11 sept. 2012

Cercetările din această zonă



Cercetările din această zonă tematică au pus în evidentă si o importantă variatie
interculturală a tiparelor relationale în legăturile de dragoste. Principalele diferentieri apar între societătile calificate ca individualiste, precum cele din America de Nord si Europa occidentală, si cele colectiviste, de genul celor din China, Japonia sau India. Cercetări deja clasice (Hui, Triandis, 1986; Hofstede, 1991/1996), confirmate de altele mai recente (Triandis, 1995; Segall et al., 1999; Kito, 2005), au descris orientări sociale diferite pentru cei mai multi reprezentanti ai societătilor respective. Astfel, membrii societătilor individualiste sunt centrati pe tinte si obiective personale (afirmare si împlinire de sine), iar cei din societătile colectiviste, pe tinte si obiective grupale (integrare în grup, realizarea sarcinii colective). Trendurile comportamentale care derivă din aceste matrici atitudinale ar putea fi rezumate după cum urmează:

Trăsături specifice
Societăti individualiste


- accent pe promovarea interesului propriu si al familiei restrînse; comportamentul social
autonom este cel care asigură succesul;
- afirmă drepturile în dauna îndatoririlor individuale fată de societate;
- centrare pe spatiul simbolic privat;
- capacitatea de a lua singur decizii corecte;
- realizare de sine, initiativă individuală, independentă;
- mai putine preocupări pentru nevoile si interesele celorlalti;
- identitatea personală se construieste prin articularea unor atribute individuale.

Societăti tipice

Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Australia.

Trăsături specifice
Societăti colectiviste



- accent pe loialitatea fată de grupul mare, familia lărgită; pe această cale grupul preocupîndu-se de interesele si bunăstarea subiectului individual, printr-o strategie de dependentă de grup; 
- societatea subliniază îndatoririle individuale fată de grup, diminuînd rolul drepturilor individuale;
- centrare modestă pe spatiul simbolic privat;
- credinta că deciziile de grup sunt superioare deciziilor individuale;
- realizare prin grup, comportament asistential, interdependentă;
- mai multe preocupări pentru nevoile si interesele celorlalti;
- identitatea personală se construieste prin stabilirea locului simbolic în grup.

Societăti tipice

China, Hong Kong, Taiwan, Japonia, Singapore, India, Pakistan.


Pornind de la aceste diferentieri, s-a urmărit modul în care societătile diferite influentează
distinct anumite registre ale relatiei de dragoste, precum initierea si ruperea relatiei, rolul si
locul intimitătii, favorizarea unui anume tip de dragoste (Dion, Dion, 1993; Barbara, Dion,
2000). Principale tendinte semnalate ar putea fi grupate astfel:
— dragostea romantică este apreciată în mai mare măsură ca temei al căsătoriei în
societătile individualiste decît în cele colectiviste;
— intimitatea psihologică în căsătorie, precum si parteneriatul afectiv intens, constituie o
conditie necesară a asigurării satisfactiei în cuplu si a bunăstării personale în mai mare măsură în societătile individualiste decît în cele colectiviste, în care importante sunt relatiile
„sănătoase“ întretinute cu rudele sau „familia mare“;
— desi valorile dragostei romantice hrănite de individualism reprezintă specificul celor
mai numeroase căsătorii în societătile individualiste, unele trăsături ale individualismului
psihologic fac dificilă mentinerea relatiei între parteneri. Altfel spus, intimitatea si
independenta sunt greu de conciliat, motiv pentru care tările unde modelul cultural dominat
este unul individualist detin si cea mai ridicată rată a divorturilor. O abilitate relatională foarte importantă, care poate contribui la întretinerea relatiei, o constituie compromisul interpersonal, ce păstrează balanta echilibrată între cerintele afirmării de sine cu orice pret si imperativele intimitătii.
Desigur, la capătul acestui lung periplu printre fetele iubirii conturate în contexte sociale si
culturale atît de diverse, dincolo de toate clasificările sofisticate si tipologiile generalizante,
rămîne o parte din noi care priveste zîmbind înspre „efortul“ de cunoastere în care ne-am
angajat, soptindu-ne: „înainte de a o defini si sistematiza, dragostea e preferabil, pur si simplu, să o trăim“.


Bibliografie:
- Obligatorie:
Gavreliuc, A. (2006). De la relatiile interpersonale la comunicarea socială. Psihologia socială
si stadiile progresive ale articulării sinelui. Iași: Polirom, 121-138.
- Complementară:
Baron, R. A., Branscombe, N. R., & Byrne, D. (2009). Social Psychology (12th ed.).
Pearson/Allyn and Bacon: Boston, MA.
Boncu, S. (2002). Psihologia influentei sociale, Editura Polirom: Iasi, 2002.
Brehm, S., Kassin, S., & Fein, F. (2005). Social Psychology Sixth Edition. Houghton Mifflin
Company: NY.
Chelcea, S. (2002). Un secol de cercetări psihosociologice. Editura Polirom: Iași.
Chelcea, S. (2008). Psihosociologie. Editura Polirom: Iași.
Chelcea, S., Ilut, P. (eds.) (2003). Enciclopedie de psihosociologie. Ed. Economică: Bucuresti.
Curseu, P.L: (2007). Grupurile in organizatii, Editura Polirom: Iasi.
Drozda-Senkowska, E. (2000). Psihologia socială experimentală. Editura Polirom: Iași.
Ilut, P. (2001). Sinele si cunoasterea lui. Editura Polirom: Iași
Ilut, P. (2004). Valori, atitudini si comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie.
Editura Polirom: Iași.
Neculau, A. (ed.) (1996). Psihologie socială. Aspecte contemporane. Polirom: Iasi.
Neculau, A. (ed.) (2004). Manual de psihologie socială, Polirom: Iasi.
Radu, I., Matei, L, IluŃ, P. (eds.) (1994). Psihologie socială. Ed. EXE: Cluj.




Trimiteți un comentariu