22 nov. 2012

Ce este psihologia familiei?



Sunt plin de entuziasm si este momentul sa imi fac planuri pentru activitati noi. Pot sa fac investitii, sa demarez o afacere sau sa plec la drum, gandesc prea departe :) dar un singur lucru stiu bine; mi-as dori...



Preocupările privind relatiile din cadrul familiei si optimizarea acestora au o
istorie lungă, putând fi cu usurintă identificate în cadrul temelor abordate de diverse
sisteme filosofice si religioase. Psihologia familiei ca stiintă însă este o ramură mai
tânără a psihologiei, cu o vechime de aproximativ 25-30 de ani, care studiază
emotiile, cognitiile si comportamentale indivizilor, cuplurilor, si familiilor în relatie
cu mediul social în care acestea există (American Psychological Association -
www.apa.org).
Psihologia familiei este un domeniu al psihologiei, care foloseste o
epistemologie de tip sistemic pentru a oferi o alternativă la orientările centrate pe
individ (Nutt, & Stanton, 2008). Din punct de vedere psihologic, familia este înteleasă
ca sistem social, compus din mai multe subsisteme: (1) subsistemul cuplului, (2)
subsistemul părinti-copii, si (3) subsistemul fratilor (i.e., copii care au părinti comuni).
Toate aceste subsisteme se influentează reciproc (Minuchin, 1974; Belsky, 1981;
DeAngelo, & Ward, 1985; Erel, & Burman, 1995). Dintre cele trei subsisteme ale
sistemului „familie”, relatia de cuplu este cel cu impact maxim asupra calitătii vietii
de familie (Glick, & Kessler, 1974; Steger, & Kotler, 1979). Familia, ca sistem, este
inserată, la rândul său, în macrosistemul socio-cultural.
Sistemele pot fi deschise si închise:
Sisteme deschise:
- Permit insertia de informatie nouă;
- Sunt de preferat sistemelor închise;
- Permit diferite perspective asupra aceleiasi situatii.
Sisteme închise:
- Informatia nouă nu este acceptată în sistem, drept urmare se avansează
o singură perspectivă asupra lucrurilor;
- Cei din afara sistemului sunt perceputi ca neavând nimic de contribuit
la sistem; cei din interior consideră că acestia nu pot întelege situatia.
Psihologia familiei acoperă mai multe domenii de activitate:
- Generarea si testarea teoriilor si modelelor teoretice, prin cercetări
fundamentale si aplicative;
- Elaborarea si testarea instrumentelor psihologice specifice domeniului;
- Elaborarea si testarea programelor de educatie si preventie îndreptate
spre mentinerea familiei ca unitate;
- Elaborarea si testarea modalitătilor de interventie pentru corectarea
problemelor apărute în familie;

- Elaborarea si testarea programelor de formare pentru consilieri si
terapeuti care lucrează cu familia si cuplul.
Specialistii în psihologia familiei abordează indivizii si grupul familial, cu
scopul ultim de a preveni si rezolva problemele care pot să apară în contextul familiei.
Interventiile în acest domeniu pleacă de la premisa că dinamica familială joacă un rol
esential în functionarea psihologică a membrilor familiei, luându-se în considerare
aspecte diverse ca istoricul familial, etnie, cultură, comunitate, etc. (APA -
www.apa.org).
Psihologii formati în psihologia familiei dobândesc cunostinte de specialitate,
care acoperă aspecte ca (APA - www.apa.org):
- Teoria sistemelor generale si aplicatiile acesteia la grupuri si sisteme sociale;
- Etapele de dezvoltare si caracteristicile acestora;
- Teoriile personalitătii;
- Psihopatologia personalitătii;
- Dinamica grupurilor;
- Psihologie ecologică;
- Teoriile comunicării;
- Teorii si metode de cercetare în sociologie si antropologie;
- Elemente de dreptul familiei si etică;
- Metode de cercetare specifice psihologiei familiei.
Evaluarea problemelor apărute se face luând în considerare perspectiva
individului, dar si aspectele specifice contextului în care acestea s-au dezvoltat. Ca
urmare, în procesul evaluării sunt deseori implicati, atât persoane individuale, cât si
cupluri, familii lărgite (mai multe generatii), grupuri comunitare, echipe de lucru,
precum si alte grupuri organizate (APA - www.apa.org).
Tematica domeniului acoperă aspecte cum sunt: cuplul, căsătoria, ritualurile
familiale, divortul, violenta domestică, abuzul asupra copiilor si partenerilor, deprinderile parentale, adoptiile, doliul etc. Printre problemele abordate de specialistii în psihologia familiei se numără
(APA - www.apa.org):
- Dificultăti de interactiune în cuplu;
- Dificultăti scolare si de integrare a tinerilor în mediul scolar;
- Probleme comportamentale ale copiilor si adolescentilor;
- Dificultăti în educarea copiilor;
- Probleme de adaptare la nevoile unui membru al familiei afectat de o boală cronică;
- Probleme asociate mediului de muncă al unui sau mai multor adulti din familie;
- Probleme asociate înaintării în vârstă a unuia sau mai multor membri ai familiei;
- Probleme în relatiile dintre subgrupurile familiei lărgite;
- Probleme de comunicare între membrii familiei;
- Probleme de interactiune fundamentate pe perceptii eronate si prejudecăti.

Trimiteți un comentariu