11 mar. 2016

ANTURAJ SAU SUPORT SOCIAL


În dezvoltarea personalităţii noastre, un rol deosebit revine
anturajului, format din cei cu care avem contacte personale, apropiate,
informale.
Anturajul îndeplineşte în acest sens o serie de funcţii necesare în
evoluţia noastră psihologică: o funcţie de „hrănire”, de susţinere prin
energia afectivă (căldură, suport) vehiculată între noi şi amicii noştri; o
funcţie de oglindire (ei ne răspund deseori cu aceeaşi atitudine pe care o
adoptăm noi faţă de ei, ne oglindesc) sau de complementaritate,
comportamentul lor fiind opus celui abordat de noi (de ex. o persoană
sensibilă poate trezi agresivitatea verbală a altuia, involuntar de cele mai
multe ori). O altă funcţie este cea de confirmare sau de infirmare a unor
noi calitati sau transformări interioare. Astfel, anturajul este un adevărat
factor de modelare a personalitatii, în special în perioada de formare a
noastra, de exemplu în adolescenţă.
Anturajul la diverse varste
Putem observa că anturajul are o importanţă diferită la fiecare
vârsta. Astfel, în copilărie, anturajul este important pentru ca micuţul să
înveţe să socializeze, să existe în relaţie cu cineva din afara familiei, cu care
să facă schimburi – de dulciuri, de jucării etc. În adolescenţă, anturajul trece
deseori pe primul plan, spre dezamăgirea şi chiar frustrarea părinţilor:
adolescenţii preferă prezenţa prietenilor, contactul şi dialogul cu ei, aici
găsind o sursă interesanta de energie şi de oglindire pentru personalitatea
lor în formare. Astfel se explică de ce adolescenţii izolaţi, singuratici (fie din
cauza dorinţei de a citi, de a învăţa, fie din cauza timidităţii) pot rămâne
cu o stimă de sine redusă, cu abilităţi sociale şi de comunicare mai puţin
dezvoltate, cu o inteligenţă socială deficitară.
Ulterior, la tinereţe şi la maturitate, anturajul poate avea un rol
secundar, deoarece studiile, relaţia de cuplu, profesia devin prioritare.
După ce acestea se realizează, anturajul revine pe primul plan. În evoluţia
unui cuplu, în prima parte, de formare şi consolidare, de îndrăgostire, nu
mai avem nevoie de ceilalţi, dorim să fim doar noi doi, să ne dedicăm unul
altuia. După ce cuplul există ca entitate stabilă, tindem să ne deschidem iar
spre mediul social, să căutăm companie, să dorim ieşiri în grup, distracţii cu
prietenii. Avem nevoie de a relua schimburile de energie şi de informaţii,
de emoţii şi cunoştinţe între diada formată de noi şi mediul social ce o
cuprinde. În această fază, stabilitatea cuplului este testată, deoarece
mediul poate fi un factor de consolidare sau de subminare a cuplului.
Ce ne ofera anturajul?
În anturaj putem afla idei noi despre educaţia copiilor, despre
joburi, putem primi sau oferi sprijin etc. Tot anturajul creează un cadru
pentru petrecerea timpului liber.
La vârsta a treia, anturajul deseori lipseşte sau este restrâns,
remarcându-se şi dorinţa de a păstra vechile contacte, de a nu accepta
persoane noi, pentru a nu face efortul adaptării la acestea.
Noi si anturajul
Faţă de anturaj putem avea un rol pasiv sau activ, îl alegem sau ne
alege, ne modelează sau îl modelăm şi noi.
În raport cu anturajul ne putem simţi acceptaţi sau respinşi, putem
fi simpli participanţi sau chiar leaderi de grup, influenţând sau lăsându-ne
influenţaţi de alţii. Acceptarea sau respingerea sunt cauzate în mare parte
de felul nostru de a fi. Rămâne la latitudinea noastră să decidem dacă un
anume anturaj, prin ceea ce ne oferă şi ne întăreşte în felul nostru de a fi,
ne este un factor constructiv sau regresiv în dezvoltarea noastră ca
persoană.
Anturajul în care ne simţim acceptaţi, ne devine uneori indispensabil.
De asemenea, un anturaj care ne respinge, ne poate crea dubii privind
valoarea personală, imaginea de sine. Dar este important să facem şi
evaluarea obiectivă a celor care nu ne acceptă printre ei, a criteriilor lor.
Dacă nu ne acceptă datorită unui defect al nostru, ne fac practic un
serviciu, oferindu-ne ocazia de a medita şi de a acţiona pentru a ne cizela
ceva anume in felul nostru de a fi. Dacă suntem respinşi, ne putem pune
problema dacă acel anturaj ne este un mediu prielnic. Uneori, răspunsul
este nu.
În esenţă, anturajul este un cadru în care putem evita riscul
rigidizării şi blocării în propriile concepţii de viaţă şi sentimente, astfel
nevoia noastră de dezvoltare personala, de interactiune si de oglindire în
ceilalţi putând fi împlinită.
Trimiteți un comentariu