24 nov. 2014

O lume stresata, ce e de facut?

Fiica voastră vă spune că este
 foarte stresată. „La 13 ani?”, vă
întrebaţi neîncrezători.
 „E prea tânără ca să ştie ce înseamnă
stresul.” Însă înainte să-i spuneţi 
fiicei voastre aşa ceva, gândiţi-vă
la unele motive pentru care 
viaţa i s-ar putea părea copleşitoare
unei tinere adolescente.

DE CE SE ÎNTÂMPLĂ
Schimbări de ordin fizic. 
Dezvoltarea fizică bruscă din perioada
pubertăţii îi poate provoca
 unei fete foarte multă
nelinişte, mai ales dacă s-a 
dezvoltat mai mult sau mai puţin
decât colegele ei. „Am fost 
una dintre primele fete care
au început să poarte sutien 
şi nu mă simţeam deloc bine în
pielea mea”, povesteşte Ioana,
 care are acum 20 de ani.
„În comparaţie cu colegele,
 mă consideram o ciudată, de
parcă aş fi fost o arătare!”
Schimbări de ordin emoţional. 
Simona, care are acum
17 ani, mărturiseşte: 
„În timpul zilei, eram superfericită, iar
mai târziu, în timpul nopţii, 
plângeam în hohote. Era frustrant
pentru că nu înţelegeam ce 
se întâmplă cu mine. Emoţiile
mele parcă o luaseră razna”.
Apariţia ciclului menstrual. 
„Deşi mama vorbise cu mine
înainte şi mă pregătise, prima 
menstruaţie m-a luat prin surprindere”,
declară Simonei. 
„Făceam duş de mai multe ori
pe zi pentru că mă simţeam 
tot timpul murdară. Ca şi cum
asta n-ar fi fost de ajuns, cei 
trei fraţi mai mari ai mei îşi băteau
joc de mine încontinuu.
 Problemele mele legate de ciclu
li se păreau amuzante.”
Presiuni din partea altora. 
Marie, care are acum 18 ani, îşi
aminteşte: „Când aveam 12-14 ani,
 presiunile din partea colegilor
erau foarte puternice. 
Colegii de şcoală erau răutăcioşi
cu oricine era diferit.” Anita,
 în vârstă de 14 ani, spune: „La
vârsta mea, e foarte important 
să ai sentimentul că eşti acceptat
într-un grup de prieteni;
e cumplit să fii dat la o parte”.

CE PUTEŢI FACE
Îndemnaţi-vă fiica să vorbească 
despre ce simte. La
început, s-ar putea să ezite.
 Fiţi însă răbdători şi aplicaţi
sfatul: de a fi ‘prompţi la 
ascultare, înceţi la vorbire’
Luaţi în serios factorii de 
stres care o afectează. Nu uitaţi
că ea nu are experienţa voastră 
de viaţă şi, prin urmare, nu
are cu ce să compare problemele
 de care se loveşte şi care
îi cauzează stres, cu atât mai puţin 
să dobândească aptitudinile
necesare pentru a le depăşi. 
Nu o împovăraţi cu prea 
multe activităţi extraşcolare.
Potrivit cărţii Teach Your Children Well,
 tinerii care au programul
supraîncărcat „prezintă
 adesea simptome de stres,
îndeosebi simptome fizice precum
 dureri de cap sau de stomac”.
Asiguraţi-vă că copilul vostru 
se odihneşte suficient. De regulă,
somnul este primul lucru pe 
care adolescenţii îl neglijează.
Fără suficientă odihnă însă, 
capacităţile cognitive ale
copilului vostru, dar şi capacitatea 
de a combate stresul vor
slăbi. Ajutaţi-vă copii să 
găsească modalităţi sănătoase de a
se elibera de stres. 
Unele adolescente reduc stresul făcând
sport. „Exerciţiul fizic este de . . . folos”. 
Alte copii vor reuşi să ţină stresul sub
control având un jurnal. 
„Când eram mai mică”, îşi aminteşte
Alina, care are 22 de ani, 
„scriam despre problemele
pe care nu le puteam rezolva.
 Asta mă ajuta să înţeleg mai
bine cum mă afecta o anumită problemă,
 iar apoi îmi era
mai uşor să o rezolv sau, 
pur şi simplu, s-o las să treacă”.
Fiţi voi înşivă un exemplu. 
Voi cum faceţi faţă stresului?
Vă asumaţi mai multe responsabilităţi 
decât puteţi duce, iar,
când trebuie să vă achitaţi de ele,
 intraţi în panică? Vă
spetiţi muncind, 
fără să vă faceţi timp pentru lucrurile mai
importante din viaţă?
 „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută”,
 Nu uitaţi: fiica voastră adolescenta va
 imita exemplu - fie ca e bun, fie ca e rau.

EXEMPLUL PĂRINŢILOR
O tânără pe nume Laura spune: 
„Tata e un om foarte ocupat, dar,
în pofida tuturor problemelor, 
îşi păstrează atitudinea pozitivă. Când
apare o problemă, prima lui reacţie e:
 «Cum putem s-o rezolvăm?» sau
«Care ar fi cea mai bună soluţie?».
 Unul dintre mottourile lui preferate
este: «În viaţă, 10% reprezintă ceea 
ce ţi se întâmplă, iar 90%, modul în
care reacţionezi tu la ce ţi se întâmplă».
 Tata nu e perfect, uneori
e şi el stresat, dar nu permite niciodată 
ca problemele să-l doboare.
E un exemplu foarte bun pentru mine; 
de la el învăţ cum să fac faţă
stresului”.

Trimiteți un comentariu