30 iun. 2012

Copiii pierduti din Sudan



‘’Aici, mereu exista un moment in copilarie, cand usa se deschide si lasa viitorul sa intre’’.
(Graham Greene)

Povestea lui  AIepho si a lui Benson ilustreaza cat de diferite pot fi copilariile individuale. In 1983, Armata de eliberare a Poporului si guvernul sudanez au inceput un razboi care s-a sfarsit cu moartea a peste 2 milioane de oameni. Alepho si Benson au fost ‘’victime colaterale’’, copii smulsi din bratele parintilor lor, si fortati sa fuga, odata cu aparitia trupelor.(Weddle, 2003). Aproximativ 17.000 de copii, majoritatea baieti, au incercat sa ajunga in taberele de refugiati in 1987. Sapte mii dintre ei au murit, din cauza foamei si a bolilor.
Alepho avea doar cinci ani cand a inceput razboiul, iar fratele lui, Benson avea sapte. Dar in cultura Dinka, Benson era suficient de mare sa aiba grija de vitele familiei, si se afla in casa unchiului sau, cand o explozie l-a trezit. Jurnalistul David Weddle a relatat mai tarziu povestea calatoriei lor, la care au fost partasi si verii lor, Lino si Benjamin(Weddle, 2003):
‘’Ziua despre care parintii sai l-au avertizat sosise. Trupele trimise de guvern distrugeau metodic case, gospodarii si provizii de hrana. Cativa din barbatii Dinka, s-au impotrivit cu sabii, dar au fost in curand culcati la pamant’’.
Parintii lui Benson i-au spus sa se refugieze in padure, cand vor veni soldatii. Asta a si facut, impreuna cu alti 25 de oameni, inaintand in noapte si alaturandu-se in cele din urma altor cateva sute, care se indreptau spre granita cu Etiopia, o calatorie ce avea sa dureze cateva luni. Viata lui si cele ale fratelui si a verilor sai este un carusel de amintiri. Evocarile lor, marturisite in cadrul unei serii de interviuri, dezvaluie o naratiune lunga a experientei lor africane.
In drum spre Etiopia, Benson a purtat o singura pereche de pantaloni infectati de pureci. Umbla descult si picioarele il usturau tot timpul. ‘’Stateam tot timpul singur si nu voiam sa vorbesc cu nimeni, fiindca eram singur’’, isi aduce aminte Benson. ‘’Unde este mama mea? Unde este tatal meu? Unde ma duc? O sa mor aici, de unul singur?’’
A locuit intr-o tabara etiopiana de refugiati, vreme de trei ani, suprevietuind cu firimiturile de la agentiile de sprijin. Baietii din tabara, si-au format propria retea de sprijin, si, in timp ce se adunau noaptea in jurul focului, grupuri de copii de 5, 7 si 10 ani, imitau intalnirile tribale din satele de provenienta. ‘’Cand vreunul din noi facea o greseala, ceilalti il ajutau sa isi vada greseala’’, marturiseste Benjamin. ‘’Eram parinti unii pentru ceilalti’’.(pg 14).
Dupa ce trupele i-au inapoiat pe baieti in Sudan, supravietuitorii au format cei 10 mii de ‘’baieti pierduti din Sudan’’. Membrii rebeli au ales o destinatie sigura, langa centrele de ajutorare din nord-vestul Kenyei. Insa, ca sa ajunga acolo, copiii erau nevoiti sa mearga pe jos. Drumul lor se intindea de-a lungul uneia din cele mai uscate, mai intesate de boli, si mai cumplite zone de pe glob. ( lyman, 1992, pg 5). Crucea Rosie asigura fiecarui baiat o saptamana de mancare si ai ingrijea pe copiii slabiti, urmandu-i in calatoria lor. Copiii au sosit intr-o stare surprinzator de buna, si au trait pentru inca un deceniu, sub supraveghere limitata din partea adultilor, pana cand agentiile i-au plasat in strainatate. Benson si Alepho au fost dusi cu avionul in unul din statele care au acceptat sa integreze  in viata americana 3 mii dintre ‘’copiii pierduti ai Sudanului’’(‘’Sudan`s lost boys find Chicago, 2001; Weddle, 2003). Copiii au mentinut legatura unii cu altii prin telefon, e-mail si intalniri, formand o retea de suport care i-a ajutat sa se adapteze la noua cultura. ‘’Da, imi face bine sa vorbesc despre asta’’, i-a raspuns un baietel unui cercetator care studia modul in care se dezvolta copiii fara familiile biologice. ‘’Uneori, imi ia spinii intepatori din minte’’(Luster et al 2003, pg 3).
Dupa cum a remarcat un lucrator social: ‘’Am crezut ca o sa se aleaga praful cand au ajuns aici(copiii). Acesti oameni nu au avut niciodata parinti. Toti or sa se-apuce de droguri. O sa se salbaticeasca. O sa fie ca in ‘’Imparatul Mustelor’’(Weddle, 2003, pg 15). Dar baietii aveau abilitati bune de limba Engleza si erau hotarati sa se perfectioneze. De asemenea, aveau traditii religioase inradacinate, angajamentul de a avea grija unii de altii, si credinta in valorile educatiei. Alepho i-a spus lui Weddle ca el vrea sa obtina o pregatire in biologie sau literatura; Benson se gandea la computere sau desen. Si chiar daca multi copii sufereau de depresie si aveau cosmaruri, ei continuau sa vorbeasca despre visul lor: sa se intoarca int-o buna zi in Sudan, sa inceteze a mai fi ‘’Baietii pierduti ai Sudanului’’.

