27 mai 2013

Mituri si conceptii gresite despre psihologia evolutionistă



Mituri si conceptii gresite despre psihologia evolutionistă (pentru detalii vezi si Cosmides &
Tooby, 2006; Hagen, 2006).
Mitul I. “Înnăscutul” este opus “Învătatului”.
Din punctul de vedere al psihologiei evolutioniste, această distinctie este una fără sens. Este
evident că pentru a putea învăta ceva trebuie să existe anumite structuri cognitive. Psihologia evolutionistă consideră că cele mai multe structuri cognitive ale mintii umane sunt înnăscute si că ele sunt specifice.
Mitul II. Plasticitatea este incompatibilă cu psihologia evolutionistă.
Plasticitatea este adesea adusă ca un argument pentru modelul social standard. Dar ce este
plasticitatea? Este un termen care descrie flexibilitatea răspunsurilor subiectului uman, si anume că acesta se schimbă ca reactie la conditiile de mediu. Odată înteles acest lucru, este clar că ceea ce trebuie explicat este relatia dintre schimbarea comportamentului si schimbarea conditiilor de mediu, explicatie care în psihologia evolutionistă angajează structurile cognitive rezultat al procesului de evolutie.
Mitul III. Psihologia evolutionistă nu lasă loc pentru liberul arbitru. Astfel ea răstoarnă tot
esafodajul social. Asadar, dacă structurile cognitive determinate genetic îmi generează răspunsurile, mai sunt eu responsabil pentru ceea ce fac? Avem două vesti la această întrebare, ambele rele. Prima veste este că într-adevăr psihologia evolutionistă, ca si cercetările recente din stiintele cognitive si neurostiinte, arată că liberul arbitru este o iluzie, fără a avea rol determinant în răspunsurile noastre. A doua veste rea este că, desi nu avem liber arbitru, suntem responsabili pentru ceea ce facem. Legile sociale sunt elaborate pentru a împiedica subiectul uman să facă lucruri pe care el le interpretează ca fiind în interesul său, dar care îi costă pe altii. Numai pentru că există în natura noastră tendinta de a fura, nu înseamnă că este în regulă să o si facem. Fiecare dintre noi are structurile cognitive care asigură respectarea legilor si violarea lor.
Mitul IV. Abordarea psihologiei evolutioniste este politic incorectă (politically incorrect).
Unii oameni consideră că modelul social standard este politic-corect deoarece, mizând pe
componenta de învătare generală, toti oamenii au sansă egală. Altfel spus, fiecare poate deveni orice. Întelegând gresit psihologia evolutionistă, unii consideră că, prin angajamentul ei genetic, aceasta este discriminatorie si rasistă. Psihologia evolutionistă este însă la fel de corectă politic ca si modelul social standard. Ceea ce spune ea este că mintea umană nu constă din mecanisme generale de învătare, ci dintr-un număr mare de structuri cognitive specifice, care formează arhitectura acesteia! Asadar, toti oamenii pot învătat limbajul, doar că, în timp ce psihologia evolutionistă spune că acest lucru se realizează printr-o structură cognitivă specifică, modelul social standard consideră se face printr-un mecanism cognitiv general. În acest context, criticile feministe privind psihologia evolutionistă sunt desuete. Feminismul a atacat psihologia evolutionistă acuzând-o de discriminare si de sexism. Răspunsurile psihologiei evolutioniste sunt stiintifice. Diferentele sexuale
se exprimă în strategii reproductive diferite, lucru sustinut de date stiintifice, fără ca aceasta să însemne discriminare. Nu orice diferentă semnalizată este discriminare!
