27 mai 2013

Mituri si conceptii gresite despre psihologia evolutionistă



Mituri si conceptii gresite despre psihologia evolutionistă (pentru detalii vezi si Cosmides &
Tooby, 2006; Hagen, 2006).
Mitul I. “Înnăscutul” este opus “Învătatului”.
Din punctul de vedere al psihologiei evolutioniste, această distinctie este una fără sens. Este
evident că pentru a putea învăta ceva trebuie să existe anumite structuri cognitive. Psihologia evolutionistă consideră că cele mai multe structuri cognitive ale mintii umane sunt înnăscute si că ele sunt specifice.
Mitul II. Plasticitatea este incompatibilă cu psihologia evolutionistă.
Plasticitatea este adesea adusă ca un argument pentru modelul social standard. Dar ce este
plasticitatea? Este un termen care descrie flexibilitatea răspunsurilor subiectului uman, si anume că acesta se schimbă ca reactie la conditiile de mediu. Odată înteles acest lucru, este clar că ceea ce trebuie explicat este relatia dintre schimbarea comportamentului si schimbarea conditiilor de mediu, explicatie care în psihologia evolutionistă angajează structurile cognitive rezultat al procesului de evolutie.
Mitul III. Psihologia evolutionistă nu lasă loc pentru liberul arbitru. Astfel ea răstoarnă tot
esafodajul social. Asadar, dacă structurile cognitive determinate genetic îmi generează răspunsurile, mai sunt eu responsabil pentru ceea ce fac? Avem două vesti la această întrebare, ambele rele. Prima veste este că într-adevăr psihologia evolutionistă, ca si cercetările recente din stiintele cognitive si neurostiinte, arată că liberul arbitru este o iluzie, fără a avea rol determinant în răspunsurile noastre. A doua veste rea este că, desi nu avem liber arbitru, suntem responsabili pentru ceea ce facem. Legile sociale sunt elaborate pentru a împiedica subiectul uman să facă lucruri pe care el le interpretează ca fiind în interesul său, dar care îi costă pe altii. Numai pentru că există în natura noastră tendinta de a fura, nu înseamnă că este în regulă să o si facem. Fiecare dintre noi are structurile cognitive care asigură respectarea legilor si violarea lor.
Mitul IV. Abordarea psihologiei evolutioniste este politic incorectă (politically incorrect).
Unii oameni consideră că modelul social standard este politic-corect deoarece, mizând pe
componenta de învătare generală, toti oamenii au sansă egală. Altfel spus, fiecare poate deveni orice. Întelegând gresit psihologia evolutionistă, unii consideră că, prin angajamentul ei genetic, aceasta este discriminatorie si rasistă. Psihologia evolutionistă este însă la fel de corectă politic ca si modelul social standard. Ceea ce spune ea este că mintea umană nu constă din mecanisme generale de învătare, ci dintr-un număr mare de structuri cognitive specifice, care formează arhitectura acesteia! Asadar, toti oamenii pot învătat limbajul, doar că, în timp ce psihologia evolutionistă spune că acest lucru se realizează printr-o structură cognitivă specifică, modelul social standard consideră se face printr-un mecanism cognitiv general. În acest context, criticile feministe privind psihologia evolutionistă sunt desuete. Feminismul a atacat psihologia evolutionistă acuzând-o de discriminare si de sexism. Răspunsurile psihologiei evolutioniste sunt stiintifice. Diferentele sexuale
se exprimă în strategii reproductive diferite, lucru sustinut de date stiintifice, fără ca aceasta să însemne discriminare. Nu orice diferentă semnalizată este discriminare!
Mitul V. Dacă ceva este rezultat al procesului de evolutie, trebuie să fie prezent la nastere.
Dacă nu apare la nastere este mai probabil să fie rezultat al procesului de învătare/culturalizare.  Argumentul este cel putin ciudat. Nou-născutii nu au dinti la nastere. Spunem, după ce îi dobândesc, că i-au învătat?
Mitul VI. Genetic versus Mediu.
Întrebarea ce este mai important în dezvoltarea unui individ, geneticul sau mediul, este fără
sens. Ca structură ea este similară cu situatia în care am întreba: ce este mai important în stabilirea ariei unui dreptunghi, lungimea sau lătimea acestuia? Aceste confuzii apar prin faptul că se confundă individual cu populatia. La nivel de populatie putem să ne întrebăm cât la sută din variatia fenotipică este determinată de genetic (ex. coeficientul de eritabilitate) si cât la sută de mediu? La nivel de individ însă, acest lucru nu are sens. Dacă una dintre cele două componente are valoarea 0, atunci individul nu există!
Mitul VII. Structurile cognitive ale procesului de evolutie sunt panglosiste. Termenul de
panglosist provine de la numele lui Panglos din opera lui Voltarire,
care a propus că orice există reflectă cea mai bună structură. Psihologia evolutionistă nu este
panglosistă (ex. nu avem urechi pentru a putea să purtăm ochelari), asupra designului structurilor cognitive existând o serie de constrângeri. Să le analizăm pe cele mai importante:
(1) Evolutia este adesea un proces lent, astfel că structura cognitivă se dezvoltă în timp,
după aparitia problemelor adaptative, si poate persista atunci când problemele adaptative nu mai există. Spre exemplu, strategia ariciului de a se face ghem la aparitia unui pericol era utilă în confruntarea cu un prădător animal, dar nu este utilă acum, în confruntarea cu masinile.
(2) Structura cognitivă nu reprezintă cel mai bun design posibil, ci designul optim în mediul
dat. Aceast design optim împiedică adesea dezvoltarea celui mai bun design, prin faptul că,
favorizând reproducerea, el se autoperpetuează, nepermitând aparitia unuia mai bun.
(3) Structura cognitivă reflectă variatii posibile în cadrul unei specii. Spre exemplu, desi ar fi
fost extrem de adaptativ să avem vedere de tip infrarosu, din cauza faptului că variatiile genetice ale speciei noastre nu includeau această caracteristică, ea nu a putut fi selectată în cursul procesului de evolutie.
(4) O structură cognitivă sau biologică nu aduce doar beneficii, ci si costuri. Spre exemplu,
cresterea cantitătii de testosteron duce la cresterea corpului si la aparitia caracterelor masculine, dar în acelasi timp afectează sistemul imunitar, făcând bărbatii mai susceptibili la diverse boli în comparatie cu femeile. Asadar, trebuie mentinut un echilibru între cantitatea de testosteron absolut necesară si cea care ar fi putut produce la maximum caracteristicile masculine.
(5) Structurile cognitive sau biologice trebuie coroborate unele cu altele. Spre exemplu,
faptul că femeile nasc a dus la lărgirea bazinului, dar această structură anatomică trebuie coroborată  cu necesitatea alergării în mersul biped. O exagerare în oricare sens ar fi dus la probleme în reproducere. Dacă bazinul ar fi fost prea îngust, s-ar fi putut alerga mai repede, evitând prădătorii si crescând supravietuirea, dar ar fi existat probleme cu sarcina. Invers, lărgirea excesivă a bazinului, pentru a favoriza sarcina, ar fi dus la dificultăti în alergare, scăzând sansa de supravietuire. Asadar, cele două structuri biologice au trebuit coroborate una cu alta.
Trimiteți un comentariu