O intrebare des intalnita despre ‘’Baietii pierduti’’ din povestea noastra de inceput,  este: ‘’Unde au fost fetele?’’. In traditia sudaneza, numai baietii pleaca de acasa pentru a primi educatie, sau pentru a fi invatati sa munceasca; surorile lor stau acasa pana la varsta casatoriei. Deoarece baietii, cel mai adesea, sunt ucisi pe timp de razboi, familiile isi protejau copiii, tinandu-le pe fete langa ele, si trimitandu-i pe baieti de acasa.(Lyman, 1992).
Copiii de azi cresc in medii destul de diferite, de la tari devastate de razboi, unde copiii trebuie sa-si poarte de grija singuri, la comunitati instarite, unde parintii nu mai contenesc in a le supraaglomera programul copiiilor. Unele familii sunt conduse de mama, sau de tatal biologic, altele de parintii vitregi, bunici, sau parinti adoptivi si ingrijitori. In acest capitol, veti explora unele din traseele de dezvoltare pe care le urmeaza copiii pana la adolescenta, trasee influentate de sanatatea, structura familiilor lor, natura scolilor si a comunitatilor, precum si de temperamentele individuale. Dupa ce veti fi citit mai multe despre diversitatea existenta in copilaria de mijloc si in cea tarzie, veti revedea unele din principiile dezvoltarii din capitolul 1, in topica numita: ‘’Parintii conteaza?’’.

