28 aug. 2012

Rolul similaritătii în atractie



Probabil, cel mai influent factor care generează atractia interpersonală îl constituie similaritatea
atitudinală a „celuilalt“, similaritate care exprimă un sistem de valori impregnate ce sunt
împărtăsite. Primele cercetări în domeniu au fost coordonate de Th. Newcomb si încercau să
surprindă raportul dintre similaritate si atractie în crearea unei relatii de durată, precum relatia
conjugală. Într-un prim stadiu, s-au investigat 200 de cupluri căsătorite de timpuriu, ce aveau o
istorie de decenii a propriei experiente conjugale, si s-au măsurat atitudinile partenerilor fată de
trei instante sociale semnificative: biserică, război si comunism. Pe această cale s-a putut constata
o similaritate atitudinală consistentă între soti. În stadiul secund, unui număr corespondent de
cupluri tinere, căsătorite recent, le-au fost aplicate aceleasi proceduri de măsurare a atitudinilor
sociale privitoare la cele trei repere si s-a observat o similaritate atitudinală considerabilă, foarte
asemănătoare ce cea a cuplurilor cu experientă. Ipoteza pe care psihologii au enuntat-o sugera că
similaritatea a fost prezentă de la bun început în istoria relatiei, mai degrabă decît că s-a format
pe parcursul ei, si a reprezentat temeiul cel mai semnificativ al atractiei interpersonale
(Newcomb, Svehla, 1937).


Acelasi autor a organizat si o cercetare longitudinală pentru a verifica ipoteza de mai sus,
care pleca de la premisa că, dacă atitudinile sociale ale subiectilor sunt evaluate înainte ca ei să se
cunoască nemijlocit si dacă, o dată cu initierea relatiei, cei care se simt atrasi reciproc au atitudini
similare, responsabile pentru dezvoltarea fericită a relatiei sunt tocmai atitudinile convergente ale
partenerilor (Newcomb, 1956).


Pentru a urmări aceste interrelationări, psihologul american a construit două esantioane
diferite, formate din 17 studenti de gen masculin, dintre cei admisi să frecventeze cursurile
Universitătii Michigan în doi ani consecutivi. Cele două esantioane au fost găzduite într-un cămin
special din campus, vreme de un semestru. Înainte de a fi cazati, proaspetilor studenti li s-au
evaluat prin postă atitudinile lor sociale fată de o serie de teme de interes: familia, raporturile
sexuale, religia, raporturile rasiale, treburile publice. Odată ajuns în noua rezidentă, fiecare
subiect trebuia să precizeze săptămînal, prin intermediul unei scale specifice, gradul de atractie
exercitat de ceilalti 16 parteneri de cămin. S-a observat că initial similaritatea atitudinilor nu
determina atractia, deoarece partenerii de experiment nu se cunosteau îndeajuns între ei. Un
factor precum proximitatea se dovedea a fi mai influent în generarea atractiei în primele
săptămîni. În preajma celei de-a 15-a săptămîni, deci imediat în vecinătatea sfîrsitului unui
semestru universitar, similaritatea începea să influenteze semnificativ atractia. Astfel, s-a
constatat că, dacă existau mai multe acorduri reciproce asupra temelor referentiale importante,
atunci atractia interpersonală sporea considerabil, dar numai după initierea si angrenarea în
relatie.


Trimiteți un comentariu