18 aug. 2013

Psihic şi socio-istoric şi socio-cultural


Psihicul este o expresie a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale şi cuantice, o re-producere în subiectiv a realităţii naturale obiective, un produs al condiţionărilor şi determinărilor socio-istorice şi socio-culturale. Omul este prin excelent o fiinţă socială (zoon politikon) influenţa socioculturală fiind esenţială în dezvoltarea psihicului. Dezvoltarea psihică este determinata de doi factori principali: ereditate şi mediul (fizic şi sociocultural).Mediul social are o pondere hotărâtoare în dezvoltarea psihica a individului, în acest cadru având loc şi influenţarea activa: educaţia. Psihologul francez Emile Durkheim vorbea de o dualitate a naturii umane, „homo duplex”. Potrivit acestei concepţii în fiecare individ există două fiinţe, una individuală şi alta socială fiinţa individuală „formată din toate stările psihice care nu se raportează decât la noi înşine şi la evenimentele vieţii noastre personale”, iar fiinţa socială este formată dintr-un sistem de idei,
sentimente, obişnuinţe „care determină în noi, nu personalitatea noastră, ci grupul sau grupurile diferite din care face parte, ca credinţe religioase şi practicile morale, tradiţiile naţionale sau profesionale, opiniile colective de tot felul.” (Durkheim, 1974).
Procesul apariţiei şi dezvoltării speciei umane (antropogeneza) şi formarea şi dezvoltarea funcţiilorpsihice la om (psihogeneza) ilustrează condiţionarea social-istorică a psihicului uman. Fenomenele psihice primare, comune pentru om şi animal, sunt doar condiţionate social-istoric, ele putându-se dezvolta până la un anumit nivel calitativ şi în afara influenţelor sociale. Deci, nimic din organizarea psihică a omului nu se realizează şi nu se produce în afara unei condiţionări sociale. În om nu există nimic psihic care să nu fi fost condiţionat social. Socialul condiţionează, filtrează şi modelează biologicul uman.
În afara mediului social, copilul nu se umanizează şi în esenţa rămâne la nivelul animal;
Cultura exercită puternice influenţe asupra personalităţii în formare: 1. influenţe care derivă din comportamentul, modelat cultural, al altora faţă de copil care încep să acţioneze încă din momentul naşterii; 2. influenţe care derivă din observarea sau învăţarea sistemică de către individ a modelelor de comportament caracteristice societăţii sale
Influenţa factorilor socio-culturali asupra psihicului a fost evidenţiată prin 2 tipuri de studii:
surprinderea specificului uman al unor funcţii psihice comune pentru om şi animal, surprinderea variaţiilor socio-culturale ale funcţiilor psihice. Aceste studii au demonstrat că fenomenele psihice sunt inegal influenţate social: cele primare, comune omului şi animalului, sunt doar condiţionate social, cele superioare sunt determinate social-istoric. (Zlate, 2000). De exemplu la copiii crescuţi de animale,
capacităţile senzoriale s-au dezvoltat calitativ în afara influenţelor sociale în schimb gândirea şi limbajul nu s-au dezvoltat.
Influenţa factorilor socio-culturali asupra psihicului a fost evidenţiată de studiile de psihologie
transculturală. (Malinovski). Psihologia transculturală susţine considerarea specificului socio-cultural în orice investigaţie psihologică: pentru stabilirea gradului de generalitate a unei teorii este necesar testul validităţii interculturale.
Psihologia trebuie să fie în egală măsură preocupată de procesele de socializare (enculturare), de relaţia cultură-personalitate, de schimbarea culturală şi de consecinţele contactului între culturi.

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
CREŢU, T.(2001), Psihologie generală, Editura Credis, Bucureşti
GOLU, M. (2002), Bazele psihologiei generale, Editura Universitară, Bucureşti
ZLATE, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Pro-Humanitate, Bucureşti
ZLATE, M., (2000), Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iaşi.

LECTURI SUPLIMENTARE
GOLU, M, (1984), „Natura psihicului uman- problemă a cercetării interdisciplinare”, în Revista de psihologie, nr.4
DAVID, D.,( 2000), Prelucrări inconştiente de informaţie, Editura Dacia, Cluj-Napoca
CHELCEA, S., CHELCEA ADINA, (1983), Eu, tu, noi – viaţa psihică – ipoteze, certitudini, Editura Albatros, Bucureşti
CONSTANDACHE, G.C. (coord ), (1998), Cum ne ţesem Eul, Editura All, Bucureşti
Trimiteți un comentariu