21 iun. 2016

Teoria celulelor şi gândurile

Celula este o masă de protoplasmă ce conţine un nucleu şi este înzestrată cu inteligenţă. Unele celule secretă anumite
produse în interior, în timp ce altele le excretă în exterior. Celulele organelor genitale secretă sămânţa; cele ale
rinichilor excretă urina. Unele celule joacă rolul unor soldaţi. Ele apără organismul de intruşi şi de atacurile
corpurilor străine otrăvitoare sau ale viruşilor. Ele le digeră, după care le elimină. Alte celule sunt cărăuşii substanţelor
hrănitoare către ţesuturii şi organe. Celulele îşi îndeplinesc activitatea fără aportul volitiv conştient. Munca lor este
controlată de sistemul nervos simpatic. Pe această cale, ele se află întrun
contact direct cu mintea şi creierul. Orice impuls al minţii, orice gând, este transmis celulelor. Astfel, ele sunt mult influenţate de diferitele condiţii sau stări ale
minţii. Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise
telegrafic prin nervi, fiecărei celule a corpului. Celulelesoldaţi
intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, ele nu îşi
mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade. Unii oameni au o conştiinţă corporală foarte puternică, dar nu au
nici o idee despre Sine. Ei duc o viaţă neregulată, nedisciplinată, umplînduşi
stomacul cu dulciuri, aluaturi,
ş.a.m.d. Organele lor digestive şi cele eliminatorii nu mai ştiu ce este odihna. În consecinţă, ei suferă de slăbiciuni şi boli
fizice. Atomii, moleculele şi celulele corpului lor produc vibraţii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc
speranţa, încrederea, credinţa, seninătatea şi buna dispiziţie. Dimpotrivă, ei sunt nefericiţi. Forţaviaţă nu mai operează
corect în ei. Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant umplută de teamă, disperare, îngrijorare şi anxietate.
Trimiteți un comentariu