18 nov. 2012

Reprezentările colective ale psihanalizei


Am sentimentul ca partenerul de afaceri incearca sa ma traga pe sfoara si sunt pus pe cearta. Dar totusi ceva ma recine si imi spune sa fiu calm, pana lamuresc situatia.
Spre seara ma viziteaza un prieten apropiat, care reuseste sa imi redea buna dispozitie.



Să exemplificăm aceste mutatii chiar cu lucrarea întemeietoare a lui S. Moscovici. Publicată
în 1961, ea se focalizează asupra interrelatiilor simbolice stabilite între diversele grupuri sociale. Urmărind reprezentările colective ale psihanalizei în diferite publicatii ale presei franceze de la începutul deceniului VI, au fost izolate trei categorii de ziare:
— cele apartinînd presei militante apropiată de cercurile comuniste,
— cele subordonate Bisericii catolice si
— ziarele de mare tiraj.

Raporturile cu cititorii se diferentiază semnificativ, în functie de sectorul publicistic emitent.
Se pot identifica trei tipuri de raporturi: difuziunea, propagarea si propaganda.
Prin difuziune se transmit informatiile, se răspunde unor nevoi de satisfacere a interesului
public pentru o anumită temă si se produc opinii (asupra psihanalizei în exemplul ales), iar
agentul informational îl constituie ziarele de mare tiraj.
Propagarea actionează, în schimb, la nivelul atitudinilor, prin stabilirea unui raport cu
receptorii pe baza unei viziuni organizate asupra lumii, a unei credinte răspîndite asupra adeptilor sau potentialilor aderenti, si „educă“ un set de răspunsuri coerente la întrebările publicului, fiind specifică mediilor catolice.
În sfîrsit, propaganda apartine presei controlate de Partidul Comunist si se conformează
unor raporturi sociale puternic antagoniste, alimentează viziuni conflictuale asupra lumii propuse de sursă si de o grupare adversă, refuză o optică alternativă si sfîrseste în conturarea unui stereotip depreciativ. Pe această cale se produce o simplificare a realitătii, se reduce complexitatea si diversitatea fenomenului doar la cîtiva stimuli bine precizati, reactia este practic instantanee, inconstientă si conduce (în exemplul amintit) la respingerea „grupului advers“. Acest tip de raportare popularizată se insinuează în structura mentală a grupului receptor prin repetitie obsesivă si conduce la stilizare, evacuarea ambiguitătii, eliminarea nuantelor, ajungîndu-se pînă la formularea sloganului denigrator prin stereotipizarea extremă a „judecătii“.
Pentru a întelege mecanismul stereotipizării, să continuăm să urmărim modul de structurare
al reprezentărilor sociale, ce evidentiază două stadii succesive:
— obiectivarea, prin care se transformă abstractul în concret, un concept într-o imagine sau
într-un nod figurativ. În exemplul descris, schema figurativă divizează aparatul psihic în două părti componente: constientul si, descendent, inconstientul, iar tensiunea dintre ele produce complexele. Refularea, văzută ca un raport nociv este sursa tuturor disfunctionalitătilor (complexelor). Sigur, o asemenea schemă are puncte de contact cu teoria psihanalitică originară, dar simplificarea si apropierea de cliseu este evidentă. Mai mult, notiunea esentială, libidoul, este pur si simplu expulzată, tocmai pentru că pune în discutie valorile si normele statornice ale socialului. Totusi, pe acest drum mult accesibilizat si purificat de semantismul autentic al teoriei, care e mult mai profund si mai nuantat, teoria însăsi se reproduce în spatiul social. Are loc ceea ce S. Moscovici numea naturalizarea reprezentărilor (Moscovici, 1984): schema figurativă, separată de teoria initială, nu mai este o constructie abstractă si inabordabilă, ci devine un patrimoniu comun. Dacă înainte imaginea împărtăsită apartinea unui repertoriu specializat, asumată de un cerc restrîns de initiati, prin această alchimie mentală ea devine „proprietatea multimilor“, iar puterea sa de penetrare si operationalizare este considerabil sporită;
— ancorarea, care permite adăugarea la ansamblul categoriilor stăpînite si consolidate a
unor categorii noi, contrariante. Acest stadiu se finalizează prin atribuirea de functionalitate, iar obiectul social vizat este clasat si denumit, producîndu-se o îmblînzire a necunoscutului.


Furnizați un exemplu de ancorare a unei reprezentări sociale specifice
din mediul public românesc.

Trimiteți un comentariu