10 iul. 2013

Abordarea evolutionistă a psihopatologiei


Psihopatologia poate apărea ca urmare a patru mecanisme (Siegert, & Ward, 2002; Stein, 2000; Wakefield, 1999):

1. O anumită formă de patologie este o adaptare. Altfel spus, mecanismele patogenetice
implicate în aparitia tabloului clinic sunt adaptări care prin outputul lor – tabloul clinic – au
favorizat rezolvarea unei probleme adaptative în EEA. Discrepanta dintre EEA si mediul
post EEA este ceea ce face ca o adaptare să devină dezadaptativă; altfel spus, o adaptare nu
înseamnă cu necesitate că ea este adaptativă si astăzi. Spre exemplu, o reactie agresivă la
frustrare (uciderea unei alte persoane) ar fi putut fi adaptativă în EEA (ex. îti redobândeai
pozitia socială în grup), dar este dezadaptativă în mediul post EEA (ex. esti încarcerat).

2. O anumită structură cognitivă rezultat al procesului evolutiv este afectată. Altfel spus,
mecanismele patogenetice implicate în aparitia tabloului clinic sunt modificări patologice
ale unor structuri care, prin outputul lor, au favorizat rezolvarea unei probleme adaptative în
EEA; aceste modificări generează astăzi tabloul clinic. Asadar, dacă în prima variantă
structura este intactă, dar există o nepotrivire cu mediul post EEA, în această variantă
structura cognitivă însăsi este afectată (ex. supraactivare; subactivare etc.).

3. Anumite tulburări psihice sunt efecte non-adaptative ale procesului de evolutie (ex.
artefacte, zgomot). Spre exemplu, distresul poate fi un artefact (vezi Buss, 2001) al
structurilor adaptative implicate în tulburarea de tip depresiv (vezi mai jos).

4. Anumite structuri cognitive rezultat al procesului de evolutie functionează uneori, sporadic, în mod eronat. Spre exemplu, eroarea masculului de a infera că o femelă este interesată sexual poate duce la agresiuni sexuale.
Trimiteți un comentariu