16 iul. 2013

Cognitiile rationale si irationale


Cognitiile evaluative sunt structuri cognitive relationate cu descrierile si inferentele, ele
putând fi rationale sau irationale; în literatura de specialitate se mai numesc si „cognitii calde” (hot cognitions), conditionând aparitia reactiilor afective. În acest context, termenul „rational” se referă la suportul logic, empiric si/sau pragmatic. „Irational” înseamnă că ceva nu are suport logic, empiric si/sau pragmatic.
Cognitiile evaluative generale sunt structuri cognitive considerate factori de vulnerabilitate
generală, fiind implicate în edificiul personalitătii subiectului uman si în filosofiile lui de viată. În relatie cu evenimentele activatoare specifice, ele pot genera structuri cognitive locale care iau forma cognitiilor evaluative locale (gânduri automate).
Albert Ellis (Ellis, 1962; 1994), pe baza a zeci de studii, a descris cele mai importante structuri cognitive evaluative generale (definite logic si empiric) implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie – prin această asociere sunt si disfunctionale – (cognitii irationale) si/sau în promovarea sănătătii si a unui comportament adaptativ (cognitii rationale). Cognitia iratională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă (demandigness), din care derivă altele trei cognitii irationale
generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de tolerantă la frustrare (low frustration tolerance/frustration intolerance) si evaluarea globală (global evaluation). Cognitia ratională generală centrală este gândirea flexibilă, non-absolutistă (preferential and accepting), din care derivă apoi celelalte trei cognitii rationale generale intermediare: non-catastrofarea (badness), toleranta la frustrare (frustration tolerance) si evaluare contextuală (antiglobal evaluation). Atunci când sunt asociate cu evenimente activatoare specifice, aceste structuri cognitive evaluative generale produc structuri cognitive evaluative locale, în forma gândurilor automate. Sumarizând, structurile cognitive evaluative generale [cognitiile evaluative centrale (trebuie/preferintă), care le influentează pe cele intermediare (catastrofare/non-catastrofare, tolerantă scăzută la frustrare/toleranta la frustrare, evaluare globală/evaluare contextuală)], în interactiune cu evenimente activatoare specifice, generează structuri cognitive evaluative locale [cognitii evaluative centrale (trebuie/preferintă), care le influentează pe cele intermediare
(catastrofare/non-catastrofare, tolerantă scăzută la frustrare/tolerantă la frustrare, evaluare globală/evaluare contextuală)] exprimate în gândurile automate care, la rândul lor, produc răspunsuri afectiv-emotionale/subiective, comportamentale si psihofiziologice/biologice. Dacă aceste mecanisme sunt irationale, răspunsurile se vor exprima într-un tablou clinic; gândurile automate irationale fac parte din tabloul clinic si constituie factori de vulnerabilitate locală pentru
celelalte componente ale tabloului clinic. Dacă aceste mecanisme sunt rationale (ex. cognitia
evaluativă centrală este formulată preferential), atunci răspunsurile se înscriu în sfera normalului.
Trimiteți un comentariu