11 aug. 2012

PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ CA PRELUNGIRE ŞI AMPLIFICARE A PSIHOLOGIEI UMANISTE




Psihologia transpersonală este o continuare a psihologiei umaniste, iar  A. Maslow drept fondator al acestui curent.  În 1969 a întemeiat Asociaţia Americană de Psihologie Transpersonanală, împreună cu Carl Rogers, Viktor Frankl, Antony Sutich, Stanislav Grof, Jim Fadima. Asociaţia a editat Journal of Transpersonal Psychology. Apoi a fost înfiinţată Asociaţia Transpersonală Internaţională (A.T.I.). În România a fost înfiinţată Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală (conform pagini web a A.R.P.T.).
Stanislav Grof, unul dintre fondatori, consideră psihologia transpersonală ca o ramură a psihologiei care reuneşte şi acceptă spiritualitatea ca pe o dimensiune importantă a sufletului omenesc. Psihologia transpersonală studiază şi tratează întregul spectru al experienţelor umane, inclusiv diferitele niveluri şi zone ale psihismului care devin manifeste sub forma unor stări de conştiinţă modificată. Este vorba despre experienţele şi observaţiile specifice meditaţiei şi altor forme de practică spirituală sistematică, extazele mistice populare, crizele psihospirituale, hipnoza, psihoterapia experienţială şi experienţele de moarte clinică, moarte şi renaşterea psihologică, experienţe ale lumii divine, conştiinţa cosmică, identificarea mistică cu alţi oameni, cu natura şi cu întregul Univers, întâlniri cu fiinţe arhetipale, vizite pe tărâmuri mistice, experienţe karmice, forme variate de percepţie extrasenzorială ş.a. (Agenda, nr. 14/3 aprilie 2004, Timişoara).
Într-o analiză critică a acestui curent, M. Zlate (1988) arată că psihologia transpersonală îşi propune să extindă câmpul cercetării psihologice pentru a include arii ale experienţei şi ale comportamentului uman asociate cu o sănătate optimă şi bunăstare, într-un evantai larg al stărilor de conştiinţă. Psihologia transpersonală este nemulţumită de „parţialitatea” psihologiei contemporane, care nu explorează în totalitate şi în profunzime stările psihice. Din acest motiv psihologia transpersonală plasează în centrul preocupărilor ei conştiinţa ca dimensiune centrală. Conştiinţa şi potenţialele sale nebănuite pot fi explorate prin eliminarea contradicţiilor defensive şi al obstacolelor interne, prin liniştirea, calmarea şi relaxarea distorsiunilor perceptuale, prin autocunoaştere şi transformare interioară, prin conştientizare, prin expansiunea câmpului conştiinţei.
Metodele psihologiei transpersonale sunt psihoterapia transpersonală, meditaţia, hipnoza profundă, respiraţia holotropă, analiza viselor.
Scopul psihologiei transpersonale este să-i ajute pe clienţi să-şi descopere şi să-şi interpreteze conştient pulsaţiile existenţei interioare, să-i asiste pentru a se centra pe această activitate interioară care duce la autoactualizare şi transcendenţă, să-i ajute pentru a găsi căile dezvoltării potenţialului minţii, să-i susţină pentru a-şi depăşi limitele condiţionării şi a-şi asuma responsabilitatea în vederea proiectării propriei vieţi în armonie cu natura ş.a.m.d.

CRITICI ADUSE ABORDĂRII UMANISTE
1. reducerea behaviorismului la două figuri notabile Watson, Skinner
2. neîncrederea în puterea metodelor ştiinţifice în cercetarea atributelor umane
3. abordare a personalităţii umane din perspectivă idealizată
4. realizările curentelor criticate şi a metodelor ştiinţifice în psihologie au relizat deja o mare parte din obiectivul asumat
5. întorcerea la perioada pre-ştiinţifică a psihologiei
6. eliminarea studiului asupra comportamentului animal nu se justifică
7. concepte greu de operaţionalizat – perspectivă nebuloasă

CONTRIBUŢII
Introducerea în domeniul investigativ al psihologiei a unor teme noi precum intenţionalitatea, şi sensul experienţei.
A contribuit la dezvoltarea unei tendinţe în psihologie care vizează înţelegerea fiinţei umane ca întreg.

Trimiteți un comentariu