Mitul V. Dacă ceva este rezultat al procesului de evolutie, trebuie să fie prezent la nastere.
Dacă nu apare la nastere este mai probabil să fie rezultat al procesului de învătare/culturalizare.  Argumentul este cel putin ciudat. Nou-născutii nu au dinti la nastere. Spunem, după ce îi dobândesc, că i-au învătat?
Mitul VI. Genetic versus Mediu.
Întrebarea ce este mai important în dezvoltarea unui individ, geneticul sau mediul, este fără
sens. Ca structură ea este similară cu situatia în care am întreba: ce este mai important în stabilirea ariei unui dreptunghi, lungimea sau lătimea acestuia? Aceste confuzii apar prin faptul că se confundă individual cu populatia. La nivel de populatie putem să ne întrebăm cât la sută din variatia fenotipică este determinată de genetic (ex. coeficientul de eritabilitate) si cât la sută de mediu? La nivel de individ însă, acest lucru nu are sens. Dacă una dintre cele două componente are valoarea 0, atunci individul nu există!
Mitul VII. Structurile cognitive ale procesului de evolutie sunt panglosiste. Termenul de
panglosist provine de la numele lui Panglos din opera lui Voltarire,
care a propus că orice există reflectă cea mai bună structură. Psihologia evolutionistă nu este
panglosistă (ex. nu avem urechi pentru a putea să purtăm ochelari), asupra designului structurilor cognitive existând o serie de constrângeri. Să le analizăm pe cele mai importante:
(1) Evolutia este adesea un proces lent, astfel că structura cognitivă se dezvoltă în timp,
după aparitia problemelor adaptative, si poate persista atunci când problemele adaptative nu mai există. Spre exemplu, strategia ariciului de a se face ghem la aparitia unui pericol era utilă în confruntarea cu un prădător animal, dar nu este utilă acum, în confruntarea cu masinile.
(2) Structura cognitivă nu reprezintă cel mai bun design posibil, ci designul optim în mediul
dat. Aceast design optim împiedică adesea dezvoltarea celui mai bun design, prin faptul că,
favorizând reproducerea, el se autoperpetuează, nepermitând aparitia unuia mai bun.
(3) Structura cognitivă reflectă variatii posibile în cadrul unei specii. Spre exemplu, desi ar fi
fost extrem de adaptativ să avem vedere de tip infrarosu, din cauza faptului că variatiile genetice ale speciei noastre nu includeau această caracteristică, ea nu a putut fi selectată în cursul procesului de evolutie.
(4) O structură cognitivă sau biologică nu aduce doar beneficii, ci si costuri. Spre exemplu,
cresterea cantitătii de testosteron duce la cresterea corpului si la aparitia caracterelor masculine, dar în acelasi timp afectează sistemul imunitar, făcând bărbatii mai susceptibili la diverse boli în comparatie cu femeile. Asadar, trebuie mentinut un echilibru între cantitatea de testosteron absolut necesară si cea care ar fi putut produce la maximum caracteristicile masculine.
(5) Structurile cognitive sau biologice trebuie coroborate unele cu altele. Spre exemplu,
faptul că femeile nasc a dus la lărgirea bazinului, dar această structură anatomică trebuie coroborată  cu necesitatea alergării în mersul biped. O exagerare în oricare sens ar fi dus la probleme în reproducere. Dacă bazinul ar fi fost prea îngust, s-ar fi putut alerga mai repede, evitând prădătorii si crescând supravietuirea, dar ar fi existat probleme cu sarcina. Invers, lărgirea excesivă a bazinului, pentru a favoriza sarcina, ar fi dus la dificultăti în alergare, scăzând sansa de supravietuire. Asadar, cele două structuri biologice au trebuit coroborate una cu alta.

