27 sept. 2012

R. Rosenthal si K. Fode



Un alt studiu coordonat de R. Rosenthal si K. Fode (1963) a indicat o localizare si mai
 neasteptată a acestui fenomen: chiar în cadrul experimentului de psihologie socială. Cu alte
cuvinte, experimentatorul poate să influenteze prin însăsi prezenta sa, prin prejudecătile sale, prin dorinta nerostită de a i se confirma ipotezele, asadar prin asteptările sale, rezultatele experimentului printr-un fel de autoconfirmare mascată a profetiilor (adică a anticipării a ceea ce se va obtine). Articolul celor doi autori a creat o importantă dezbatere asupra aspectelor metodologice si deontologice asociate acestei căi de cunoastere privilegiate din psihologia socială. Participantii trebuiau să evalueze o serie de portrete ale unor necunoscuti după „succesul lor în viată“. Dar atentia celor care au pus la cale procedura experimentală era îndreptată chiar asupra celor care coordonau experimentul, transmitîndu-li-se acestora că subiectii au apreciat portretele preponderent favorabil (conditia 1) sau precumpănitor defavorabil (conditia 2). Prin urmare, între experimentatori si subiectii participanti la experiment, în afara contactului nemijlocit si a intrării în jocul de rol impus de procedura curentă, s-a mai adăugat o informatie „pretioasă“ de care au beneficiat primii, si anume înclinatia subiectilor de a evalua într-un mod specific obiectul social vizat (chipurile din fotografie pe dimensiunea „reusită în viată“). Desigur, participantii din cele două conditii experimentale nu formulaseră în prealabil nici o apreciere. Cu toate acestea, rezultatele au fost surprinzătoare. Fără să le comunice în nici un mod explicit informatia detinută, experimentatorii au impus profetia: subiectii din conditia 1 au apreciat favorabil,
iar cei din conditia 2 au evaluat nefavorabil persoanele tintă, printr-un fel de misterioasă
telepatie socială. Desigur, principala explicatie legată de aceste rezultate este pusă în relatie cu un anumit comportament inconstient al experimentatorilor, care, pe baza informatiilor detinute si a categoriilor prefabricate, au obtinut ceea ce au vrut să obtină de la subiecti, determinîndu-i printr-o expresivitate subterană să se comporte conform asteptărilor. Din acest motiv, autorii vor sugera că efectul de experimentator, pentru a nu altera substantial rezultatele — căci de influentat le influentează oricum! —, se cuvine diminuat printr-o minimă implicare a acestuia în procedura de cercetare (prin folosirea, de exemplu, a reportofoanelor sau a telefonului pentru transmiterea comenzilor ori înregistrarea răspunsului), printr-o cît mai importantă izolare afectivă de subiectii
participanti — si, dacă este cu putintă, printr-o interdictie de cunoastere a ipotezelor reale ale
cercetării de către cei care intră în contact nemijlocit cu subiectii (adevăratii initiatori ai
experimentului trebuind să apeleze la experimentatori-intermediari).


Cum ar putea fi, însă, întrerupt lantul confirmării profetiei? Dacă urmărim modelul propus
în Figura 1, vom întelege că există două verigi care pot fi slăbite sau chiar întrerupte. Astfel, în prima etapă — transferul expectatiilor „sursei“ în comportamentul său fată de „tintă“ — vom întelege că, în cele mai multe situatii, interactiunea dintre subiectii sociali se face pe o bază de cunoastere minimă (cunoasterea fie este redusă datorită contextului, fie este întretinută deliberat astfel). Dar cînd „sursele“ sunt adînc motivate să caute adevărul despre „celălalt“, să îl considere ca un partener pentru un proiect comun, atunci cunoasterea autentică a partenerului aduce cu sine informatii pline de acuratete, care infirmă asteptările initiale, fapt ce determină ruperea primei verigi (Darley et al., 1988). De exemplu, cînd cineva se deschide către „celălalt“ într-un mod neprietenos, se poate întîmpla ca subiectul „tintă“, exprimînd nevoia de dezvoltare a relatiei si motivat fiind să-si consolideze o imagine de sine pozitivă, să nu ajungă să cadă în capcană si să se comporte într-o manieră contrară, prietenoasă, pentru a infirma expectatiile negative injuste (Ickes et al., 1982).
Totodată, si al doilea lant al verigii poate fi întrerupt (comportamentul „sursei“ determină
comportamentul convergent al „tintei“). În cele mai multe cazuri prezentate pînă acum, „tinta“ nu era constientă de părerea deformată a „sursei“ (de exemplu, elevii din experimentul lui R. Rosenthal nu stiau nimic despre „clasamentul“ lor în urma anuntului experimentatorilor, care modelau asteptările profesorilor). S-a observat că, dacă „tinta“ devine constientă de aceste evaluări false, este motivată să elaboreze tactici de influentare a „sursei“ pentru abandonarea asteptărilor neadecvate (Hilton, Darley, 1985). Asadar, subiectul-tintă nu este niciodată un actor pasiv. La urma urmei si „tinta“ are de îndeplinit propriile sale profetii.

Trimiteți un comentariu