19 aug. 2012

Rolul afectelor în generarea atractiei 3



Ar trebui subliniat că nu alăturarea singură este cea responsabilă de sporirea atractiei, ci si un
element adaptativ important al subiectului care intervine în jocul relatiei: anticiparea
interactiunii. Cu alte cuvinte, imaginîndu-si un raport viitor cu „celălalt“ ca de neevitat, subiectul
va căuta atributele preponderent pozitive, care pot transforma relatia si asa inevitabilă într-una
plăcută si reciproc recompensatoare. Fenomenul a fost semnalat în studiile initiate de E.
Berscheid. În primul dintre acestea, participantele, studente ale unui colegiu, primeau informatii
privitoare la o tînără pe care, în conditia experimentală, erau anuntate că o vor întîlni curînd, spre
deosebire de conditia martor, în care nu primeau nici o altă informatie legată de un eventual
contact. Mai apoi, studentele trebuiau să aprecieze atractivitatea fetei necunoscute. În conditia
anticipării interactiunii evaluările au fost mult mai generoase (Darley, Berscheid, 1967). Într-un
alt studiu, participantii erau de această dată studenti care urmăreau o înregistrare video cu o
tînără, sugerîndu-li-se că o vor întîlni sau, dimpotrivă, că nu vor avea nici o sansă să o întîlnească.
Rugati să se pronunte asupra gradului în care sunt atrasi de către fata din imagine, subiectii erau
mult mai „vrăjiti“ de calitătile acesteia în conditia în care puteau construi un posibil scenariu al
inaugurării unei relatii, fapt cu putintă doar în prima conditie (Berscheid, et al., 1976).
Prin urmare, retinînd toate tendintele descrise mai sus, putem întelege că nu este lipsit de
importanŃă cartierul în care locuim sau scoala pe care o urmăm. Într-un fel se construieste o
relatie interpersonală ce pleacă de la învecinarea, percepută ca un dat natural, cu parteneri
potentiali ce obisnuiesc să pregătească mititei în balconul apartamentului lor de la bloc, în
acordurile unduitoare (ritmic) si energice (în decibeli) ale manelelor, precum se întîmplă în multe
cartiere-hibrid, marginale, ale urbanului românesc de astăzi, si altfel în cartierele rezidentiale ale
noilor îmbogătiti, dincolo de gardurile-fortăreată, unde gazdele degustă filé de somon în preajma
piscinelor cu jacuzzi si a leilor impunători de ghips. După cum, într-un anume fel îl vom
descoperi cel mai adesea pe „celălalt“ care ne însoteste atunci cînd este un student modest, într-o
facultate de stat, luptînd din greu pentru obtinerea unei burse de merit într-un climat de
competitie loială, încercînd să-si descopere si să-si urmeze vocatia si să devină, să zicem,
psiholog, si cu totul altfel pe cel care frecventează o facultate la modă, chiar dacă audiază
cursurile într-un cinematograf dezafectat, cumpărîndu-si diploma din banii părintilor ce „au făcut
o investitie“ utilă pentru fiul lor, viitor „jurist“. Asadar, pe lîngă simpla alăturare spatială,
proximitatea aduce cu sine un ansamblu de valori implicit împărtăsite, un stil de viată învătat
social care se transferă în conduite specifice si care constituie temeiul a ceea ce ne atrage, dincolo
de retorica egalitară, la „celălalt“.

Un element demn de învătat, însă, s-ar cuveni să fie valorificarea efectelor proximitătii
asupra atractiei, căci, odată cunoscute aceste corelatii, vom putea să gestionăm în folosul propriu
variantele posibile ale asezării noastre alături de partenerii care ne însotesc în drumul nostru prin
viată. S-a observat, bunăoară, că distributia aleatorie a elevilor sau studentilor în sala de clasă sau
de seminar la începutul semestrului conduce la o dezvoltare a relatiilor interpersonale în functie
de distanta dintre locuri (Byrne, Buehler, 1955). Astfel, de exemplu, studentul ce se situează de la
bun început în mijlocul rîndului corespunzător mijlocului sălii are mai multe sanse să devină
cunoscut si, în consecintă, apreciat, decît cel care se asază la capătul rîndului si în spatele sălii,
construindu-se o geografie simbolică imaginară în care, pe măsura îndepărtării de centru,
marginalitatea fizică devine tot mai mult si un însemn al unei marginalităti sociale, dar si al unui
tip de personalitate mai retractil.
În aceeasi ordine de idei, un studiu al lui M. Segal (1974), intitulat sugestiv Alphabet and
attraction, dovedeste cum ordonarea alfabetică a studentilor în sala de seminar sau în căminele
din campus este însotită de o sporire a prieteniilor între vecinii initialelor numelor de familie, căci
deseori ordonarea alfabetică este primul si cel mai influent criteriu al distributiei în grupele de
studenti sau în rezidente la începutul studiilor. Rezumînd, dacă un student doreste să-si facă noi
prieteni este indicat să evite în sălile frecventate locurile de la capătul rîndurilor si să se orienteze
către pozitiile centrale, devenind astfel un fel de cîmp magnetic al privirii si evaluării „celorlalti“,
după cum, dacă intentionează să-si întretină spatiul privat neamenintat de intrusi, va alege
locurile din colturi si din spatele sălii, cît mai departe cu putintă de focarul interactiunilor
interpersonale.
Trimiteți un comentariu