26 mai 2013

Să ai Sufletul veșnic Tânăr...


 (un soi de eseu...)
   
 După  ce ai trecut de  cele patruzeci de cicluri ale anotimpurilor,  cu fiecare secundă, minut, oră, zi, lună și an... simți cum te apăsa greutatea pământului, vezi cum mai răsar, pe ici pe colo, prin părțile esențiale, ghioceii... realizezi conturul tristeților, ce capătă nuanță, pe chip...iar în momente de liniște, despicând firu'n patru, te întorci în timp, derulând, în alb și negru, filmul.Vizionezi cu nostalgie, iar gândul zboară la copilărie, la adolescență, la maturitate, la prezent, retrăiești cu vădită emoție nostalgia primului scâncet, a primei mângâieri, a primului sărut...nostalgia primei iubiri, a primei dezamăgiri, a primei trădări, a primei despărțiri... nostalgia primului contact sexual, a primei nopți de dragoste, a primului abuz...nostalgia primei Prietenii. Pelicula se derulează rapid, în ritmuri de blues, de jazz, de rock și pop... doar subconștientul mai zăbovește, tăcut, pe anumite secvențe. Mai apoi, bagi samă, că în limbajul curent apar cuvinte "noi", precum :"cândva"," în tinerețe", "pe vremea mea"...cuvinte încărcate cu un dram de regret, iar în momentele cele mai sumbre, scăldate în licori bahice, punctăm regretele momentelor neîmplinite; a întâlnirilor ratate, a prieteniilor pierdute, a neputinței de-a trece peste orgolii...totul se derulează în Alb și Negru. 
 E important să știi să menții flacăra vie a sufletului, să știi să iubești, să ierți, să uiți, să știi  să dăruiești o fărâmă din sufletul tău persoanelor dragi, să știi să prețuiești ceea ce primești,   iar ca Esență a Existenței...
 
 Să știi să-ți păstrezi Sufletul Tânăr...
pentru exemplificare,a mea... Identitate... 
  
 Suflet de copil...Zbor  de fluturi...
 
 m-am născut din unduirea apei,   
 cu suflet plămădit din praf stelar,   
 şi-n zborul meu spre identitate  
 am dat vieţii, tribut, un spirit de icar...  
 în jocul meu cu viaţa şi cu moartea,  
 am învăţat s-adun şi flori, şi spini... 
 din visul meu spre libertate,  
 păstrez în mine o comoară...  
 
 un Suflet de Copil. 
23 05 2013
Scrisa si gandita de bunul meu amicȘ
Pop Stelu

23 mai 2013

Limite ale psihologiei evolutioniste


I. Cele mai multe analize ale structurilor cognitive s-au făcut la nivel psihologic. Din cauza
limitărilor induse de metodologie, nu există încă o traducere clară a acestor structuri cognitive în termini biologici si/sau genetici. Este ca si cum discutăm functia ficatului fără a face disectii amănuntite ale acestuia. Este acest lucru posibil? Da, dar informatiile oferite de disectii ne-ar ajuta să apreciem mai bine functia acestuia.
II. Psihologia evolutionistă se bazează pe analiza comportamentului uman în EEA. Dezvoltările recente din cadrul teoriei istoriei vietii (life history theory) – disciplina care studiază aspectele de bază ale ecologiilor reproductive la plante si animale – nu sunt încă bine asimilate în psihologia evolutionistă, desi ele oferă o descriere mai detaliată a EEA. Una dintre probleme este si faptul că vocabularul utilizat de aceste două discipline este diferit (ex. mărirea corpului, rata mortalitătii, în teoria istoriei vietii, versus design, structuri cognitive, în psihologia evolutionistă). De asemenea, modelul existent al EEA se bazează pe cercetările etnografice asupra populatiilor din Kalahari si din zona amazoniană. Există însă date recente în arheologie si paleoantropologie care nu sunt încă suficient de bine asimilate în descrierea EEA.
III. Psihologia evolutionistă are asumptia ca arhitectura mintii umane este formată din structuri cognitive rezultat al procesului evolutiv. Problema care se pune este cum interactionează aceste structuri cognitive pentru a genera răspunsuri coerente la probleme complexe. Unele structuri sunt foarte specifice, outputul lor trebuind să fie integrat de altele mai generale etc. În această fază, psihologia evolutionistă este orientată mai ales asupra identificării structurilor cognitive expert, neavând încă teorii foarte bine articulate pentru a corobora actiunea acestora în situatii complexe de viată.
IV. Psihologia evolutionistă tinde să favorizeze evolutia convergentă (structuri similare în medii similare) în dauna filogeneticii (structuri similare în medii similare pentru specii derivate dintr-un strămos comun). Asadar, fiind focalizată pe designul structurii cognitive, ea poate relationa, fără discriminare, acest design cu cele existente la păsări sau maimute, dacă EEA a fost similar. Considerarea modului în care trăsăturile mostenite din strămosi comuni afectează relatia structură mediu este important de considerat; în acest sens analiza prin raportare la maimută ar trebuie considerată cu o pondere mai mare decât analiza prin raportare la păsări.
V. Conceptul de problemă adaptativă nu este uneori suficient de clar explicitat. Într-adevăr,
psihologia evolutionistă este focalizată pe analiza designului structurii cognitive presupusă a se dezvolta ca urmare a confruntării cu probleme adaptative. Acest concept de problemă adaptativă nu este însă uneori suficient de clar detaliat. Spre exemplu, limbajul are caracteristicle unei structuri cognitive cu design evolutionist, care a ajutat probabil la rezolvarea unor probleme adaptative ale speciei în EEA. Dacă nu detaliem însă aceste probleme adaptative, rămânem cu următoarea întrebare: de ce alte specii nu au dezvoltat limbaj, confruntate cu probleme adaptative? Asadar, specificarea clară a problemei adaptative poate duce la o întelegere mai bună a structurii cognitive rezultat al procesului adaptativ.
VI. Ipotezele alternative la cele evolutioniste nu sunt uneori suficient de serios considerate. Disputa se poartă adesea între predictiile modelului social standard si cele ale psihologiei evolutioniste, respectiv între structurile cognitive generale, independente de continut si cele specifice, dependente de continut. Este însă posibil si ca anumite fenomene să fie explicabile prin structuri cognitive specifice, dependente de continut, care nu au rezultat însă ca urmare a unui proces de evolutie.

