20 nov. 2012

Functie justificativă 2



 Interesant, ceva imi favorizeaza intuitia si imi sporeste sansele de reusita ale planurilor de viitor. De asemenea, acest aspect imi poate scoate la lumina eventualele calitati de clarviziune. 



Anii ce au urmat studiului întemeietor al lui S. Moscovici au condus la realizarea unor
cercetări înnoitoare si foarte diverse, care au reusit să surprindă un spectru foarte larg de imagini mentale colective. Astfel, dintr-o lungă listă posibilă asupra temei, putem să-i amintim pe:
— M. Chombart de Lauwe (1979, 1986, 1987), care a investigat reprezentarea socială a
copilului;
— G. Mugny si F. Carugati (1985), ce s-au preocupat de perceptia socială a inteligentei;
— C. Herzlich (1969), care s-a interesat de reprezentarea socială a sănătătii si a bolii;
— C. Faugeron si P. Robert (1976), centrati pe studiul perceptiei sociale a justitiei;
— S. Milgram si D. Jodelet (1976), care au cercetat imaginea colectivă a Parisului si a
locuitorilor săi;
— A. Neculau si M. Curelaru (1998), ce si-au îndreptat atentia asupra reprezentării sociale a
sărăciei;
— S. Chelcea (1994, 1998b), L. Iacob, (Iacob, Lungu, 1999; Iacob, 2003) si A. Gavreliuc
(2003), care au investigat reprezentarea socială a identitătii etno-nationale;
— A. Audigier (1986), care a dezvăluit reprezentarea socială a scolii;
— J. P. Deconchy (1985), pe cea a maladiei mentale si, în sfîrsit,
— A. Palmonari et al. (1986) care a prezentat portretul construit la nivelul imaginarului
social al profesiei de psiholog.
Directia de studiu lansată în deceniul VII de către S. Moscovici a evidentiat cum valorile
statornice ale societătii se reunesc în structuri mentale profunde, ce asigură o continuitate a
thématei sau a nodului central, iar dincolo de presiunea istoriei imediate rămîne un nucleu viu si inalterabil al subiectivitătii sociale (Gergen, 1973). Totodată, noua paradigmă a pledat pentru comunicarea cu disciplinele vecine psihologiei sociale, promovînd, pe filiera Scolii de la
Annales, un dialog interdisciplinar viu si fertil, invitînd la reunirea eforturilor de cunoastere aletistoricilor, antropologilor, sociologilor si psihologilor în a explora nucleele imaginare de la
nivelul reprezentărilor colective, fără de care orice cunoastere a socialului nu poate fi decît
sărăcitoare.

Bibliografie:
- Obligatorie:
Gavreliuc, A. (2006). De la relatiile interpersonale la comunicarea socială. Psihologia socială si
stadiile progresive ale articulării sinelui. Iași: Polirom, 207-221, 231-238.
- Complementară:
Baron, R. A., Branscombe, N. R., & Byrne, D. (2009). Social Psychology (12th ed.).
Pearson/Allyn and Bacon: Boston, MA.
Boncu, S. (2002). Psihologia influentei sociale, Editura Polirom: Iasi, 2002.
Brehm, S., Kassin, S., & Fein, F. (2005). Social Psychology Sixth Edition. Houghton Mifflin
Company: NY.
Chelcea, S. (2002). Un secol de cercetări psihosociologice. Editura Polirom: Iași.
Chelcea, S. (2008). Psihosociologie. Editura Polirom: Iași.
Chelcea, S., Ilut, P. (eds.) (2003). Enciclopedie de psihosociologie. Ed. Economică: Bucuresti.
Curseu, P.L: (2007). Grupurile in organizatii, Editura Polirom: Iasi.
Drozda-Senkowska, E. (2000). Psihologia socială experimentală. Editura Polirom: Iași.
Ilut, P. (2001). Sinele si cunoasterea lui. Editura Polirom: Iași
Ilut, P. (2004). Valori, atitudini si comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie.
Editura Polirom: Iași.
Neculau, A. (ed.) (1996). Psihologie socială. Aspecte contemporane. Polirom: Iasi.
Neculau, A. (ed.) (2004). Manual de psihologie socială, Polirom: Iasi.
Radu, I., Matei, L, Ilut, P. (eds.) (1994). Psihologie socială. Ed. EXE: Cluj.
Trimiteți un comentariu