26 nov. 2012

O abordare stiintifică a psihologiei familiei

Situatia de azi ma  incurajeaza sa fiu cat se poate de social, fiindca numai asa voi intalni o persoana foarte interesanta. Una, in mod speciala care va aduce o raza de soare in viata mea, amandoi impartasind aceleasi preferinte si hobby-uri. Asta, mai mult ca orice ma face sa zambesc si sa privesc cu incredere spre viitor. Chiar daca e un sentiment de moment...


Conform lui Thomas Kuhn (1962), istoria unui domeniu al stiintei poate fi
urmărită pe parcursul a sase etape („Structura revolutiilor stiintifice”, T. Kuhn, 1962).
Acest mod de a descrie investigatia si evolutia stiintifică a rezonat puternic cu
perspectiva majoritătii oamenilor de stiintă, cartea lui Thomas Kuhn devenind una
din cele mai citate cărti de filosofia stiintei în lucrările de specialitate (David, 2003).
1. etapa preparadigmatică;
2. etapa de stiintă normală – elaborarea unei paradigme stiintifice;
3. faza de criză;
4. etapa aparitiei unei noi paradigme stiintifice;
5. faza de revolutie stiintifică (lupta dintre paradigma veche si cea nouă);
6. etapa reîntoarcerii la stiinta normală (victoria uneia dintre cele două paradigme).
1. Etapa preparadigmatică. Aceasta se caracterizează prin următoarele:
- datele obtinute sunt întâmplătoare, aleatoare si superficiale;
- cercetarea se bazează pe observatie (adesea nesistematică), nu pe experiment;
- majoritatea datelor combină simplul cu complexul, adevărul cu falsul,
rămânând numeroase "brese" în perspectiva asupra fenomenului investigat;
- se dezvoltă scoli care sunt în competitie unele cu altele, adesea fiecare
considerând că posedă adevărul si că este mai bună decât celelalte.
2. Etapa de stiintă normală. Aceasta se caracterizează prin:
- descoperirea unor aspecte stiintifice semnificative;
- elaborarea unei paradigme stiintifice;
- elaborarea teoriilor si modelelor; cercetarea se bazează în special pe date
empirice culese prin experiment, nu prin observatie;
- apar ipoteze stiintifice testabile;
- cercetătorii rezolvă probleme de tip “puzzle” (adică probleme despre care stim
dinainte că pot fi rezolvate si că avem toate piesele necesare rezolvării lor).

Orice cercetare este încadrată si se realizează într-o paradigmă (Kuhn, 1962).
Paradigma este o colectie de asumptii fundamentale, care nu pot fi testate în mod
direct. Cercetătorii care lucrează într-o anumită paradigmă sunt instruiti implicit „ce
să creadă”, „cum să realizeze studiile” si „care sunt rezultatele pe care ar trebui să le
accepte” (David, 2003).
3. Faza de criză. Aceasta se caracterizează prin următoarele:
- paradigma stiintifică este acceptată de către oamenii de stiintă, chiar dacă ea
nu explică toate datele obtinute empiric;
- paradigma este confruntată cu numeroase predictii eronate si apar brese ale
teoriilor si modelelor sale explicative
4. Etapa aparitiei unei noi paradigme stiintifice. Aceasta se caracterizează prin
următoarele:
- vechea paradigmă nu poate explica numeroase fenomene relevante pentru
stiintă si se acumulează predictii eronate;
- apare o nouă paradigmă, marcând momentul începerii revolutiei stiintifice.
5. Faza de revolutie stiintifică. Aceasta se caracterizează prin faptul că:
- se adânceste aspectul conflictual dintre vechea si noua paradigmă;
- apar lucrări stiintifice scrise în spiritul noii paradigme;
- vechile idei sunt considerate false.
6. Etapa reîntoarcerii la stiinta normală. Aceasta se caracterizează prin faptul că:
- una dintre paradigme câstigă, explicând tot ceea ce a explicat cealaltă
paradigmă;
- o parte din aspectele paradigmei care a pierdut vor fi reinterpretate si integrate
în sistemul teoretic al paradigmei care a câstigat.
(Castele de Nisip, David, 2003).
În cadrul unei paradigme stiintifice, se abordează în general probleme tip
„puzzle”, însă se pot dezvolta si teorii si modele testate empiric. O paradigmă
stiintifică permite organizarea investigatiei în jurul unor idei general acceptate de toti
cei care lucrează în acea paradigmă. Un avantaj important al paradigmei constă asadar
în concertarea eforturilor unui număr mare de cercetători pentru rezolvarea
problemelor unui anumit domeniu. Totodată, utilitatea unui cadru paradigmatic de
investigatie se manifestă în stabilirea metodologiei utilizate, precum si a tipului de
rezultate care pot sau nu să fie acceptate (David, 2003).
O paradigmă stiintifică a psihologiei familiei a fost conturată initial de Pinsof
(1992) si detaliată ulterior de Pinsof si Lebow (2005). Aceasta oferă un cadru elaborat
si comprehensiv pentru investigatii ulterioare în domeniul psihologiei familiei.
Paradigma este în acelasi timp descriptivă, adunând si aranjând datele de cercetare din
domeniu într-o formă structurată si prescriptivă, sugerând directii de interventie
(Pinsof, & Lebow, 2005). Paradigma stiintifică a psihologiei familiei (The Family
Psychology Scientific Paradigm Matrix, Pinsof & Lebow, 2005) este gândită ca un
fenomen în continuă evolutie, înglobând viitoarele studii din domeniu si dezvoltândusi
noi dimensiuni în functie de acestea. Ea are o structură matriceală, de tipul 3x6,
intersectând trei teorii centrale cu sase domenii principale de investigatie.
Trimiteți un comentariu