12 mai 2013

Ce nu este psihologia evolutionistă?




Psihologia evolutionistă trebuie separată de demersurile care consideră că maximizarea fitness-ului este un scop mental (de obicei inconstient) si în consecintă, mintea umană este compusă din structuri cognitive generale care pot identifica ce este maximizare pentru fitness în orice mediu, determinând astfel răspunsurile subiectului uman. Psihologia evolutionistă arată că flexibilitatea mintii umane este asigurată nu de aceste structuri cognitive generale, ci de o multitudine de structuri cognitive specifice –structuri expert.

Unii autori vorbesc despre psihologii evolutioniste (Caporael, 2001), în viziunea lor existând mai multe tipuri, în functie de teoria promovată:
(1) Teoria evolutionistă clasică (darwiniană) – utilizează teoria evolutionistă clasică (variatie,
selectie, fixare, substrart biologic prin transmiterea genetică a variatiilor selectate) pentru a întelege mintea umană (Cosmides, & Tooby, 1987).
(2) Teoriile selectiei generale – utilizează trei concepte de bază: variatie, selectie si fixare, fără a face cu necesitate apel la substratul biologic; artefacte culturale sau chiar teorii stiintifice pot face obiectul analizei evolutioniste în acest cadru teoretic (Campbell, 1997).
(3) Teoriile de inspiratie socială – cu focalizare pe inteligenta socială abordată evolutionist (Byrne, & Whiten, 1988).
(4) Teoriile evolutioniste multinivelare – idea fundamentală este că selectia actionează nu doar la nivelul genei, ci la niveluri multiple (ex. cromozomial, individual, de grup) (Maynard Smith, J., & Szathmary, 1995).
(5) Teoriile sistemice – ideea fundamentală este că organismul si mediul evoluează si se definesc reciproc (Wimsatt, 1999).

Aceste variatii reprezintă nu “psihologii evolutioniste” diferite, ci teorii diverse în cadrul
psihologiei evolutioniste. Psihologia evolutionistă nu aplică teoria darwiniană în întelegerea mintii umane, ci teoria evolutionistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evolutionistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evolutionistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evolutioniste se bazează pe variante îmbunătătite ale acesteia! O paradigmă într-un domeniu, cum este psihologia evolutionistă în cadrul psihologiei, acomodează teorii diverse, uneori aflate în contradictie.