28 iun. 2012

Nevoia de control şi autonomie



O nevoie fundamentală a oamenilor este dezvoltarea autonomiei  mai ales la adolescenţi. Pentru a satisface această nevoie sportivii ar trebui să aibă control asupra propriilor vieţi şi să-şi determine cursul comportamental. Odată ce au ales să participe într-o activitate sportivă ei trebuie să simtă că deciziile lor sunt luate în seamă. Altfel, ei se vor simţi  sub presiune sau obligaţi să acţioneze, să gândească  sau să simtă într-un anume fel. Autonomia încurajează dorinţa de a participa, pe când lipsa ei înseamnă că trebuie să participi.
Una din cele mai bune modalităţi de a creşte motivaţia este a ajuta sportivii să-şi dezvolte responsabilitatea personală. Presiunea pentru a câştiga, incertitudinea recompenselor materiale şi necesitatea de a te conforma necondiţionat la cerinţele antrenorilor poate cauza sentimentul de control excesiv şi pierderea motivaţiei de participare. Oferiţi sportivilor dreptul de a-şi controla propria viaţă şi cultivaţi responsabilitatea pentru actele lor şi veţi reuşi să dezvoltaţi autonomia şi motivaţia promovând şi dezvoltarea lor personală. Mulţi antrenori sunt de acord că sportul ar trebuie să ajute la învăţarea responsabilităţilor dar le este dificil să pună pe sportivii în situaţii în care să demonstreze responsabilitate. Dacă  sportivilor se dă responsabilităţi nu totdeauna ei le folosesc inteligent.  Ei nu vor lua totdeauna cele mai bune decizii şi erorile pot afecta performanţa echipei. Antrenorii care simt presiunea societăţii pentru a câştiga sau cei care au o mare implicare egotică, vor retrage responsabilităţile rapid dacă sunt ameninţate şansele de câştig ale echipei. Se pot utiliza diverse strategii pentru a ajuta sportivii să dezvolte un sens de control şi responsabilitate. Atunci când este posibil, implicaţi sportivii în luarea deciziilor, oferiţi alternative şi cereţi păreri asupra acestora. Asistaţi sportivi în elaborarea propriului program de antrenament, oferindu-le  treptat tot mai multe responsabilităţi pe măsură ce vor asimila principiile antrenamentului eficient. Încurajaţii sportivii să îşi asume responsabilităţile pe care le pot asimila din punctul de vedere al maturităţii lor. Dacă sportivii eşuează  în folosirea responsabilităţilor, ajutaţi-i să înţeleagă cum să acţioneze în mod responsabil. Niciodată nu lăsaţi sportivii să acţioneze complect liber, căutaţi să le stimulaţi alegerile într-un mediu structurat.
Antrenorii care stimulează acordarea treptată a responsabilităţilor, nu sunt neapărat nişte antrenori democratici în toate aspectele. Nu toate deciziile sunt lăsate la îndemâna sportivilor – unele sunt doar în responsabilitatea antrenorului. Delegarea unor decizii spre sportivi, poate duce la formarea unei echipe disciplinate în cadrul căreia sportivii să aibă un pronunţat sens al stăpânirii de sine.
În final, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de control şi autonomie ale sportivilor, antrenorii ar trebuie să se asigură că participanţii se simt stăpâni pe implicarea lor în sport. Acest lucru se poare realiza prin următoarele principii:
  • Oferiţi explicaţii raţionale pentru deciziile luate.
  • Asiguraţi-vă că sportivii se simt responsabili  pentru drumul lor şi nu sunt doar marionete.
  • Solicitaţi sportivilor feedback-uri şi oferiţi alternative dacă este posibil.
  • Implicaţi sportivii în elaborarea planurilor de antrenament şi strategiilor de joc, în evaluarea antrenamentelor şi competiţiilor, dezvoltarea regulilor de echipă, alegerea sloganurilor şi misiunii echipei, alegerea căpitanului de echipă.

27 iun. 2012

MOTIVAŢIA


Nevoia de distracţie şi stimulare
Motivaţia vine natural şi uşor când sportivii se simt bine. Lipsa de bucurie face ca sportul să fie un lucru plictisitor, demotivant şi poate duce la abandonarea activităţii. Sportul este mult mai plăcut dacă participanţii găsesc antrenamentele stimulative, provocatoare şi activatoare. Mulţi dintre tineri sunt motivaţi intrinsec atunci când vin  la primele antrenamente. Una din cele mai mari provocări pentru un antrenor este evitarea distrugerii motivaţiei intrinseci pentru a face sport. Mulţi antrenori cred eronat că distracţia înseamnă antrenamente uşoare, jocuri uşoare fără a ţine scorul. De fapt, antrenamentele provocatoare, pregătirea intensă şi focalizarea pe dezvoltarea abilităţilor,  pot fi experienţe  plăcute. De fapt plăcerea este maximă atunci când stimularea şi emoţia se află la nivele optimale. Nimeni nu îşi doreşte să piardă sau să aibă nereuşite, deci sentimentul succesului ar trebui realizat. Mulţi sportivi se plictisesc atunci când execută la nesfârşit deprinderi uşoare. Din această cauză antrenorii ar trebui să adapteze dificultatea sarcinilor la nivelul abilităţilor sportivilor. Antrenaţi în acest mod, sportivii se vor simţi provocaţi, dar nu copleşiţi, pentru că au nivelul abilităţilor pentru a fi la nivelul provocărilor.
Cei mai buni antrenori ştiu că satisfacerea nevoii de amuzament a sportivilor duce la creşterea motivaţiei. Antrenorii creativi găsesc modalităţi pentru a realiza dezvoltarea abilităţilor într-un mod plăcut pentru sportivi. Iată câteva sfaturi:

