15 nov. 2015

Principii de bază

Promotorii acestei abordări consideră că nu este necesar să ne bazăm pe „multiple asumpţii” pentru a explica modul în care se realizează dezvoltarea conceptuală. Rezultatele acestor cercetări converg spre ideea că aceste cunoştinţe/ constrângeri/ asumpţii sunt produsul învăţării, nu o precondiţie a acesteia. Date care contrazic argumentul Precarităţii stimulilor vin din studiile care arată că trăsăturile stimulilor din mediu: (1) „covariază în mod coerent” şi aceste regularităţi pot fi extrase (după cum arată McClelland, folosind modelări conexioniste), (2) o mare parte dintre lucrurile care fac parte din aceeaşi categorie arată similar, sau respectă anumite regularităţi (3) limbajul este un factor propulsator pentru detectarea unor regularităţi din ce în ce mai abstracte (prin indiciile pe care le oferă despre aceste regularităţi, vezi de ex., Samuelson şi Smith). Atenţia spre trăsăturile predictive creşte odată cu dezvoltarea, iar acest lucru este posibil prin intermediul unor mecanisme de învăţare simple (dumb mechanisms, cum le numesc de ex., Sloutsky & Fisher; Smith, Jones, Yoshida, & Colunga), unele dintre ele disponibile şi altor specii. Aceste mecansime domeniu-generale (care pot extrage regularităţiile ce caracterizează orice mediu complex) sunt: învăţarea asociativă, atenţională şi perceptuală (vezi Sloutsky). E important de menţionat că aceste mecanisme sunt văzute în strânsă legătură cu stimulii din mediu şi din această interacţiune se dezvoltă domenii precum: limbajul (de ex., Smith, Yoshida, & Colunga) sau categoriile şi realizarea de raţionamente inductive (de ex., Mareschal & Quinn,; Sloutsky & Fisher). Dar şi mecanismele de învăţare se dezvoltă/se rafinează la rândul lor, astfel că, în diferite momente ale dezvoltării, dar şi în diferite contexte, atenţia este ghidată spre aspectele relevante. Astfel, în urma confruntării repetate cu stimulii care au proprietăţi ce „covariază în mod coerent”, creşte atenţia spre trăsăturile relevante, în timp ce atenţia pentru trăsăturile irelevante descreşte (vezi de ex., Kruschke; Sloutsky & Spino). Accentul e mutat astfel de pe constrângeri, sau cunoştinţe anterioare învăţării, pe interacţiunea dintre stimulii din mediu şi mecansimele de învăţare „puternice”, cu scopul de a propune o teorie explicativă a modului în care se realizează dezvoltarea conceptuală.
Trimiteți un comentariu