30 iun. 2016

Gândul arhitect al destinului

Dacă mintea se opreşte continuu asupra unui anumit lanţ de gânduri, ea formează treptat un culoar prin care forţagând va trece automat, creând o anumită obişnuinţă mentală ce va supravieţui morţii şi, întrucât aparţine egoului, va fi purtată cu sine în următoarea încarnare, ca tendinţă mentală sau capacitate. Să ne amintim că fiecare gând îşi are propria
imagine mentală. Esenţa diferitelor imagini mentale formate întro anumită viaţă fizică se structurează în planul mental şi va constitui baza (chintesenţa) următoarei încarnări. La naştere, sufletul este înzestrat nu numai cu un nou corp fizic, dar şi cu o nouă minte şi un nou intelect (BUDDHI). Este dificil să explici detaliat activitatea gândului şi modul
în care determină el destinul omului. Orice KARMA (acţiune) produce două categorii de efecte, una asupra minţii individuale, iar cealaltă asupra lumii. Omul îşi structurează coordonatele vieţii sale viitoare prin efectele acţiunilor sale
asupra celorlalţi. Orice acţiune are un trecut (o cauză) ce conduce la ea, şi un viitor ce derivă din ea. Acţiunea presupune o dorinţă care a generato şi un gând care a modelato.
Fiecare gând este o verigă întrun lanţ nesfârşit de cauze şi efecte, fiecare efect devenind la rândul său o cauză şi fiecare cauză fiind efectul unei cauze anterioare; iar fiecare verigă a
acestui lanţ neîntrerupt este structurată din trei componente dorinţă, gând şi acţiune. Dorinţa stimulează gândul; gândul se manifestă printro
acţiune. Acţiunea constituie chiar urzeala destinului. Spre exemplu, cel ce priveşte cu
invidie egoistă posesiunea altora, chiar dacă nu se transformă întrun
hoţ activ în prezent, are toate şansele să devină unul întro
viaţă viitoare, în timp ce ura şi răzbunarea mentalizate prea mult sunt seminţele din care se va naşte un viitor ucigaş. Dimpotrivă, iubirea altruistă va transforma fiinţa mai întâi întrun
filantrop, apoi întrun sfânt; şi fiecare gând de compasiune va modela caracterul tandru şi milostiv al unui adevărat prieten al universului. Nu trebuie sa
cădeţi în greşeala fatalismului, căci aceasta nu produce decât lene şi inerţie. Trebuie doar să recunoaşteţi şi să înţelegeţi marile puteri ale gândului şi, prin trudă, să ajungeţi la o gândire corectă, ce vă va făuri apoi un mare destin. Cel care cultivă
o acţiune, culege un obicei; cel care cultivă un obicei, culege un caracter; iar cel care cultivă un caracter, culege un destin. Omul este stăpânul propriului destin. El îşi poate controla destinul prin puterea gândului. La fel, destinul actual poate fi
schimbat. Nu depinde decât de om, căci toate faculăţile, energiile şi puterile zac latent în el; ele trebuie doar manifestate plenar, şi omul va deveni liber şi mare.
Trimiteți un comentariu