  • Ţineţi seama de gradul de dezvoltare ontogenetică pentru a crea o balanţă optimală între abilităţi şi provocări.
  • Faceţi antrenamentele stimulative prin activităţi variate.
  • Exersaţi procedeele fundamentale din sportul practicat făcând referire la acţiuni concrete de joc.
  • Menţineţi activi toţi jucătorii. Nu permiteţi să existe timpi morţi, aşteptări plictisitoare.
  • Asiguraţi momente distincte în antrenament când sportivii doar joacă fără a primi evaluări şi feedback-uri din partea antrenorilor.
  • Sportivii sunt de obicei sensibili la scopuri de echipă. Deşi victoria şi jocul bun pot să nu fie atât de importante ca şi identificarea cu echipa, ei vor internaliza scopurile de echipă pentru că doresc să facă parte din grup.
  • Organizaţi activităţi prin care sportivii să se cunoască mai bine şi să petreacă mai mult timp împreună. Activităţile sociale sunt modalităţi potrivite de a satisface nevoia de acceptare şi apartenenţă.
  • Includeţi activităţi de team building pentru a creşte coeziunea. Lucrând împreună pentru un scop comun  care să nu fie direct legat de sport, sportivii vor învăţa să-şi aprecieze calităţi descoperite de ei sau de membrii echipei.
  • Creaţi o atmosferă în echipă în care sportivii să simtă că joacă între ei şi nu unii împotriva altora.
  • Sportivii mai rutinaţi să fie mentori pentru cei începători.
  • Asiguraţi-vă că toţi sportivii se simt importanţi ca membrii ai echipei şi rolurile lor sunt apreciate şi valorizate.


Asigurând amuzamentul în timpul antrenamentelor veţi ajuta nu numai la motivarea sportivilor dar îi veţi ajuta să-şi dezvolte abilităţile. Dacă sportivii sunt fericiţi, ei vor fi mai motivaţi. Dacă sunt mai motivaţi, vor progresa. Odată cu progresul, se vor bucura mai mult de sport. Şi spirala ascendentă continuă.....  De multe ori sportivii care sunt motivaţi în primul rând de bucuria activităţii  sunt consideraţi de către unii antrenori a avea probleme disciplinare. Ei pot fi consideraţi neserioşi sau cu probleme de autocontrol. Unii antrenori cred că sportivii care au de comentat la deciziile antrenorilor nu sunt motivaţi. În realitate, s-ar putea ca aceşti sportivii să fie foarte motivaţi dar să nu fie de acord cu regulile şi metodele impuse.
Nevoia de acceptare şi de apartenenţă 
Poate fi obţinută atunci când sportivul simte că este acceptat de ceilalţi din echipă şi îşi găseşte locul în această structură. De fapt, mulţi tineri fac sport doar pentru că le place să fie cu prietenii lor, să fie parte din echipă, iar antrenorii  pot folosi această nevoie ca un puternic motivator. Iată câteva principii:

26 iun. 2012

STAGIU DE PRACTICA IN PSIHOLOGIE CLINICA





Grup tinta : studenti  sau alti specialisti interesati de dezvoltarea unor abilitati si competente in domeniul psihologiei clinice/psihologiei muncii.
 Suntem in facultate(sau am finalizat-o de ceva vreme) si simtim nevoia sa stim ce se intampla dincolo de teorie pentru a putea estima daca intr-adevar ne dorim o cale sau alta , ne alegem acest drum sau poate altceva ar fi mai potrivit pentru noi . Cum se face? Ce ar fi bine sa fac eu ? Cand sa fac ? cine ma ajuta ? Cat ma costa ?  Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile la care vrem sa gasim raspunsul potrivit impreuna .
Structura STAGIU DE PRACTICA:
Modul 1: Cariera in psihologie clinica (6 ore)
·         Ce face un psiholog clinician , de ce sunt eu potrivit pentru asta ?
·         Unde, cand , cum  caut un loc de munca in acest domeniu?
·         Cum pot ajunge psiholog cu drept de libera practica in psihologie clinica (cat costa, cine ma indruma , de ce trebuie sa tin cont ?)
·         Cum imi dezvolt cariera in acest domeniu , ce strategii de promovare si branding
·         Aplicatii practice . Intrebari , raspunsuri .
 
