21 oct. 2012

Informare, dezinformare


          Sunt supra saturat de vorbe goale, de persoanele care nu sunt in centrul atentiei si nu mai stiu cum sa se evidentieze, iar ca sa fie si ei bagati in seama incep sa Barfeasca, sa vorbeasca in lipsa de cunostiinta. Este dezgustator sa ajungi sa barfeti pentru a te scoate in evidenta, cand ajungi sa faci asta singura problema care apare in viata esti insasi tu cel care barfesti. Decat sa barfesti de unul si de altul, mai bine taci, zambesti atunci cand simti nevoia si te duci mai departe. Am apreciat si voi aprecia  mereu acest gen de oameni....


Pe baza modelului general propus anterior, informarea se poate defini ca procesul de transmitere a continutului unui mesaj dinspre un emitător individual sau colectiv (E) înspre un receptor colectiv (R) prin care se sporeste nivelul de cunoastere asupra unor obiecte sau procese sociale. O astfel de definitie pune în evidentă procentul de noutate al mesajului si reduce incertitudinea relatiei dintre cei doi parteneri de rol (Jowett, O’Donnell, 1992, p. 19), descriind o comunicare informativă în care informatia este vehiculată pentru a îndeplini rolul de schimb de cunostinte, explicare sau instruire.
În opozitie, dezinformarea nu vizează cunoasterea si poate fi nedeliberată, atunci cînd
mesajele sunt transmise către audiente de către neprofesionisti (fenomen deseori semnalat în spatiul public românesc, unde presa, din nevoia de senzational, expune publicul unor mesaje neprelucrate, fără verificarea surselor si a autenticitătii informatiilor); sau deliberată, implicînd o strategie ce are ca efect transmiterea unor mesaje partial sau total neadevărate, îndreptate înspre anumite tinte relevante, în scopul modelării unui orizont de asteptare si a unor replici (atitudini, comportamente) dorite de emitător. Cel mai adesea dezinformarea deliberată se articulează prin intermediul unor institutii specializate, de plan secund, care apelează la specialisti ai manipulării sociale.
Dacă ar fi să urmărim structura sistemului de dezinformare, s-ar cuveni să punem în
evidentă entitătile ierarhizate de mai jos, relatiile reciproce ce se stabilesc si trăsăturile lor:
— 1. Comanditarii, ce formează nivelul de decizie, sunt cei care concep si proiectează
continutul mesajului, stabilesc tintele, atitudinile si comportamentele dezirabile necesare pentru a fi induse. Categoria celor ce formulează cererea este alcătuită, cel mai adesea, dintr-o serie de factori de decizie (guverne, state majore militare, partide politice, firme influente) care pot solicita operatiuni (a se remarca predominanta termenilor militari!). Acestea pot fi defensive, conturînd un răspuns „replică“, simbolic si informational, deopotrivă, la atacurile „adversarului“, dar mascînd propriile esecuri si ascunzîndu-i oponentului succesele realizate; sau ofensive, care au initiativa angajării „celuilalt“ într-o dezinformare. Cum se poate deduce, cele două tipuri de operatiuni se autoalimentează reciproc, într-o logică circulară pierzătoare pentru climatul social.
— 2. Specialistii (expertii) reprezintă nivelul de elaborare strategică. Rolul acestora este de

a prelua solicitările comanditarilor pe baza unui contract ascuns si de a planifica profesionist
secventele tactice ale dezinformării. Cei ce apartin acestei categorii sunt experti în comunicare si în tehnicile influentei sociale, iar în rîndurile lor intră îndeosebi sociologi, psihologi sociali sau analisti politici.
— 3. Controlorii, sau nivelul de legătură, sunt recrutati dintre persoanele ce stabilesc, sub
acoperirea anonimatului, relationarea eficientă între nivelul de decizie si cel de influentă directă si sunt reprezentati de indivizii fără un profil social pregnant, de „binevoitorii“ ce sugerează cine si în ce conditii ar fi dispus să participe la dezinformare. Misiunea lor principală este de a se angaja în racolarea subiectilor interesanti si de a comunica cu regularitate „succesele dezinformării“.
— 4. Agentii de influentă, sau nivelul de propagare penetrantă, sunt selectati dintre cei care
se bucură de prestigiu în grupul lor de referintă si sunt cei ce urmează să recepteze mesajul
dezinformant. Datorită statusului lor de prestigiu superior, vor ajunge să propage mesajul cu
eficientă sporită în cîmpul social în care ei detin „prim- planul“. Pot fi recrutati din următoarele categorii: liderii de opinie, persoanele cu un mare prestigiu academic, stiintific, cultural, cei aspiranti la un rol social principal (de regulă, cei care-si fac din ascensiunea lor socială un scop în sine). Tehnicile cele mai eficiente instrumentalizate sunt cumpărarea sau santajul, conform principiului: „fiecare are pretul lui“, iar în cazurile exceptionale, de abatere de la regulă: „fiecare are o pată ascunsă si împovărătoare“. Subiectii racolati joacă rolul unor adevărate relee care amplifică impactul în audientă al mesajului. Subtilitatea ultimă a profesionistilor dezinformării, atinsă frecvent prin valorificarea sensibilitătilor tintei, este cea de a recruta pe cineva care nu devine constient de participarea sa explicită la o astfel de manipulare informatională.

Trimiteți un comentariu