5 aug. 2013

Psihicul ca formă a vieţii de relaţie



Natura contradictorie a psihicului uman care îi conferă un înalt grad de complexitate ridică serioase probleme în faţa demersului de definire a lui.
Complexitatea psihicului este relevată de seria de perechi de polarităţi sub care apare: obiectiv şi subiectiv, material şi ideal, proces şi produs, latent şi manifest, determinat şi determinant, cu desfăşurări normale şi cu desfăşurări neobişnuite, foarte dificil de delimitat între ele.
Pentru a stabili natura psihicului uman şi a-i surprinde identitatea este necesară „raportarea
psihicului la un criteriu exterior lui însuşi” (Zlate, 2000, p.201). Astfel, raportat la conexiunea sau interacţiunea universală a lucrurilor, psihicul apare ca o formă sau o expresie a vieţii de relaţie, raportat la substratul lui material, apare ca o funcţie a materiei superior organizate, adică a creierului, raportat la realitatea înconjurătoare naturală, psihicul apare ca o re-producere în plan subiectiv a realităţii obiective,
raportat la realitatea socială a oamenilor, el relevă condiţionare şi determinarea socio-istorică şi socioculturală. În baza acestor raportări se poate elabora ca definiţie a psihicului: „psihicul este o expresie a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale şi cuantice, o reproducere în subiectiv a realităţii naturale obiective, un produs al condiţionărilor şi determinărilor socio-istorice şi socio-culturale” (Zlate, 2000).
Ca formă a vieţii de relaţie, psihicul îşi relevă natura prin relaţiile sale cu:
. Realitatea fizică,
. Realitatea fiziologică,
. Realitatea socială.
Numai în relaţie cu aceste realităţi omul îşi construieşte propria interioritate, în absenţa unor
asemenea relaţii cu ambianţa viaţa psihică poate fi serios perturbată. Acest lucru este demonstrat de experimentele de izolare şi deprivare senzorială (Hebb) şi de experimentele cu privire la consecinţele în plan comportamental ale deficitului de contacte sociale (Harlow). În studiile lui Hebb, după 20 ore de deprivare senzorială subiecţii manifestau tulburări emoţionale, halucinaţii, scăderea performanţelor intelectuale. Studiindu-se consecinţele în plan comportamental ale privării de grija maternă a unor pui de
maimuţă s-a observat că în absenţa totală a grijii materne apar tulburări comportamentale ca frică, tendinţă la izolare, agresivitate, absenţa comportamentelor necesare satisfacerii trebuinţelor sexuale, indiferenţă şi ostilitate. În cazul prezenţei unui surogat de mamă (sârmă sau stofă) apare un comportament
de explorare oarecum normal. Faptul că relaţiile cu mediul social sunt importante pentru psihic este demonstrat şi de copii crescuţi de animale sălbatice (în special lupi) la care s-a observat conservarea atributelor biologice şi absenţa atributelor sociale.

Relaţiile psihicului cu substratul lui material, cu obiectele lumii materiale şi sociale reprezintă atât cadrul de formare şi dezvoltare a psihicului cât şi instrumentul acestei formări.
Trimiteți un comentariu