Modul 2:  Evaluare psihologica si interventie adulti (6 ore)
·         Ce instrumente folosesc?
·         Cum abordez posibilii clientii?
·         Cum intocmesc un raport de evaluare
·         Cum stabilesc un plan de interventie
·         Simulari  sedinte de consiliere . Aplicatii practice
 
 
                Modul 3: Evaluare psihologica si interventie varstnici (6 ore)
·         Ce instrumente folosesc?
·         Cum abordez posibilii clientii?
·         Cum intocmesc un raport de evaluare
·         Cum stabilesc un plan de interventie
·         Simulari  sedinte de consiliere . Aplicatii practice
 
 Modul 4 : Evaluare si interventie copii si adolescenti (6 ore)
·         Ce instrumente folosesc?
·         Cum abordez posibilii clientii?
·         Cum intocmesc un raport de evaluare
·         Cum stabilesc un plan de interventie
·         Simulari  sedinte de consiliere . Aplicatii practice
 
                Modul 5: Dezvoltarea abilitatilor de formare (training/workshop)(3 ore)
·         Cum identificam nevoia de training ?
·         Ce instrumente folosim?
·         Care este structura unui training ?
·         Cum ne dezvoltam abilitatile in domeniul formarii
  Ultimele 3 ore vor fi folosite pentru  intocmirea raportului de practica- munca individuala .
 
 
STAGIU DE PRACTICA IN PSIHOLOGIA MUNCII
Structura stagiu de practica :
 
                 Modul 1: Cariera in psihologia muncii (6 ore)
·         Ce face un specialist in psihologia muncii , de ce sunt eu potrivit pentru asta ?
·         Unde, cand , cum  caut un loc de munca in acest domeniu?
·         Cum pot ajunge psiholog cu drept de libera practica in psihologiei muncii (cat costa, cine ma indruma , de ce trebuie sa tin cont ?)
·         Cum imi dezvolt cariera in acest domeniu , ce strategii de promovare si branding
·         Aplicatii practice . Intrebari , raspunsuri .
 
Modul 2:Metodologia evaluarii psihologice(6 ore)
·         Evaluarea psihologica in firme si institutii
·         Metode de evaluare utilizate in selectia de personal
·         Alte proceduri de evaluare a personalului
·         Aplicatii practice.
 
Modul 3:Identificarea , analiza si evaluarea dimensiunilor psihologice relevante (6 ore)
·         Stabilirea criteriilor de evaluare relevante pentru un post
·         Organizarea si realizarea examinarilor psihologice
·         Aplicatii practice . Simulari , exercitii
 
 
Modul 4: Analiza datelor si intocmirea raportului (6 ore)
·         Analiza datelor. Redactarea profilului individual .
·         Prezentarea rezultatelor , raportul de evaluare psihologica
·         Avize , rapoarte – limite , constrangeri , aspect deontologice
·         Aplicatii practice. Simulari , exercitii.
 
Modul 5:Dezvoltarea abilitatilor de formare (training , workshop, team-building) (3 ore)
·         Identificarea nevoilor de training /team-building in institutii/ organizatii
·         Pregatirea unui training /team-building
·         Elemente cheie pentru sustinerea unui training /team-building
·         Mijloace de dezvoltarea a abilitatilor in acest domeniu
  Ultimele 3 ore vor fi folosite pentru  intocmirea raportului de practica- munca individuala .
 
Formator : psih . drd . Ioana Suciu , psiholog practicant atestat in psihologie clinica , psihologia muncii si organizationala, psihologia transporturilor si psihologie pentru aparare si securitate nationala .
Unde?: Cabinet Individual de Psihologie Ioana Suciu  ,Cluj -Napoca , str Motilor nr 35 , ap 1
Perioada : 9 iulie - 10 august  ( 5 saptamani , 2 intalniri/saptamana  a cate 3 ore)
Orarul :
*      Pentru STAGIUL DE PRACTICA IN PSIHOLOGIE CLINICA  in fiecare marti si joi , fie de la 10.00 la 13.00 fie de la 17.00 la 20.00 (in functie de preferintele celor inscrisi )
*      Pentru STAGIUL DE PRACTICA IN PSIHOLOGIA MUNCII in fiecare luni si miercuri, fie de la 10.00 la 13.00 fie de la 17.00 la 20.00 (in fuctie de preferintele celor inscrisi)
*      PROGRAMUL SE POATE STABILI DE COMUN ACORD CU MEMBRII GRUPEI SI IN ALT INTERVAL ORAR !!!
Investitie : 300 *ron/stagiu ( se achita la inceputul stagiului)
            *in cazul in care exista grupuri de peste 8 persoane care doresc sa participe la acest stagiu ,  atat tariful cat si orarul se negociaza cu liderul grupului ( taxa va fi pe grup indiferent de numarul de participanti (maxim 15)
                *persoanele care doresc sa se inscrie la ambele stagii de practica beneficiaza de o reducere de 10% din taxa initiala (in loc de 600 lei platesc DOAR  540 lei)!!!
Ce castigati?:  A. COMPETENTE , ABILITATI
                          B. DIPLOMA DE PARTICIPARE
                      C. 30 DE ORE DE PRACTICA (pentru studenti)
                     D. scrisoare de recomandare (la cerere , daca va fi nevoie pentru obtinerea unui job in domeniu)
                   E. multa voie buna , prieteni noi , provocari noi si NOI PERPSECTIVE!
 
