14 aug. 2012

ÎNTEMEIEREA PSIHOLOGIEI COGNITIVE ŞI TEMELE EI MAJORE



Momentul formal al întemeierii psihologia cognitive este publicarea lucrării Psihologia cognitivă de către U. Neisser în 1967. În această lucrare autorul a sistematizat rezultatele cercetărilor realizate în anii ’50 -’60 de către precursorii mai sus amintiţi. Noua orientare cognitivistă a câştigat teren într-o manieră rapidă fiind favorizată mai ales de progresele din domeniul ciberneticii şi neurologiei.
Noua psihologie va începe să-şi impună un limbaj propriu în cadrul căruia, de exemplu, termenul de stimul este înlocuit cu cel de input, cel de răspuns cu cel de output, prelucrarea informaţiei devine procesare, sau şi mai mult tratare; la nivelul memoriei întipărirea devine encodare, fixarea devine stocare, iar reactualizarea devine recuperare. Această nouă terminologie nu constituie doar o simplă substituţie, deoarece termenii trimit la operaţionalizare conceptuală care se regăseşte sistematic abordată în lucrările de psihologie cognitivă.
Tema dominantă a psihologiei cognitive este metafora procesării informaţiei care porneşte de la premisa că procesele mintale operează într-o manieră asemănătoare cu un calculator. Mai departe, organismul este văzut ca un sofisticat procesor de informaţii. Termenul de tratare a informaţiei este şi el foarte sugestiv, sugerând intervenţia procesorului în modificarea, transformarea informaţiei. În această viziune informatizată şi computerizată memoria realizează o encodare, stocare şi recuperare a informaţiei la nivele de procesare senzorială, de scurtă durată şi de lungă durată. Psihologia cognitivă pare să fie puternic marcată de utilizarea metaforelor cognitive care au avantajul că permit un schimb fructuos de idei referitoare la fenomenul respectiv. Aceste metafore ne oferă convenţii pentru a discuta despre posibilităţile teoretice de cercetare (B. H. Kantowitz, H. L. Roediger III, D. G. Elmes, 2005).
Psihologia cognitivă se afirmă ca rezultat al participării unor diverse domenii ale cunoaşterii. Este o mişcare interdisciplinară care pune în acţiune resurse provenite din cele mai variate domenii: în afară de psihologie, filozofia, antropologia, ingineria, neuroştiinţele, lingvistica, informatica, iar din câmpul psihologiei: atenţia, rezolvarea de probleme, formarea conceptelor, limbajul, memoria.
Abordarea memoriei şi modelele acesteia constituie una dintre temele predilecte ale psihologiei cognitive.  Amintim aici modelul lui Atkinson  şi Shiffrin(1968) care tratează memoria din perspectiva celor trei module: registrul senzorial, memoria de scurtă durată şi memoria de lungă durată. Apoi Craik şi Lockhart (1972) au propus modelul nivelelor de procesare în memorie. Astfel encodarea superficială a unui stimul va fi uitată mult  mai repede decât encodarea informaţiei semnificative care suportă un nivel de procesare profundă.
În abordarea rezolvării problemelor se propune un nou mod de interpretare a strategiilor algoritmice şi celor euristice, din perspectiva inteligenţei artificiale. Sunt remarcabile cercetările lui Newel, Shaw şi Simon ca şi cele ale lui Khaneman si Tversky. Asocierea dintre informatică şi psihologie a condus la avansarea unor modele interesante cum ar fi cel al procesării paralele. Creierul uman pare compatibil cu acest model întrucât informaţia este procesată prin intermediul reţelelor pe mai multe nivele simultane.
Cogniţia socială constituie o altă temă majoră de studiu pentru psihologia cognitivă. Se are în vedere investigarea relaţiei dintre contextul social şi cogniţie. Este explorată maniera în care informaţia de ordin social este procesată şi efectul dinamicii sociale asupra acestei procesări. Sunt demne de amintit aici teoria atribuirii, cercetarea atitudinilor, stereotipurilor şi reprezentărilor sociale.
Contribuţii ale psihologiei cognitive
C1.  Schimbare de Paradigmă -  trecerea de la studiul facultăţilor la studiul proceselor de prelucrare a informaţiei; accentul cade pe condiţiile concrete de funcţionare, efectul contextelor, situaţiilor şi sarcinilor;
C2.  Remodelare a câmpului problematic al psihologiei. Psihologia cognitivă a devenit o abordare unitară care se regăseşte  în variate domenii ale psihologiei (psihologie generală, psihologie socială, psihologia, dezvoltării, psihologia industrială, psihologia educaţiei etc)
C3 Evoluţie Metodologică pe lângă cercetările experimentale clasice s-au dezvoltat metode sofisticate de observaţie şi analiza protocoalelor individuale; alături de metode statistice de testare a ipotezelor se utilizează metode de simulare;
C4 Abordare interdisciplinară şi transdisciplinară  (neuroştiinţele,
inteligenţa artificială, lingvistica, logica etc) şi deschiderea câmpului ştiinţelor cognitive;
C5)Dezvoltarea unor Terapii cognitive cu eficienţă şi rezultate reale:

Bibiografie
Aniţei, M., 2006,  Istoria psihologiei, suport de curs, Universitatea din Bucureşti,
Aniţei, M., 2009,  Istoria psihologiei, ediţia a II-a, Ed. Psihomedia
Hergenhahn , B. R.: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing            Co., 2000.
Opre, A,2006, Personalitatea în abordările psihologiei contemporane, ASCR
Miclea, M.,1999, Psihologie cognitivă, Ed. Polirom
Malim, T., Birch, A., Wadeley, A. Perspective în psihologie, Ed. Tehnică, 1999

Trimiteți un comentariu