31 aug. 2012

Legătura dintre dragoste si atractia interpersonală




O primă temă importantă care a construit focarul dezbaterilor conceptuale a constituit-o
legătura dintre dragoste si atractia interpersonală. Indiscutabil, atractia reprezintă un temei al
dragostei, dar între cele două ipostaze există o serie de stadii intermediare care pot sau nu să
transforme atractia în dragoste. Oamenii se simt atrasi îndeosebi de similarii lor — a încercat
să argumenteze întreg capitolul anterior —, iar tiparul unei legături fuzionante îl constituie, cel
mai adesea, o modalitate de relationare cu „celălalt“ dobîndită în socializarea primară, numită
de psihologi stil de atasament. Pentru a pune în evidentă tipurile acestui operator
comportamental, S.Shulman si colaboratorii săi (1994) au studiat modul în care se structurează
prieteniile din preadolescentă apelînd la grupe de copii de vîrsta pubertătii, adusi laolaltă în
cadrul unei tabere de vară, si observînd modul în care acestia initiază relatiile reciproce si întretin un schimb simbolic. Cercetarea psihologilor americani a identificat trei stiluri de
atasament posibile: stilul securizant, stilul evitant si stilul ambivalent. Remarca cea mai
importantă, pe care au sugerat-o autorii, sustinută si în alte studii din acelasi registru (Shaver et
al., 1988, Hazan, Shaver, 1990, Shaver, Hazan, 1994; Hendrik, 2004), era aceea că stilurile de
atasament, odată dobîndite, se conservă de-a lungul întregii vietii si constituie tipare durabile
de raportare la partenerul de relatie. Am putea rezuma trăsăturile celor trei stiluri de atasament
recurgînd la descrierea pe care ne-o propun autorii studiului, în trei contexte specifice.



Stiluri de atasament
Context specific:
Anticiparea: comportamentul copilului înainte ca prietenia să fie stabilită



Stilul de atasament securizant

- competent cînd se angajează în activitate;
- exteriorizat;
- exprimă afecte pozitive;
- caută să fie fizic în apropierea prietenului potential.

Întîlnirea: comportamentul copilului după ce relatia a fost initiată si îsi caută parteneri de joacă


- acceptă cu usurinŃă apropierea fizică si chiar atingerea „celuilalt”;
- se angajează în multe activităti derulate în locuri foarte diferite;
- nu exclude alti copii;
- se simt fizic confortabil cu alte persoane similare, acceptă jocuri precum „trînta”;
- INTERDEPENDENT , încrezător în „celălalt”, prietenos.

Crearea relatiei: elaborarea jocurilor si tratarea conflictelor

- foarte creativ;
- elaborează sau imaginează jocuri cu roluri complementare, nu exclusive;
- înfruntă provocările;
- capabil de gestionarea conflictelor în care, cel mai adesea, iese cîstigător.





Stilul de atasament evitant
- incompetent cînd se angajează în activitate;

- centrat pe sine;
- exprimă o afectivitate mai degrabă negativă, anxioasă;
- nu caută activ apropierea fizică de prietenul potential.
Întîlnirea: comportamentul copilului după ce relatia a fost initiată si îsi caută parteneri de joacă

- simte nevoia de a fi în preajma altui copil;
- se angajează într-o singură activitate în locuri bine precizate;
- teamă de intimitate, se simte inconfortabil atunci cînd ajunge la un contact fizic cu alti copii, motiv pentru care refuză atingerile „celuilalt”.
- DEPENDENT, neîncrezător în „celălalt”, retractil.

Crearea relatiei: elaborarea jocurilor si tratarea conflictelor

- angajare mecanică în joc;
- jocurile acceptate sunt simplu structurate sau chiar sunt paralele, autiste;
- evită provocările;
- este cel mai adesea înfrînt în conflicte.



Stilul de atasament ambivalent

- competentă variabilă în angajarea în activitate;
- conjunctural din punct de vedere al exteriorizării, exprimîndu-se într-un mod cel mai adesea instrumental;
- activează cu usurintă comportamente detasate, chiar agresive;
- variază gradul de apropiere de prietenul potential.
Întîlnirea: comportamentul copilului după ce relatia a fost initiată si îsi caută parteneri de joacă

- variabil în privinta proximitătii fată de alti copii;
- bună coordonare a activitătii, dar slabă interactiune;
- se simte fizic confortabil cu alt copil, dar evită „îmbrîncirile”;
- INSTABIL, alternare între extreme emotionale si relationale.
Crearea relatiei: elaborarea jocurilor si tratarea conflictelor

- evită frecvent jocurile obisnuite;
- initiază si pune capăt relatiilor;
- nu are parte de conflicte.


Interesul pentru dezvăluirea stilurilor de atasament este limpede: odată identificată
categoria căreia îi apartine subiectul, se poate prezuma modul în care acesta va interactiona în
viitor. Totodată, modelul relational dobîndit în copilărie se impregnează adînc în personalitatea
tînărului, de unde reiese importanta deosebită a educatiei interpersonale încă de la cea mai
fragedă vîrstă.












Trimiteți un comentariu