   Pentru detalii : psihologcluj@yahoo.com sau 0757 335 402 sau 0264 333 205
 
 Pentru inscrierea la acest stagiu se completeaza fisa de inscriere anexata si se trimite la adresa psihologcluj@yahoo.com pana cel tarziumarti, 3.07.2012, ora 15.00
 
                            Locuri limitate, INSCRIERI IN BAZA REGULII PRIMUL VENIT,PRIMUL SERVIT  !!!
 
psih. dr. Ioana Suciu 
Cabinet Individual de Psihologie Ioana Suciu
Cluj-Napoca , str. Motilor nr 35 , ap 1b
Tel: 0757 335 402
Tel/fax:0264 333 205
E-mail: psihologcluj@yahoo.com

25 iun. 2012

MOTIVAŢIA



Dacă privim mai atent la sportivii de elită care ne-au impresionat prin performanţele lor, talentul este ceva caracteristic dar pe lângă această calitate ei se disting prin muncă exemplară şi stăruinţă în atingerea scopurilor. Fără motivaţie sportivii nu pot să-şi realizeze întregul potenţial. Sportivi lipsiţi de un mare talent pot obţine succese formidabile cu o mare dorinţă şi motivaţie. Mulţi antrenori au trăit experienţa frustrantă să lucreze cu sportivi care nu au motivaţia potrivită pentru a-şi realiza pe deplin potenţialul sportiv. Motivarea sportivilor pentru a lucra din greu şi a-şi focaliza energiile pentru realizarea scopurilor propuse este o provocare pentru orice antrenor. Este uşor să motivezi sportivii când lucrurile merg bine şi greu să le menţii motivaţia  în momente grele sau în situaţii anoste cum ar fi pauzele competiţionale.
De obicei, antrenorii doresc să cunoască răspunsul la două întrebări:
-         De ce unii sportivi sunt mai motivaţi ca şi alţii ?
-         Cum aş puteam să-mi motivez mai eficient proprii jucători?
Antrenorii doresc să ştie secretele motivaţiei. Din păcate nu există reţete universale sau soluţii simple. Motivaţia este reflectată în trei comportamente specifice:
-         Alegerea. Motivaţia se manifestă în alegerile pe care sportivii le fac – să practice un anumit sport, să se antreneze suplimentar, să-şi stabilească scopuri provocatoare, să se antreneze în pauzele competiţionale.
-         Efortul. Motivaţia se reflectă în cât de mult efort depun sportivii – intensitatea cu care se antrenează, joacă şi lupta pentru a-şi îndeplini scopurile.
-         Persistenţa. Nivelul motivaţional  poate fi evaluat  după  gradul de persistenţă în realizarea scopurilor, în situaţii de adversitate şi obstacole.
Marii antrenori ştiu că nu pot să dea motivaţie elevilor lor. Ei pot să creeze condiţii şi climat motivaţional în care sportivii să se motiveze pe ei înşişi. Antrenorii buni recunosc importanţa motivaţiei intrinseci care are la bază plăcerea şi satisfacţia naturală a participării în activităţi sportive. Sportivii motivaţi intrinsec au satisfacţie atunci când învaţă abilităţi sportive dificile şi sunt mândrii atunci realizează obiective dificile care necesită multă muncă.
Care ar fi secretul realizării motivaţiei intrinseci? Răspunsul este simplu: Să înţelegi ceea ce sportivi îşi doresc din experienţa sportivă. Ca orice fiinţă, sportivii sunt motivaţi să-şi împlinească nevoile. Ce doresc sportivii din activitatea în care se implică? Evidenţe din diferite surse (cercetări, mărturii ale specialiştilor, etc.) au identificat 4 nevoi fundamentale: să se distreze, să trăiască stimulare şi activare, să fie acceptaţi şi să aparţină unui grup, să aibă trăiri de control şi autonomie şi să se simtă competenţi.