5 nov. 2012

Conceptul despre sine sau identitatea sinelui


Fac orice e necesar pentru a-mi stabiliza situatia financiara si pentru a pune capat perioadei de turbulente. Incearc sa nu mai promiti ceea ce nu pot face. Voi avea ocazia sa-mi deschid inima in fata unei persoane care mi-a fost alaturi si la bine, si la greu.


Totodată, conceptul despre sine sau identitatea sinelui reprezintă schema internalizată care
descrie credintele si sentimentele privitoare la sine, incluzînd toate informatiile si afectele
semnificative despre sinele trecut, prezent si viitor ale actorului social. În categoria informatiilor autoreferentiale se adaugă si posesiile, care se percep ca parte importantă a sinelui (nu întîmplător ajungem să rostim „sotia mea“, „casa mea“, „masina mea“ sau „cartea mea îndrăgită“). Constituind entitatea centrală a universului personal al subiectului, identitatea sinelui (self identity) se formează în cursul socializării si orientează întreaga noastră reflectie despre lumea socială într-un mod egocentric. Intuitia initială a lui William James, care a recunoscut încă de la sfîrsitul secolului al XIX-lea importanta evaluării autoreferentiale, avea să se materializeze într-o serie de strădanii metodologice ce vor realiza instrumente pentru măsurarea conceptul despre sine, îndeosebi testul deja evocat „Cine sunt eu?“. Într-un studiu de acest gen (Rentch, Hefnner, 1994, apud Baron, Byrne, 1997), cercetătorii au solicitat la peste două sute de studenti ai unor colegii nord-americane să ofere douăzeci de răspunsuri posibile la această întrebare, după care au făcut o prelucrare statistică a trăsăturilor enuntate. S-a observat cum multitudinea de răspunsuri poate fi grupată în opt categorii înglobante, ce se regăsesc reprezentate la fiecare subiect în parte, cu ponderi diferite, într-o structură unitară si sintetică [vezi prelucrarea acestor trăsături, plecînd de la datele furnizate de cei doi psihologi].

COMPONENTE ALE
CONCETULUI DESPRE
SINE


Atribute interpersonale:
- sunt student;
- sunt frate;
- sunt un foarte bun jucător de tenis;
- sunt un participant asiduu la meciurile echipei locale de fotbal.


Caracteristici prescrise:
- sunt bărbat;
- am douăzeci si doi de ani;
- mă numesc George;
- sunt român;


Interese si activităti:
- sunt student la psihologie;
- imi place muzica rock a anilor 70;
- ador filmele lui Quentin Tarantino;
- sunt pasionat de astronomie.


Auto-determinare:
- Sunt ortodox;
- Pot să-mi ating scopurile educationale propuse.


Diferentiere socială:
- provin dintr-o familie modestă;
- sunt dintr-un cartier îngrijit al orasului;
- sunt heterosexual.


Constiinta de sine:
- convingerile mele sunt bine integrate;
- sunt o persoană generoasă.


Convingeri internalizate:
- sunt împotriva pedepsei cu moartea;
- detest mitocănia din mass-media;
- sunt liberal;
- sunt în favoarea aderării României


Aspecte existentiale:
- sunt un individ unic;
- sunt o persoană atractivă.


Sunt autori ce sugerează, însă, că un anumit concept despre sine contextualizat nu este decît
un concept despre sine operational (working self-concept), permisiv la schimbare prin
confruntarea cu noi experiente si informatii autoreferentiale relevante (Markus, Nurius, 1986), de la care se poate pleca în articularea unor serii de selfuri posibile (possible selves), adică a unui ansamblu de reprezentări mentale despre ceea ce sinele s-ar cuveni să devină în viitor. Aceste noi entităti ne mobilizează multe din actiunile noastre si ne fac să întelegem că sinele personal nu rămîne neschimbător peste timp. Totodată, prezenta unui set de selfuri posibile constituie o garantie a confortului emotional în confruntarea cu un viitor impredictibil, în care un set limitat de selfuri posibile poate genera inadecvare si dezechilibru psihologic. O sursă importantă a confortului psihologic o reprezintă si stima de sine, privită ca
autoevaluarea pe care fiecare subiect o realizează prin articularea atitudinilor despre sine pe o scală de la pozitiv la negativ. Persoanele cu o stimă de sine ridicată se percep mai înzestrate, mai capabile si cu mai multe realizări decît cele cu stimă de sine scăzută (Horowitz, 1987). Evaluarea stimei de sine se poate produce prin compararea conceptului despre sine cu imaginea ideală despre sine, asa cum s-a demonstrat deja la tema despre autoprezentare si autodezvăluire. Cu cît mai însemnată este discrepanta între cele două registre, cu atît mai afectată este stima de sine, generînd atitudini autoreferentiale progresiv mai negative (Baumeister et al., 2003). Răspunsul „celuilat“, care ne transmite atingerea standardelor sinelui ideal, generează o experientă pozitivă, iar un feed-back în care resimtim prezenta unor atribute indezirabile determină interiorizarea unei experiente negative. Mai mult, o stimă de sine scăzută se înregistrează printre persoanele care îsi autopercep calitătile ca fiind obisnuite, comune, iar caracteristicile lor nedorite ca fiind rare si neobisnuite, adică particularizante (Goethals, Mesnick, Allison, 1991).










Trimiteți un comentariu