12 aug. 2012

PSIHOLOGIA COGNITIVĂ ASUMPŢII FUNDAMENTALE



1.                           studiul evenimentelor interioare ale unei persoane este necesar pentru înţelegerea unei persoane. Aceste evenimente interne, adesea denumite mediatori, întrucât se petrec între stimulare şi apariţia comportamentului includ: percepţia, procesele gândirii ca rezolvare de probleme, memoria şi limbajul (T. Malim, A. Birch, A. Wadeley, 1999)
2.                           procesele cognitive nu procesează aleator ci organizat şi sistematic
3.                           psihologia cognitivă studiază procesările la care este supusă informaţia, în sistemul cognitiv uman, între inputul senzorial şi outputul motor (M. Miclea, 1999)
4.                           sistemul cognitiv este un sistem fizic care are capacitate de reprezentare şi de calcul (M. Miclea, 1999)


PRECURSORII AI COGNITIVISMULUI (Aniţei, 2006)

W. Köhler şi cercetările sale asupra inteligenţei la animale au semnalat rolul intuiţiei ca procesare spontană de informaţie în urma căreia, prin restructurări ale reprezentărilor interne asupra relaţiei dintre obiectul scop şi obiectul mijloc se produce un răspuns aparent spontan dar care rezultă dintr-o prelucrare informaţională de tip procesual.
Cercetările lui K. Duncker asupra fixităţii funcţionale şi mai ales cele asupra analogiei au fost preluate în psihologia  cognitivă modernă demonstrează felul în care reprezentarea mentală dintr-o anumită situaţie este transferată într-o nouă situaţie şi poate să producă o rezolvare a problemelor prin analogie.
Behavioristul E. Tolman a adus în prim plan cercetări cu un puternic suport cognitivist. El a introdus termenul de „hartă mintală”, sugerând existenţa unei reprezentări mintale a structurilor spaţiale care acţionează într-o manieră latentă în procesul rezolutiv. Conceptul de „hartă mintală” este intens utilizat în psihologia cognitivă .
Teoria informaţiei şi cercetările lui G. Miller, A. Newell şi H. Simon au ajuns la rezultate remarcabile în ceea ce priveşte logica computerelor. Newel, Shaw şi Simon au elaborat şi condus celebrele programe de cercetare ale Rezolvitorului general de probleme  ca sistem de procesare a informaţiei în vederea rezolvării unor probleme accesibile gândirii umane. Contribuţia remarcabilă a acestor cercetări este aceea că a oferit posibilitatea tratării strategiei umane în rezolvarea de probleme. Astfel, prin analogie, modelarea structurilor cognitive oferă explicaţii asupra proceselor mintale. Aceste cercetări au demonstrat că factorul comun pentru gândirea umană şi pentru inteligenţa artificială sunt procesele informaţionale care se dezvoltă în baza unui sistem complex de programe şi subrutine capabile de combinări şi transformări.
Psiholingvistica dezvoltată de către N. Chomsky  a dezvoltat modelul gramaticilor generative. După Chomsky nucleul limbii se defineşte printr-o mulţime de propoziţii (structura logică-propoziţională) obţinute în urma aplicării transformărilor (tratament, procesare) obligatorii la verigile terminale ale gramaticii. Terminologia lui Chomsky a fost adoptată de către psihologia cognitivă: structuri de transformare, competenţe lingvistice, reguli de ramificare şi reguli de subcategorializare etc. De la modelul generării propoziţiilor propus de către Chomsky la  modelele computaţionale moderne este o distanţă foarte mică.
Teoria constructelor personale elaborată de către G. Kelly este o anticipare asupra abordării cognitivite a personalităţii. Constructele constituie modalităţi personale de a percepe şi interpreta evenimentele; ele sunt reprezentări cognitive, modele cognitive ale unor realităţi. Dezvoltarea constructelor este în strânsa legătură cu experienţa de viaţă şi fiecare persoană dezvoltă un sistem de constructe ierarhizate, structurate şi organizate. Sistemul de constructe prezintă o serie întreagă de particularităţi comune pentru oameni în general şi pentru anumite grupuri, categorii, perioade istorice, sisteme culturale, politice, religioase, etc.. Dar configuraţia este personală şi conferă individului nota de specificitate. Constructele personale ca şi reprezentările noastre cognitive ne permit să percepem şi să interpretăm lumea şi evenimentele prin prisma lor. Valoarea constructelor permite şi o evaluare anticipativă a comportamentelor persoanei. 
Trimiteți un comentariu