23 mai 2013

Limite ale psihologiei evolutioniste


I. Cele mai multe analize ale structurilor cognitive s-au făcut la nivel psihologic. Din cauza
limitărilor induse de metodologie, nu există încă o traducere clară a acestor structuri cognitive în termini biologici si/sau genetici. Este ca si cum discutăm functia ficatului fără a face disectii amănuntite ale acestuia. Este acest lucru posibil? Da, dar informatiile oferite de disectii ne-ar ajuta să apreciem mai bine functia acestuia.
II. Psihologia evolutionistă se bazează pe analiza comportamentului uman în EEA. Dezvoltările recente din cadrul teoriei istoriei vietii (life history theory) – disciplina care studiază aspectele de bază ale ecologiilor reproductive la plante si animale – nu sunt încă bine asimilate în psihologia evolutionistă, desi ele oferă o descriere mai detaliată a EEA. Una dintre probleme este si faptul că vocabularul utilizat de aceste două discipline este diferit (ex. mărirea corpului, rata mortalitătii, în teoria istoriei vietii, versus design, structuri cognitive, în psihologia evolutionistă). De asemenea, modelul existent al EEA se bazează pe cercetările etnografice asupra populatiilor din Kalahari si din zona amazoniană. Există însă date recente în arheologie si paleoantropologie care nu sunt încă suficient de bine asimilate în descrierea EEA.
III. Psihologia evolutionistă are asumptia ca arhitectura mintii umane este formată din structuri cognitive rezultat al procesului evolutiv. Problema care se pune este cum interactionează aceste structuri cognitive pentru a genera răspunsuri coerente la probleme complexe. Unele structuri sunt foarte specifice, outputul lor trebuind să fie integrat de altele mai generale etc. În această fază, psihologia evolutionistă este orientată mai ales asupra identificării structurilor cognitive expert, neavând încă teorii foarte bine articulate pentru a corobora actiunea acestora în situatii complexe de viată.
IV. Psihologia evolutionistă tinde să favorizeze evolutia convergentă (structuri similare în medii similare) în dauna filogeneticii (structuri similare în medii similare pentru specii derivate dintr-un strămos comun). Asadar, fiind focalizată pe designul structurii cognitive, ea poate relationa, fără discriminare, acest design cu cele existente la păsări sau maimute, dacă EEA a fost similar. Considerarea modului în care trăsăturile mostenite din strămosi comuni afectează relatia structură mediu este important de considerat; în acest sens analiza prin raportare la maimută ar trebuie considerată cu o pondere mai mare decât analiza prin raportare la păsări.
V. Conceptul de problemă adaptativă nu este uneori suficient de clar explicitat. Într-adevăr,
psihologia evolutionistă este focalizată pe analiza designului structurii cognitive presupusă a se dezvolta ca urmare a confruntării cu probleme adaptative. Acest concept de problemă adaptativă nu este însă uneori suficient de clar detaliat. Spre exemplu, limbajul are caracteristicle unei structuri cognitive cu design evolutionist, care a ajutat probabil la rezolvarea unor probleme adaptative ale speciei în EEA. Dacă nu detaliem însă aceste probleme adaptative, rămânem cu următoarea întrebare: de ce alte specii nu au dezvoltat limbaj, confruntate cu probleme adaptative? Asadar, specificarea clară a problemei adaptative poate duce la o întelegere mai bună a structurii cognitive rezultat al procesului adaptativ.
VI. Ipotezele alternative la cele evolutioniste nu sunt uneori suficient de serios considerate. Disputa se poartă adesea între predictiile modelului social standard si cele ale psihologiei evolutioniste, respectiv între structurile cognitive generale, independente de continut si cele specifice, dependente de continut. Este însă posibil si ca anumite fenomene să fie explicabile prin structuri cognitive specifice, dependente de continut, care nu au rezultat însă ca urmare a unui proces de evolutie.
Trimiteți un comentariu