10 sept. 2012

Tipurile de cupluri si diversitatea interculturală a fetelor dragostei



Studiile au indicat că după ce relatia a fost initiată si, mai ales, după ce raportul de dragoste a
fost consfintit legal prin intermediul unei căsătorii, cuplurile construiesc un ansamblu de
conduite sociale specifice. Atunci cînd partenerii unei relatii conjugale sunt pusi să îsi descrie
retrospectiv, la doi ani după căsătorie, diferitele patternuri relationale, acestea pot fi
sistematizate în patru tipuri posibile de cupluri (Johnson et al., 1992),


SIMETRIC 42%

- credintele sotilor sunt egalitare;
- atît sotul, cît si sotia au slujbe proprii;
- sarcinile casnice nu sunt divizate după gen;
- sotii petrec putin timp liber împreună;
- 36% au copii.


PARALEL 27%

- sotul reprezintă principala sursă de cîstig;
- sarcinile casnice sunt divizate după gen;
- sotii petrec putin timp liber împreună;
- sotul preferă petrecerea timpului liber cu prietenii, iar sotia în
primul rînd cu rudele;
- 78% au copii.


DIFERENłIAT 21%


- amîndoi sotii lucrează, dar slujba sotului primează simbolic si
financiar;
- sarcinile casnice sunt divizate după gen;
- sotii petrec cea mai mare parte a timpului liber împreună si sunt

în mod egal implicati în relatiile cu rudele si prietenii;
- 71% au copii.


INVERSAT 10%

- sotia este angajată în muncă, sotul este somer sau neangajat;
- sarcinile casnice nu sunt diferentiate după gen;
- relatia este asemeni unei camaraderii;
- sotul petrece timpul cu prietenii si rudele;
- 50% au copii.






E important de subliniat faptul că indiferent de deosebirile ce apar între tipurile enuntate,
cu toate discrepantele care se manifestă în asumarea rolurilor domestice, asigurarea veniturilor necesare subzistentei sau a modului de petrecere a timpului liber, nu există un tip de căsnicie neconditionat mai bun. Majoritatea cuplurilor investigate, indiferent de apartenenta la unul sau altul din tipurile descrise mai sus, raportau o experientă conjugală care le-a adus satisfactii, asezată si echilibrată. Prin urmare, functionalitatea cuplului, legată îndeosebi de asigurarea satisfactiei maritale, poate fi întretinută în cadrul unor patternuri relationale diferite, care tin cont deopotrivă de personalitatea partenerilor, contextul social si istoria relatiei.


Legat de acest din urmă aspect — dinamica în timp a relatiei — si modul în care atractia
interpersonală exercită un rol distinct pe măsura scurgerii timpului, studii foarte recente
dezvăluie prezenta cîtorva tipare relationale care se construiesc diacronic între parteneri (Yela, Sangrador, 2001). Rugati, prin intermediul tehnicii autoraportului, să descrie atractia personală exercitată asupra lor de partenerul de cuplu la debutul relatiei si în momentul colectării datelor, s-au observat următoarele tendinte:
— subiectii înclină natural să formeze relatii de dragoste cu persoane percepute ca similare
din punctul de vedere al atractivitătii (validînd evocata, deja, ipoteză a potrivirii);
— tind să perceapă sotul sau sotia ca fiind putin mai atractiv(ă) decît ei însisi (prin asa
numitul bias al proiectiei pozitive asupra „celuilalt“);
— o dată cu trecerea timpului, efectul care înclină să diminueze atractivitatea fizică a
„celuilalt“ (îndeosebi datorită obisnuintei) este contrabalansat de alte efecte care tind să o
sporească (precum familiaritatea sau disonanta cognitivă).






Trimiteți un comentariu