihologiei cognitive a fost reabilitată pentru psihologie  şi studiată cu mijloace experimentale de către marele savant elveţian. Se poate spune că de fapt cognitiviştii după ce şi-au elaborat o primă variantă a limbajului conceptual au descoperit surprinşi că Piaget cu ani buni înaintea lor studiase şi clarificase conceptele fundamentale pe care cognitiviştii le considerau o noutate absolută. Cercetările lui Piaget asupra reprezentărilor topologice au arătat mecanismele ontogenetice ale apariţiei lor. Astfel el a demonstrat faptul că şcolarul mic nu reuşeşte decât pe la 8-10 ani să-şi reprezinte rotirea sau dispoziţia porţiunilor într-o hârtie împăturită, având un acces foarte dificil la anticiparea rezultatelor unor transformări. Toate cercetările psihogenetice privitoare la dezvoltarea reprezentărilor şi mecanismelor de rotire, pliere, transformare, anticipare vor constitui apoi teme predilecte pentru psihologia cognitivă. Piaget va acorda o atenţie deosebită reprezentărilor topologice şi va evidenţia un tip aparte de inteligenţă topologică ce se referă la reprezentarea poziţională, implicând o anumită ordonare a diverselor locaţii stabile. El a demonstrat că informaţia vizuală nu este suficientă întrucât structurile topologice se fixează dificil şi implică mişcarea subiectului într-un sistem de puncte de referinţă, mişcarea subiectului poate fi reală într-un plan fizic spaţio-temporal, dar şi mentală în raport cu o hartă a locaţiilor şi a raporturilor topologice dintre elementele spaţiale.
Prin întreaga sa operă şi prin rigoarea J. Piaget anticipează într-o manieră remarcabilă cognitivismul  modern care îi datorează mare parte dintre conceptele de bază precum şi dintre metodele de cercetare. 
Trimiteți un comentariu