26 iun. 2016

Trăim întrun ocean nesfârşit de gânduri

Gândul este deopotrivă lumea întreagă, marile dureri, bătrâneţea, moartea, păcatul, pământul, apa, focul,
aerul, eterul. Gândul este cel care îl leagă pe om. De aceea, cel care îşi controlează gândurile devine un adevărat Zeu pe acest pământ. Trăim întro
lume de gânduri. La început există gândul. Apoi începe exprimarea acelui gând prin
organul vorbirii. Gândirea este intim legată de vorbire. Gândurile pline de răutate, mânie sau amărăciune, îi rănesc
pe ceilalţi. Dacă mintea, care este cauza tuturor gândurilor dispare,
la fel vor dispărea şi obiectele lumii
exterioare. Sunetul, pipăitul, forma, vederea, gustul şi mirosul, cele cinci învelişuri, trezirea, visul şi somnul adânc toate
acestea nu sunt decât produsul minţii. SANKALPA, pasiunea, mânia, legaturile, timpul toate
sunt produse de minte.
Mintea este regele INDRIYASurilor
sau al simţurilor. Iar gândul este rădăcina tuturor proceselor mentale. Gândurile pe
care le percepem în jurul nostru (sub forma obiectelor exterioare) nu sunt decât minte exprimată în forme sau substanţă.
Gândul creează, gândul distruge. Dulceaţa şi amăreala nu sunt proprietăţi ale obiectelor, ci ale minţi şi ele îşi au sediul în
subiect, în gândirea sa. Toate obiectele acestei lumi sunt puse în legătură şi asociate numai prin jocul minţii, care le dă
culoare, formă şi toate celelalte calităţi cu care suntem obişnuiţi. Mintea îşi poate asuma forma oricărui obiect la care
se gândeşte intens. Prietenia şi duşmănia, virtutea şi viciul există doar în minte. Fiecare minte creează o lume a
binelui şi a răului, a plăcerii şi mâniei, doar prin propria sa imaginaţie. Binele şi răul, plăcerea şi durerea nu izvorăsc din
obiecte; ele aparţin doar propriei voastre atitudini lăuntrice. Nu există numic bun ori plăcut în această lume; ele există însă în mintea voastră.
Trimiteți un comentariu