8 aug. 2012

ÎNTEMEIETORII PSIHOLOGIEI UMANISTE




Psihologia umanistă  e recunoscută oficial prin înfiinţarea Revistei de psihologie umanistă în 1961 şi a Asociaţiei Americane de Psihologie Umanistă. Asociaţia Americană de 
Psihologie a stabilit o divizie de psihologie umanistă. Întemeietorii formali ai curentului sunt consideraţi a fi A. Maslow, G. Allport şi C. Rogers.
Abraham Maslow (1908-1970) Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Motivaţie şi personalitate” (1954). Termenii cheie care definesc concepţia sa sunt: dezvoltarea dinamică a personalităţii, piramida trebuinţelor (structură ierarhică),  personalitate autorealizată. De menţionat este faptul că Maslow a identificat caracteristicile personalităţii autorealizate în urma unui studiu (care a durat 2 ani) asupra unor personalităţi importante ale vieţii sociale, ştiinţifice, politice americane. Trăsăturile comune ale acestora precum creativitatea, spontaneitatea, simţul umorului, simţul noutăţii, rezistenţă la autoritatea arbitrară, simţul autonomiei, nevoie puternică pentru intimitate, o imagine de sine optimistă şi acceptată de ceilalţi au devenit descriptorii personalităţii autorealizate.
Gordon Allport (1897-1967) este considerat o figură centrală în cercetările privitoare la personalitate. Maslow este considerat iniţiatorul curentului umanist, Allport este considerat ideologul acestui curent, Rogers este cel care a desăvârşit psihologia umanistă. Allport a analizat şi a precizat distincţia dintre nomotetic şi idiografic; a stabilit liniile de demarcaţiei dintre metoda behavioristă şi cea umanistă. (Aniţei, 2006)
Carl Rogers (1902-1987) este considerat ca fiind cel care a împlinit curentul umanist deoarece a reuşit să-i confere o orientare aplicativă cu o influenţă extraordinară în domeniul terapiei. Carl Rogers este fondatorul terapiei nondirective, apoi a celei centrate pe client şi, în final al terapiei centrată pe persoană.  A întemeiat Centrul pentru studiul persoanei în California. A fost preşedintele Asociaţiei Americane de Psihologie în 1947.  (Aniţei, 2006)
Trimiteți un comentariu