1 sept. 2012

Există un stil de atașament mai ”bun”?



În studiul evocat, al lui Cindy Hazan si Philip Shaver din 1990, se descrie nu numai
continuitatea stilurilor de atasament în evolutia ontogenetică, dar si specificitatea experientelor de dragoste pe care le trăiesc subiectii ce sunt purtătorii unor stiluri diferite. În consecintă, vulnerabilitatea este diferită tipologic, astfel că cei mai vulnerabili sunt considerati a fi cei cu stilul ambivalent, iar cei cu stil securizant sunt cei mai rezistenti la experiente relationale traumatice. Dintre adulti, ceva mai mult de jumătate dintre subiectii participanti la experiment se identificau cu stilul securizant, cealaltă jumătate distribuindu-se aproape egal între cei cu stil evitant, respectiv cu stil ambivalent. Pornind de clasificările anterioare, D. Griffin si K.Bartholomew (1994) au nuantat aceste abordări, definind patru patternuri ale atasamentului adultilor si ale asteptărilor pe care le construiesc, pornind de la respectul pe care subiectul îl cultivă fată de propria persoană si fată de „celălalt“.


Imagine pozitivă de sine

Patternul stilului securizant (secure style)
- anxietate scăzută;
- nu îl evită pe „celălalt”;
- se implică în relatie.

Patternul stilului evitant (dismissing style)
- anxietate scăzută;
- îl evită pe „celălalt”;
- ezitant în a se implica în relatie.

Imagine negativă de sine

Patternul stilului preocupant (preoccupied style)
- anxietate ridicată;
- nu îl evită pe „celălalt;
- se implică în relatie.

Patternul stilului temător (fearful style)
- anxietate ridicată;
- îl evită pe „celălalt”;
- ezitant în a se implica în relatie.


Desigur, ne aflăm în fata unei sistematizări conventionale, ce exprimă ca orice ideal-tip
doar tendinte comportamentale, majoritatea dintre noi reunind în dozaje diferite stilurile
prezentate mai sus, din care unul este predominant în dauna celorlalte. Pornind de la tipologiile evocate mai sus, studiile ulterioare au urmărit functionalitatea acestor stiluri. Astfel, s-a dovedit că similaritatea stilului de atasament influentează semnificativ partenerul pe care dorim să-l avem alături, deopotrivă, în cadrul prieteniei autentice, ce implică întelegere, încredere, preocupare pentru „celălalt“, dar si în cadrul relatiilor de dragoste, care implică si dimensiunea erotică a relatiei (Whitebeck, Hoyt, 1994). Totodată, în cadrul unui studiu longitudinal derulat în cadrul colegiilor canadiene, J.Keelan, K.L.Dion si K.K. Dion (1994) au evidentiat că subiectii cu stil de atasament securizant exprimă mai multă satisfactie, se consideră mai împliniti, au mai multă încredere în partener si se angajează semnificativ mai intens în relatie decît cei cu stil ezitant sau ambivalent. Mai mult, cum s-a sugerat anterior, stilul de atasament învătat în copilărie se reflectă în conduita de cuplu la vîrsta adultă (Brennan, Shaver, 1995), actorul exprimînd preferinta pentru partenerul care validează propriul său concept despre sine. Asadar, tendinta este de a căuta compania celor care ne oferă un feed-back pozitiv si care ne acceptă asa cum suntem, cu calitătile si defectele noastre (Swann, DeLaRonde, Hixon, 1994) Studii recente din Statele Unite si din Olanda au indicat o altă înclinatie interesantă a cuplurilor de a califica propria lor relaŃie ca fiind mai bună decît relatia altor cupluri, printr-un fenomen de autoproiectie pozitivă (VanLange, Rusbult, 1995).






Trimiteți un comentariu